La 20 noiembrie 2011 în Sălile de trapeză ale Catedralei ”Hristos Mântuitorul” a avut loc recepţia cu ocazia aniversării a 65 de ani de la ziua naşterii a Întâistătătorului Bisericii Ruse. Prin cuvinte de recunoştinţă către participanţii la solemnitate s-a adresat Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril.
Preasfinţia şi Preafericirea Voastră! Preafericirile Voastre! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!
Aş vrea să mulţumesc din inimă pe toţi pentru rugăciune, pentru cuvintele calde care au fost rostite la adresa mea.
Pentru această zi a nimerit o minunată citire apostolică – un mic fragment din capitolul al doilea din Epistola către Efeseni, care îmi ajută să dau răspuns la tot ce s-a spus la adresa mea: ”Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele” (Ef. 2:10). Aceste cuvinte cuprind totul. Noi suntem gătiţi să facem acele fapte bune pe care Dumnezeu le aşteaptă de la noii. Acest cuvânt puternic „a gătit” nu ne lasă nici un fel de alternativă: orice alternativă este păcat, este devierea de la voinţa lui Dumnezeu, de la pronia Lui pentru fiecare din noi. Din această cauză tot ceea ce săvârşeşte Patriarhul, tot ceea ce săvârşeşte fiecare arhiereu al lui Dumnezeu, fiecare slujitor al bisericii, este răspunsul la ceea ce a gătit Dumnezeu pentru noi, iar aceasta se referă la fiecare om.
Astăzi au mai răsunat nişte cuvinte minunate care ne ajută să înţelegem taina mântuirii. Chiar dacă facem totul ce putem şi trebuie să facem, aceasta nu va înfăptui mântuirea noastră şi nu ne va duce în Împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă, conform cuvintelor apostolului, auzite astăzi, „Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; nu din fapte, ca să nu se laude nimeni”(Ef. 2:8-9).
De aceea, înţelegând totul ce trebuie să fac în calitate de Patriarh, eu în măsura puterilor mele mă strădui să răspund la chemarea lui Dumnezeu, fiind conştient că fără harul lui Dumnezeu nu este posibil nici să săvârşesc fapte bune, nici, cu atât mai mult, să capăt mântuire. Iar la fundamentul mântuirii se află credinţa – acea credinţă, ale cărei exemple ni s-au dat în Evanghelia de astăzi (Lc. 8:41.56). Este credinţa femeii care avea scurgere de sânge, care s-a atins de poala hainei Mântuitorului, încredinţată că această atingere îi va aduce tămăduire. Este nefericitul Iair care şi-a pierdut fiica de 12 ani, care avea credinţă puternică în faptul că este suficient ca Domnul să spună un cuvânt – şi va învia fiica lui ce a murit. Şi în primul caz, şi în al doilea, noi vedem cum Dumnezeu săvârşeşte minuni ca răspuns la credinţa oamenilor.
Dar oare rândurile interminabile care au uluit conştiinţa rosienilor contemporani – rândurile poporului credincios la Brâul Preacuratei Maicii Domnului – nu sunt oare expresia unei mari credinţe a poporului, ca răspuns la care Dumnezeu ne dă minune? Minunea păstrării credinţei şi a vieţii, minunea înfruntării uneltirilor îngrozitoare ale diavolului, minunea care ne ajută să trecem prin nori către stele, păşind peste toate obstacolele care apar în calea noastră.
Aş vrea să vă mulţumesc din inimă pe Dumneavoastră, Preasfinţia şi Preafericirea Voastră, pentru cuvintele calde şi pentru darul înmânat. Precum şi pe Dumneavoastră, Preafericite Stăpâne Sava, şi pe Dumneavoastră, Preafericite Stăpâne Hristofor; pe preacuvioşii reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe Locale, ai Bisericii din Ucraina, ai Sfântului Munte Athos, pe toţi cei care astăzi au rostit cuvinte calde la adresa mea.
În mod deosebit mi-a încălzit sufletul Liturghia sobornicească cu mulţimea de reprezentanţi ai episcopatului Bisericii Ruse, cu voi, scumpi stăpâni, fiecare din voi ducând la locul său slujirea în vremuri de mare responsabilitate. De voi depinde în mare măsură cât de puternică va fi credinţa în poporul nostru, cât de puternică va fi rugăciunea lui, cât de tare va fi speranţa lui în faptul că prin harul lui Dumnezeu noi cu toţii vom dobândi mântuire. Aş vrea să vă mulţumesc pe voi pe toţi, precum şi pe minunaţii reprezentanţi ai clerului, pe laici care sunt astăzi prezenţi aici, pentru coparticiparea la sărbătorirea mea modestă a unei date rotunde – nici nu pot spune a „jubileului”, fiindcă conform dimensiunilor biblice nu este un jubileu. În ultimul timp s-a stabilit o tradiţie, ca după cincizeci de ani fiecare aniversare ce urmează, dacă se împarte la cinci, este sărbătorită cu mai mult sau mai puţin fast. Şi eu vă mulţumesc pentru faptul că aţi venit în această zi în oraşul capitală Moscova, pentru ca împreună să putem să ne rugăm împreună cu un număr enorm de oameni ai lui Dumnezeu, iar la această trapeză să simţim încă odată frăţia noastră, unitatea noastră, puterea şi bucuria comunicării noastre.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii