Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitul Patriarh Kiril după Dumnezeiasca liturghie în duminica a 6-a după Paşte în catedrala Hristos Mântuitorul

Predica Preafericitul Patriarh Kiril după Dumnezeiasca liturghie în duminica a 6-a după Paşte în catedrala Hristos Mântuitorul
Versiune pentru tipar
20 mai 2012 16:30

La 20 mai 2012,  în duminica a 6-a după Paşte, a Orbului, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a condus slujirea Dumnezeieştii liturghii în catedrala „Hristos Mântuitorul” la Moscova.

La serviciul divin de sărbătoare, consacrat aniversării a cinci ani de la reîntregirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Patrie şi din Străinătate, a participat delegaţia BORS în frunte cu mitropolitul de America de Est şi de New-York Ilarion.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră, stăpâne mitropolit de America de Est şi de New-York Ilarion! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Astăzi, în ultima zi pascală, când Biserica pomeneşte povestirea evanghelică despre orbul din născare, noi solemn proslăvim aniversarea a cincea de la depăşirea dezbinării în viaţa Bisericii noastre – aniversarea semnării Acordului cu privire la comunicarea canonică dintre Patriarhia Moscovei şi Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate.

Totul ce a avut loc în secolul al XX-lea în istoria Bisericii noastre trebuie să rămână în memoria noastră ca o încercare grea pentru credinţă, pentru Biserică, pentru popor; în ce mod încercarea, care a început în domeniul sacral al vieţii bisericeşti, deseori aprofundă dezbinarea oamenilor la alte niveluri. Cu toţii înţelegeam că nu poate avea loc unirea deplină a poporului nostru, divizat de revoluţie şi războiul civil, atâta timp cât Biserica nu va găsi în sine puteri ca să ierte unii pe alţii şi să nu se mai uite unii la alţii ca la nişte adversari istorici.

Deja multe sunt scrise şi spuse atât cu privire la istoria scindării, cât şi la istoria construirii unităţii. Dar eu aş vrea să atrag atenţia voastră la o coincidenţă uimitoare. Astăzi este citit un fragment din capitolul XVI din Faptele apostolilor, în care se povesteşte despre aceea că apostolul Pavel împreună cu Sila şi Timotei, ucenicul său, trecând pe celălalt mal, au ajuns în Europa. Orientul Mijlociu a rămas în urmă şi primele fapte, legate de apostolul Pavel, care a propovăduit păgânilor pe continentul european, au avut loc în Macedonia.

Aproape imediat Pavel şi Sila s-au pomenit în temniţă, fiindcă Pavel a interzis unei oarecare femei, roabe, care, purtată nu de duhul lui Dumnezeu, prezicea viitorul. Ea vorbea oamenilor despre o slujire deosebită şi despre o putere deosebită, pe care o aveau Pavel şi Sila. Iar când cu puterea lui Dumnezeu Pavel a alungat din această femeie un duh, ea a pierdut puterea de a prevesti viitorul şi atunci s-au mâniat stăpânii ei, care se hrăneau din darul ei. Deoarece erau localnici, ei au convins puterea laică ca şi Pavel, şi Sila să fie aruncaţi în temniţă şi supuşi biciuirii; iar ca apostolii să nu fugă, picioarele lor au fost ferecate în obezi. Însă noaptea Domnul a făcut un fel de cutremur de pământ, obezile de pe picioare au slăbit, uşile temniţei s-au deschis şi Pavel cu Sila s-au pomenit la libertate – erau nu doar liberi, dar chiar în stare să convertească la credinţă pe temnicerul închisorii.

Cât de mult toate acestea amintesc de cele întâmplate cu Biserica Rusă! Doar şi ea demasca duhurile periculoase, care „prooroceau”, care seduceau conştiinţa în masă a oamenilor prin făgăduinţa raiului pe pământ. Prin rugăciune, post şi cuvântul groaznic al său Biserica Rusă a izgonit acele duhuri şi s-a pomenit în temniţă aici, în Patrie – în sensul direct în temniţă, sub lacăt, în obezi, dar nu din lemn, a fost ferecată în fiare la mâini şi la picioare.

Dar şi acea parte a Bisericii Ruse, care s-a pomenit în afara Rusiei, de asemenea se afla într-o situaţie strâmtorată. Aceleaşi obezi nu îi permiteau să facă ceea ce ar fi putut face în Patrie.  Însăşi circumstanţele izgonirii au fost o oarecare limitare a libertăţii, deoarece responsabilitatea Bisericii este de a rămâne întotdeauna cu propriul popor.

Nici Pavel, nici Sila, nimic nu au întreprins ca să cadă obezile şi uşile temniţei să se deschidă. Dar, desigur, ei se rugau lui Dumnezeu, ei erau convinşi de dreptatea faptelor lor. Şi Biserica Rusă atât aici, în ţara sa, în hotarele Rusiei istorice, cât şi acolo, în străinătate, nu a întreprins nici un fel de eforturi - fiindcă prin eforturile slabe omeneşti nu este posibil a dobândi libertatea – dar întotdeauna s-a rugat, a săvârşit Euharistia, s-a închinat la sfinţi, mucenici şi întotdeauna a trăit cu o mare credinţă în faptul că Domnul nu poate fi ruşinat. Duhurile cele rele, care au proorocit la începutul secolului al XX-lea, ispitind poporul nostru, şi circumstanţele externe, care au  limitau libertatea istorică a Bisericii, au căzut, putem spune, într-o clipă.

În acest miracol al unirii în cea mai mică măsură trebuie să căutăm cauze de ordin teologic, politic sau de alt ordin. Biserica s-a reunit cu puterea lui Dumnezeu – nu prin mintea omenească, nu prin capacitatea celor, care au participat la negocieri, dar anume prin puterea lui Dumnezeu. Acei care au participat la negocieri, au simţit mâna lui Dumnezeu de la început până la sfârşit. Domnul parcă ne trecea prin anumite ispite, parcă încercându-ne fidelitatea noastră, hotărârea noastră de a intra în pământul făgăduinţei şi, cu mila  lui Dumnezeu, chiar şi ispitele din ultimele luni, zile şi ore nu au prezentat impedimente pentru acel care a răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a intra în pământul Făgăduinţei, în una Biserică Rusă, care a trecut prin căile grele ale suferinţelor din secolul al XX-lea.

Cinci ani sunt un  termen mic, însă pe parcursul acestor cinci ani noi ne convingem în facere zi că mila lui Dumnezeu este cu noi, Acoperământul Maicii Domnului este de asupra noastră. Vindecarea la tot ce s-a adunat timp de decenii are loc atât de repede şi de eficient, încât ar fi fost cu neputinţă de lecuit aceste maladii doar prin eforturile omeneşti. Unor  privitori din exterior se pare că în timp de cinci ani puţine schimbări s-au produs. Este vorba de acei privitori, care îndrăznesc să evalueze procesele ce au loc în interiorul Bisericii, utilizând criterii care sunt departe de Biserică; utilizând propriile criterii, prin analogii cu lumea laică.

În cinci ani s-a întâmplat cel mai important lucru: noi am simţit că suntem fraţi şi surori, uniţi în jurul unui singur Potir. Noi înfăptuim o Euharistie unică, noi pomenim unii pe alţii la liturghia Dumnezeiască, bisericile noastre sunt deschise unele pentru altele, tineretul nostru, mergând dintr-un loc în altul, se îmbogăţeşte prin experienţa slujirii, atât de necesară Bisericii. Se fac fapte de caritate şi binefacere, au loc călătorii de pelerinaj şi noi credem că acei care pentru slăbiciunea lor, dar poate pentru incapacitatea lor de a auzi la timp glasul lui Dumnezeu, aidoma celui care a răsunat în temniţa macedoneană: ”Mergeţi, sunteţi liberi”, - că ei vor auzi această voce şi vor adera la Biserica Ortodoxă Rusă, Biserică muceniţă şi mărturisitoare, Biserică care a intrat într-o perioadă deosebită a slujirii sale poporului şi lumii.

Aş vrea din toată inima să mulţumesc Dumneavoastră, Înaltpreasfinţia Voastră, pentru participarea personală la această cauză despre care vorbim acum; episcopatului Dumneavoastră în persoana stăpânului Marc, care a făcut parte din comisia pentru depăşirea dezbinărilor, şi în persoana stăpânului Mihail, care deseori vizita hotarele Rusiei, săvârşea aici rugăciunea şi de asemenea contribuia la reîntregirea Bisericii noastre; clerului Dumneavoastră care este prezent aici, poate într-un număr nu prea mare, dar reprezentat de persoane foarte importante, care s-au identificat pe sine cu cauza unirii Bisericii noastre. După cum ştiu, astăzi, aici se află un grup de tineri din străinătatea depărtată. În persoana Dumneavoastră aduc mulţumiri întregii Biserici Ortodoxe Ruse din Străinătate pentru jertfa slujirii ei în dispersare, pentru jertfa slujirii ei acelor oameni ortodocşi din lumea rusă, care vin pentru o perioadă sau locuiesc permanent după graniţă.

Aş vrea, de asemenea, să mă închin  în faţa membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, episcopatului, clerului şi credincioşilor, care prin rugăciunile lor, prin trudele lor, prin poziţia lor clar definită nu doar au susţinut ideea restabilirii unităţii, dar şi-au adus o mare şi istorică contribuţie.

În amintirea aniversării a cinci ani de la restabilirea unităţii canonice şi de rugăciune a celor două părţi ale Ortodoxiei, aş vrea să vă aduc în dar şi în persoana Dumneavoastră întregii Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate icoana sfintei cuvioase Matrona de Moscova cu momente din viaţa ei.

Sfânta cuvioasa Matrona adună în fiecare zi mii şi mii de oameni la racla ei făcătoare de minuni. Ea a trăit în Uniunea Sovietică, a fost invalid, având o deplină slăbiciune trupească, dar a devenit cea mai puternică sfântă a oraşului Moscova şi a Bisericii noastre, proslăvindu-se în trecutul nostru apropiat, anume în acele timpuri de prigoniri şi scindări. Fie ca icoana ei să ajute celor indecişi în dreptatea celor petrecute cinci ani în urmă, să conştientizeze că harul lui Dumnezeu este mai puternic decât neputinţa omenească, mai puternic decât handicapurile omeneşti şi mai puternic decât slăbiciunile omeneşti şi că în neputinţa omenească prin harul lui Dumnezeu puterea Lui să săvârşeşte.

Aş vrea să vă ofer, Înaltpreasfinţia Voastră, această cruce şi panaghie în amintirea serviciului divin solemn şi în semn de mulţumire pentru cârmuirea Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate. Is polla ăti, dăspota!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou