Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica Tuturor sfinţilor, care au strălucit în pământul Rusiei, ţinută în biserica nou sfinţită în cinstea sfântului cneaz Igor de Cernigov în Peredelkino

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica Tuturor sfinţilor, care au strălucit în pământul Rusiei, ţinută în biserica nou sfinţită în cinstea sfântului cneaz Igor de Cernigov în Peredelkino
Versiune pentru tipar
17 iunie 2012 18:30

La 17 iunie 2012, în duminica a 2-a după Cincizecime, a Tuturor sfinţilor, care au strălucit în pământul Rusiei, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a săvârşit cinul sfinţirii mari a catedralei în cinstea sfântului cneaz Igor de Cernigov în Peredelkino din suburbia Moscovei şi a oficiat prima liturghie Dumnezeiască în biserica nou sfinţită.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Înaltcuvioşia Voastră, părinte Vladimir! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Pe toţi vă salut şi vă felicit din inimă cu ocazia sărbătorii Tuturor sfinţilor, care au strălucit în pământul Rusiei, şi a pomenirii sfântului cuviosului cneaz Igor de Cernigov, sărbătoare care, cu binecuvântarea mea, a fost mutată din 18 iunie pe 17 iunie, pentru ziua de azi, în legătură cu sfinţirea minunatei biserici pe teritoriul reprezentanţei Patriarhale din Peredelkino, o biserică ce reprezintă în sine frumuseţea culturii naţionale şi tradiţiile construcţiei de biserici.

Este un eveniment de mare importanţă – în primul rând pentru că oraşul Moscova a crescut atât de mult, încât chiar şi suburbiile îndepărtate, satele ce se află în afara razei oraşului, astăzi au devenit parte a capitalei, precum este şi acest loc pe care stăm acum. În oraşul Moscova, după cum ştiţi, este insuficienţă de bisericii ale lui Dumnezeu. Nu este posibil a duce o activitate păstorească în rândul a treizeci, patruzeci, iar uneori chiar şi o sută de mii de locuitori, dintre care 80 % sunt oameni botezaţi, care aparţin Bisericii – iar pentru ei există doar o singură biserică şi câţiva preoţi.

În aceasta, de fapt, şi constă misiunea Bisericii în condiţiile oraşelor mari. Dar vrăjmaşul nu doarme, vrăjmaşul este prezent şi, folosind mijloacele de informare în masă, încearcă să convingă poporul că Biserica, care a căpătat atâta libertate şi atâtea bunuri (bine ar fi de calculat aceste „bunuri”!), nu este în stare nici să micşoreze numărul de avorturi şi de divorţuri, nici să micşoreze rata criminalităţii. Este interesant a trasa o paralelă simplă: ce ar fi dacă la 100 000 de soldaţi ar revini un singur politruc, cum se spunea înainte vreme, adică o persoană, responsabilă pentru educaţia militarilor? S-ar fi putut de înaintat pretenţii la această persoană, aşa cum o fac astăzi faţă de Biserică criticii externi neprietenoşi?

Problema noastră principală constă în faptul că parohiile sunt într-un număr insuficient de catastrofal – acele parohii care ar fi centre de rugăciune şi totodată centre de activitate luministă, culturală, socială; unde s-ar putea de desfăşurat activitatea cu tineretul şi oamenii în vârstă; care ar fi acele locuri, în jurul cărora s-ar uni locuitorii cartierului. Doar, sincer vorbind, conform acestui principiu, se organiza toată viaţa bisericească în Rusia - parohia prezenta centrul satului; parohiile erau centre ale unor comunităţi mici, care existau pe teritoriul oraşelor. Şi oamenii se cunoşteau unul pe altul, şi preotul cunoştea pe enoriaşii săi, şi în permanenţă exista un contact duhovnicesc. Veneau la preot cu probleme, cu întrebări, cu griji – el era primul, care împăca pe soţ cu soţia, pe copii cu părinţii; era primul care oprea decăderea vreo unui membru al familiei în vreun viciu. De cele mai dese ori beţia soţului se termina după lacrimile soţiei, când îl aducea pe el, suferind de acest viciu, la preot, iar preotul în prezenţa parohiei – doar toţi se cunoşteai între dânşii – în faţa crucii şi a Evangheliei lua de la el jurământ că se va lăsa de băut. Şi doar încetau! Parohia era locul tămăduirii duhovniceşti şi trupeşti; anume aici oamenii luau cunoştinţă de cuvântul lui Dumnezeu, căpătau tâlcuirea acestor cuvinte măreţe, care ajutau în viaţa de zi cu zi, fie ea familială sau profesională.

Dar de pe ce poziţii se înfăptuia această îndrumare? Nu din motive de beneficiu pentru Biserică, dar de pe o poziţie unică – pentru a actualiza marile, nepieritoarele şi veşnicele adevăruri creştine, care sunt date de către Dumnezeu prin Biserică, pentru ca oamenii să se înveţe a-şi motiva faptele anume prin convingeri creştine. Nu prin raţionamente pentru vreun beneficiu, nu prin raţionamente de conjunctură, nu din motive de căpătuială, dar prin motive de conştiinţă, pătrunsă de convingeri creştine.

Şi în acest caz, fie cunosc oamenii legea, fie că nu o cunosc, fie că este dezvoltat sistemul legislativ, fie că nu, toţi trăiesc conform legii conştiinţei. Doar aşa a vieţui poporul nostru! Ar fi bine de pus întrebarea istoricilor, când au apărut lacăte la uşile caselor în Rusia, în ce secol şi în ce an. Oamenii niciodată nu îşi închideau cu zăvorul casele lor. Nimeni nu putea intra în această casă şi să facă ceva necuviincios – puteau face doar bine. Contracte de milioane se încheiau fără notar, fără semnături – oamenii doar priveau în ochii unii altora, îşi strângeau mâinile şi cereau binecuvântare de la preot.

Aşa era organizată Rusia. Şi ceea ce vă spun nu este un tablou idealizat al trecutului romantic – sunt exemple ale faptului ce se petrece cu poporul, când oamenii devin credincioşi. Care vin nu o singură dată în an la biserică, pentru a sfinţi pasca, dar care trăiesc conform credinţei, care frecventează regulat biserica, care studiază cuvântul lui Dumnezeu în instituţii de învăţământ de pe lângă biserici.

Noi vorbim astăzi despre discrepanţa dintre generaţiile în vârstă şi cele tinere. Dar există oare un punct de tangenţă dintre cei în vârstă şi tineri? Casa a încetat să mai fie un astfel de punct. Casa devine locul de conflict, locul certurilor interminabile şi chiar al violenţei, locul stresurilor pentru toate părţile din conflict. Copiii din familiile bogate devin străini pentru părinţii lor. Pentru ce sunt cheltuiţi banii? Pentru plecări după graniţă, pentru sport – dar la un moment dat familia conştientizează că ea nu mai există, că toţi sunt străini unii altora. Eu pot până la infinit să continui descrierea acestor situaţii din viaţa noastră comună, enumerarea conflictelor şi a suferinţelor omeneşti.

Cu siguranţă oamenii din afara Bisericii au anumite reţete cum se poate de reparat toate acestea. Însă unde sunt aceste reţete? Chiar dacă astăzi se propune vreo reţetă, realizarea ei acţionează pentru vreo anumită forţă politică, pentru anumite interese politice sau corporative, cineva doreşte să capete dividende politice sau economice.

Şcoala a încetat să fie loc pentru educare, iar universităţile au uitat ce semnifică aceasta. Unde dar se va aduna poporul nostru? Unde ne vom adăpa din izvorul haric, din izvorul adevărului, care vindecă maladiile noastre personale, familiale, sociale? După mila Domnului poporul nostru în mod uimitor păstrează credinţa, trecând prin grelele încercări ale timpului ateist, continuând şi astăzi respingerea atacurilor asupra Bisericii, fără a accepta tentaţiile şi ispitele. După cum mărturiseşte statistica sociologică nebisericească şi cea care nu simpatizează Bisericii, nici un fel de campanii împotriva Bisericii nu micşorează numărul credincioşilor. Aş vrea să vă amintesc că în acest an ca niciodată au fost pline bisericile Moscovei şi ale altor oraşe din Rusia în zilele Marelui Post şi ale Săptămânii Patimilor. Fie ca acesta să fie răspunsul nostru la toate atacurile celor care au puteri mai mari decât le avem noi. Ei difuzează 24 de ore pe zeci de canale televizate, ei utilizează toată forţa Internetului – noi cu dumneavoastră nu avem o astfel de putere şi niciodată nu o vom avea. Dar pentru a ne păstra în calitate de comunitate de credincioşi, pentru a transmise impulsul nostru întregului popor, noi trebuie să fim cu inima aici, în biserică, să o frecventăm cât se poate de des, să aducem încoace copiii noştri – şi în biserică, şi la şcoala duminicală, să participăm la diverse proiecte parohiale, fie ele sociale, culturale sau educaţionale. Noi trebuie să formăm  o societate în jurul bisericilor lui Dumnezeu.

Iar constructorii care au ridicat această biserică nu trebuie să aibă o atitudine doar ca faţă de un lucru profesional – ai construit şi te-ai dus la alt obiect de construcţie. Această biserică trebuie să intre în viaţa voastră. Frecventaţi-o. În caz dacă locuiţi departe, măcar de câteva ori pe an veniţi încoace, aduceţi cu voi familiile, arătaţi-le această frumuseţe, povestiţi-le că aici se păstrează şi contribuţia voastră.

În acest loc se creează un centru uimitor duhovnicesc. Totul a început de la o casă mică, care în anul 1946 la ordinul lui Stalin a fost dată Patriarhului Alexii I. Apoi, în timpul Preafericiţilor Patriarhi Alexii, Pimen şi Alexii acest loc a început să se lărgească. Şi ceea ce este cel mai important, a început nu doar să se lărgească spaţiul pentru activitatea Patriarhului şi a Sfântului Sinod, dar au început să apară noi biserici, şi acest loc devine unul din centrele duhovniceşti ale Moscovei. Iar construcţia bisericii în cinstea sfântului cneaz Igor de Cernigov a încheiat una din cele mai importante pagini în crearea acestui centru duhovnicesc de la Moscova.

Aş vrea să-mi exprim o recunoştinţă deosebită tuturor celor care s-au trudit, realizând cele planificate, implementând un proiect atât de complex.

<…>

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou