Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Kiril la şedinţa solemnă, consacrată aniversării a cinci ani de la restabilirea unităţii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse

Discursul Preafericitului Patriarh Kiril la şedinţa solemnă, consacrată aniversării a cinci ani de la restabilirea unităţii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse
Versiune pentru tipar
20 mai 2012 21:30

La 20 mai 2012 în sala Consiliului Suprem a catedralei Hristos Mântuitorul la Moscova a avut loc şedinţa solemnă, consacrată aniversării a cinci ani de la restabilirea unităţii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu un discurs solemn s-a adresat către cei prezenţi Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi fraţi şi surori! Hristos a Înviat!

Vă salut din suflet şi vă felicit cu ocazia aniversării a cinci ani de la restabilirea unităţii canonice a Bisericii Ortodoxe Ruse, care este cel mai semnificativ eveniment în viaţa Bisericii noastre din anii precedenţi.

Cinci ani în urmă, printr-o acţiune sobornicească a Bisericii, întărită de semnăturile pururea pomeniţilor Preafericitului Patriarh Alexii II şi ale Înaltpreasfinţitului mitropolit Lavr, a fost restabilită legătura ruptă a vremurilor, a fost duhovniceşte încheiată istoria contrapunerii de mulţi ani, a fost formată unitatea frăţească întru Hristos. Rusia din nou a devenit Patrie pentru toţi cei, care o considerau pierdută pentru totdeauna. Noi din nou am căpătat bucuria comunicării frăţeşti şi capacitatea de a ne împărtăşi dintr-un singur Potir Euharistic.

La cauza reunirii au participat nu doar ierarhii, dar şi toţi copiii Bisericii, care au depăşit în inimile lor o dezbinare care a durat aproape o jumătate de secol, în mod artificial formată de duşmanul neamului omenesc. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru această milă arătată nouă. Exprimăm cuvinte de sinceră recunoştinţă tuturor celor care s-au trudit pentru cauza măreaţă a unirii şi au contribuit la aceasta – ierarhilor, clericilor, poporului credincios, mirenilor care aproape de  inimă au pus durerea, suferinţele oamenilor ortodocşi, care conştientizează caracterul distrugător al scindării bisericeşti.

Aş dori să menţionez rolul lui V.V. Putin în acest proces. Şi din motivul că a acţionat în calitate de preşedinte pe vremea ceea, dar şi din motivul că, făcând cunoştinţă cu Vladimir Vladimirovici şi recunoscând în el un om ortodox, care se îngrijora pentru divizarea Bisericii sale. Prietenii noştri din străinătate pentru prima dată în istorie au putut faţă în faţă să se întâlnească cu conducătorul noii Rusii şi să vadă  în persoana dumnealui un reprezentant al unei alte puteri, să vadă o persoană ortodoxă, care se îngrijora pentru divizarea dăunătoare.

Deja de cinci ani suntem împreună, noi făurim lumea rusă, afirmăm valorile ei seculare. În anii trecuţi multe s–au schimbat în relaţiile noastre. Au devenit regulare contactele la nivel de ierarhi şi clerici, comunicările tineretului îmbisericit din Patrie şi departe de hotarele ei. Se dezvoltă tradiţia aducerii sfintelor relicte din străinătatea rusă în Rusia, iar din Rusia – în ţările diasporei ruse. Are loc comunicarea activă a ierarhilor, clericilor, mirenilor noştri, au loc  vizite reciproce. Ceea ce era imposibil mai înainte, acum a devenit o realitate cotidiană a vieţii noastre bisericeşti. Este greu de crezut că toate acestea au fost realizate doar în timp de cinci ani.

Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate toţi aceşti ani participă pe deplină măsură în viaţa sobornicească a Patriarhiei Moscovei. Astfel, ei şi-au adus contribuţia importantă în activitatea Soborului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse în ianuarie 2009 şi a Soboarelor Arhiereşti în iunie 2008 şi ianuarie 2009. Ierarhii din străinătate intră în componenţa delegaţiilor, care prezintă poziţia Bisericii Ruse unite la forurile general-ortodoxe. Ierarhii noştri participă în comun la lucrările adunărilor episcopale, care au fost fondate în regiunile diasporei ortodoxe prin decizia Consfătuirii presoborniceşti atotortodoxe. S-a activat dialogul tinerilor, iar acest lucru este deosebit de îmbucurător, doar noua generaţie creşte, având  alte sentimente faţă de Patrie şi strămoşi. Asupra tinerilor nu apasă povara grea a dezbinării tragice din ultimele decenii. În fiecare an în pustia Korennaja de la Kursk, un sfânt lăcaş important pentru noi toţi, se desfăşoară congrese internaţionale ale Comunităţii tineretului ortodox, în al cărui program intră participarea tineretului la serviciile divine, la pelerinaje către locurile sfinte ale Rusiei şi ale altor ţări ortodoxe, luarea cunoştinţei de tradiţiile duhovniceşti şi culturale ale popoarelor ortodoxe.

La semnarea Actului cu privire la comunicarea canonică a fost prevăzută o perioadă de trecere de cinci ani – pentru ca să fie treptat îndepărtate toate ”colţurile ascuţite”, care se mai păstrau la momentul reunirii noastre. Trebuie menţionat că o parte considerabilă din probleme au fost soluţionate înainte de acest termen. Însă noi nu trebuie să ne oprim la cele realizate şi umăr la umăr să înaintăm pe calea, care duce la renaşterea duhovnicească a Rusiei şi a tuturor fiilor şi fiicelor ei, indiferent unde ar trăi după voia lui Dumnezeu.

Noi cu mare interes am urmărit acele procese, care au loc astăzi în America de Nord, Europa Occidentală, în alte locuri ale diasporei ruse, unde creşte numărul foştilor noştri compatrioţi, unde creşte numărul parohiilor, unde se construiesc biserici. În faţa ochilor noştri se schimbă vertiginos lumea înconjurătoare, în ea se şterge noţiunea de hotar. Oamenii se pot liber deplasa şi comunica la mare distanţă, astfel că noţiunea „viza de reşedinţă” îşi pierde actualitatea. Însă noţiunea de „lumea ortodoxă Rusă” îşi păstrează sensul.

În ce mod în aceste condiţii se vor dezvolta structurile prezenţei Bisericii Ruse în diferite părţi ale lumii? Cum se va perfecţiona activitatea noastră păstorească? Cred, Domnul ne va descoperi aceasta în timpul determinat, hotărât de El. Câţi ani a continuat dezbinarea Bisericii ruse şi eforturile noastre neputincioase omeneşti nu au putut depăşi obstacolul creat după voia lui Dumnezeu! Nu ajungeau puteri nici mintale, nici duhovniceşti, nu era suficientă voinţa noastră. Iar într-un moment Domnul a deschis în faţa noastră perspectiva aceasta care ne întrerupe respiraţia perspectivei unirii şi ne duce pe noi, oamenii ruşi, împrăştiaţi de tragedia revoluţiei şi a războiului civil, împreună pe calea mântuirii.

Dar a survenit acest moment, când Domnul a spus „Suficient” şi totul s-a aranjat după voinţa Lui harică şi s-a aranjat totul foarte repede, neverosimil de repede, de parcă într-un moment au căzut lanţurile, pereţii s-au demolat, bănuielile au dispărut. Iar la împărtăşirea de la Potirul Sfânt noi nu atât cu mintea noastră, se prea poate, cât cu inima noastră am recunoscut unii în alţii pe fraţi şi surori. Am recunoscut că suntem părtaşi comuni ai Bisericii Ortodoxe Ruse, ai Bisericii-muceniţe şi mărturisitoare, ai Bisericii care a luat asupra sa la timpul său o enormă trudă a făuririi poporului şi a statului, a Bisericii, care a suferit ca nimeni altul şi ca nici o altă instituţie obştească în îngrozitorii ani ai prigonirilor.

De ce dar totul s-a petrecut atât de repede, atât de sigur? Pentru că ceea ce este imposibil pentru om este posibil pentru Domnul. Dumnezeu şi în continuare ne va arăta soluţii corecte în vederea organizării vieţii Bisericii Ortodoxe Ruse unite. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu şi trebuie să fim fermi în mărturisirea noastră, în nădejdea noastră, păstrând curăţenia inimilor şi sensibilitate sufletească, ca să fim capabili să auzim vocea lui Dumnezeu, care ne anunţă voia Lui sfântă şi atotbună. Este important pentru Biserică, însă aceasta este important şi pentru fiecare om – să poţi auzi vocea lui Dumnezeu, care ni se arată nu în tunet şi fulger, dar în adiere uşoară de vânt, în uşoara atingere a harului lui Dumnezeu. Şi, percepând acest glas, incluzând voinţa lui Dumnezeu în acţiunile personale, noi devenim puternici şi capabili să depăşim orice circumstanţe din viaţă, indiferent cât de complexe, iar uneori chiar periculoase ar fi ele, să păstrăm curăţenia inimilor şi sensibilitatea sufletească unii faţă de alţii, ceea ce în totalitatea lor creează valori netrecătoare şi veşnice, doar pe ele existând posibilitatea făuririi vieţii oamenilor.

Fie binecuvântarea lui Dumnezeu cu noi cu toţi.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei