Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de Iveria şi de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexei, mitropolitul Moscovei

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de Iveria şi de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexei, mitropolitul Moscovei
Versiune pentru tipar
25 februarie 2012 17:23

La 25 februarie 2012, de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de Iveria şi de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexei, mitropolitul Moscovei, al întregii Rusii făcător de minuni, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască în catedrala Botezul Domnului din or. Moscova.

După terminarea serviciului divin Preafericitul Stăpân a săvârşit slavlenia (lauda sărbătorii) şi s-a închinat sfintelor moaşte ale sfântului ierarh Alexei, mitropolitul Moscovei, apoi s-a adresat către cei credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Preacuvioşi părinţi, dragi fraţi şi surori!

Astăzi sărbătorim pomenirea sfântului ierarh Alexei şi în aceeaşi zi ne adresăm cu o deosebită rugăciune către Împărăteasa Cerului, închinându-ne în faţa icoanei de Iveria. În această zi în cinstea Maicii Domnului se citeşte un fragment din epistola apostolului Pavel către Filipeni, unde găsim următoarele cuvinte: „S-a smerit pe sine (Mântuitorul), ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte pe cruce, pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu - Tatăl.” (Flp. 2:8-11).

Aceste cuvinte minunate ale apostolului, adresate către Filipeni, nu întâmplător sunt citite în zilele pomenirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fiindcă şi Ea L-a urmat pe Hristos, smerindu-Se şi, fără a trece prin moartea pe cruce în mod fizic, s-a atins de această moarte, suferind împreună cu Fiul Său. Dar câte alte chinuri şi suferinţe a luat asupra Sa pe parcursul vieţii Sale, suferind pentru Fiul Său?

Este minunat că această epistolă a fost citită astăzi, de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexei. Dar parcă sfântul ierarh nu s-a smerit pe sine? Parcă el nu a trecut prin suferinţe, clevetire, luptă doar pentru faptul că în calitate de Prim sfânt ierarh al pământului Rusiei a purtat responsabilitate pentru păstrarea unităţii Bisericii noastre?

Timpurile în care a trăit sfântului ierarh Alexei erau timpuri grele. Tătarii au distrus capitala Rusiei, Kievul, mama oraşelor ruseşti, şi nici marele cneaz, nici mitropolitul nu se putea afla în acel oraş, care era supus în permanenţă năvălirilor. Pentru păstrarea unităţii Bisericii şi a unităţii statului vechi rus trebuia de găsit un alt loc, unde ar putea locui cneazul şi mitropolitul, şi un astfel de loc a fost de la început oraşul Vladimir pe râul Kleazma, iar apoi după pronia lui Dumnezeu a devenit oraşul Moscova. Astfel, fiind mitropolit al Kievului, sfântului ierarh a devenit concomitent şi mitropolit pentru oraşul Moscova.

În acelaşi timp din cauza influenţei puternice politice a Occidentului s-a început lupta pentru slăbirea unităţii Sfintei Rusii. În acest proces  al distrugerii spaţiului unic duhovnicesc din motive politice răufăcătoare s-au inclus unii slujitori miopi ai Bisericii. Când sfântului ierarh Alexei a înţeles că un enorm pericol planează asupra Bisericii Ruse, el a plecat la Constantinopol şi acolo a căpătat de la Patriarhul Constantinopolului confirmarea faptului că el este arhiepiscopul oraşului Kiev şi prim sfânt ierarh al întregii Rusii măreţe.

Depăşind multe greutăţi, sfântului ierarh a revenit în Rusia. Călătorind pe Marea Neagră, a nimerit într-o furtună periculoasă. Vântul a fost atât de puternic, încât nu mai rămâneau aproape deloc şanse de supravieţuire şi atunci sfântului ierarh a dat o făgăduinţă: dacă va păşi din nou pe pământul rusesc, va cinsti pomenirea sfântului acelei zile, când se va întâmpla acest lucru, prin construirea unei biserici în cinstea lui. Noi cunoaştem că sfântului ierarh a ridicat mai târziu o mănăstirea minunată, spre pomenirea sfântului care l-a ajutat să se salveze în mod minunat. Este mănăstirea Sfântul Andronic din oraşul Moscova.

Sfântul ierarh, înfăptuindu-şi misiunea în calitate de Prim sfânt ierarh al pământului rusesc, a tins să reîntoarcă şi partea de sud al Sfintei Rusii, să viziteze eparhiile, să se roage cu episcopatul său şi cu poporul credincios. Însă voinţa politică rea a duşmanilor de fiecare dată îl împiedica să săvârşească acest pelerinaj în partea de sud a Sfintei Rusii, atât de apropiată inimii lui. Câtă clevetire, minciuni murdare, cuvinte denigratoare se prăbuşeau asupra sfântului ierarh doar pentru faptul că el, fiind credincios jurământului dat şi înfăptuind în viaţă slujirea de Prim ierarh, şi-a dus crucea prin nevoinţă, dorind să restabilească unitatea Bisericii Ruse, să păstreze unitatea Sfintei Rusii!

Astăzi am hirotonit  un arhiereu, pe stăpânul Iacov, pentru eparhia de nord nou creată cu centrul în Narian-Mar. Este nordul regiunii Arhanghelsk, sunt insulele arctice, aşa ca Novaja Zemlja şi Pământul lui Franz-Iosef, unde o mare parte a anului este iarnă, frig, dar unde locuiesc oameni care nu mai puţin decât noi aici, în capitală, dar poate şi mai mult au nevoie de susţinere duhovnicească. Şi noul stăpân hirotonit, precum şi tot episcopatul Bisericii noastre, trebuie să ţină minte cuvintele apostolului din epistola către Filipeni pe care le-am auzit astăzi şi exemplul sfântului ierarh Alexei.

Uneori, când asupra noastră se prăbuşesc clevetirile şi minciunile, curge în torente răutatea omenească, noi putem întreba: ”Pentru ce, Doamne? Nu am săvârşit nimic, ce ar fi putut să facă oamenii să toarne minciuni pe numele meu”. Probabil din punct de vedere omenesc fiecare arhipăstor, fiecare preot ar putea avea scârbiri, doar fiecare trece prin circumstanţe pline de tristeţi, deseori legate de o atitudine injustă, mincinoasă şi clevetitoare către sine din partea altor persoane. Cât de mult doare atunci inima şi încearcă să caute adevărul, adresându-se către unii sau către alţii în speranţa că susţinerea omenească va soluţiona problema şi va triumfa adevărul!

Însă cuvintele apostolului Pavel care descoperă esenţa jertfei a lui Însuşi Hristos Mântuitorul, destramă şi lasă fără temei o astfel de atitudine a omului faţă de suferinţe. Însuşi Domnul Iisus Hristos, fiind fără de păcat, a fost clevetit, s-au spus minciuni despre El, mai mult ca atât, a fost arestat, chinuit şi omorât pe cruce. Ce fel de suferinţă omenească se poate compara cu această suferinţă? Doar fiecare din noi totuşi conştientizează: ”Eu ca om am greşit cu ceva şi pentru păcatele mele m-a pedepsit Dumnezeu”; iar Domnul cel fără de păcat a luat asupra Sa răutatea omenească, neadevărul şi clevetirea şi nu a căutat ajutor nici la cei de la putere, nici de la prietenii Săi, nici chiar de la apostoli, oamenii cei mai apropiaţi Lui. El S-a smerit pe Sine chiar până la moartea pe cruce şi de aceea Dumnezeu L-a înălţat pe El.

Noi trebuie să o păstrăm în inimile noastre această epistolă a apostolului Pavel - arhipăstori, păstori şi tot poporul credincios. Fie ca nici clevetirea, nici răutatea omenească să nu ne jeneze, fiindcă dacă toate acestea au fot îndreptate împotriva Mântuitorului fără de păcat a lumii, cu atât mai mult vor fi îndreptate asupra noastră, păcătoşilor şi robilor nedestoinici ai Lui.

Şi în completare la ceea ce am spus episcopului nou numit, aş vrea să adaog: ca nici tu, stăpâne, niciodată să nu te întristezi din cauza nedreptăţii omeneşti, pentru ca nedreptatea omenească niciodată să nu distrugă lumea ta duhovnicească, fiindcă nu eşti nici primul, nici ultimul, iar dacă în acest rând se află Însuşi Iisus Hristos, atunci cât de mult trebuie să credem în puterea proniei lui Dumnezeu, care îngăduie uneori declanşarea urii şi neadevărului omenesc?

Încă odată aş vrea să menţionez că cele spuse se referă la fiecare persoană, deoarece nu este nici unul dintre noi care nu ar fi simţit pe propria piele neadevărul omenesc, invidia, minciuna, clevetirea. Şi conştientizarea faptului că Domnul este în acelaşi rând cu noi, că şi El, Cel fără de păcat, a trecut prin toate aceste încercări, trebuie să ne umple de o mare putere, care este în stare să păstreze pacea noastră interioară, iar împreună cu pacea este hotărârea de a ne opune răului, minciunii şi atacurilor diavoleşti, înfăptuind cu smerenie şi putere duhovnicească acea vocaţie, pe care o înmânează Dumnezeu tuturor membrilor Bisericii – şi arhiereilor, şi preoţilor, şi mirenilor evlavioşii. În aceasta constă puterea creştinului, în aceasta constă invincibilitatea noastră, fiindcă cu noi este Domnul, Care nu numai că ne-a învăţat cum trebuie să ne comportăm în această lume, dar Care ne-a arătat o mare pildă a suferinţelor din cauza nedreptăţii oamenilor şi totodată o pildă cum capătă mila Domnului acela, care în credinţă şi speranţă în Dumnezeu trece prin încercările vieţii.

Fie ca Domnul să păstreze Biserica noastră pentru rugăciunile sfântului Alexei, mitropolitul Kievului, al Moscovei şi al întregii Rusii, fie ca el să păstreze unitatea Bisericii noastre şi a întregii Rusii. Credem că sub acoperământul Preacuratei Maicii Domnului Domnul să păzească toată Rusia istorică. Dar deoarece noi trecem astăzi în Rusia printr-o etapă extrem de dificilă şi responsabilă a vieţii noastre istorice, credem că Domnul pentru rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi ale sfântului ierarh Alexei va înclina mila Sa către poporul nostru, ne va apăra de la orice certuri reciproce şi separări, ne va da putere interioară a merge înainte pe acea cale pe care Dumnezeu o arată Patriei noastre. Să vă păzească pe voi pe toţi Domnul. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei