Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Adresarea comună către popoarele Rusiei şi Poloniei, semnată de Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril şi de preşedintele conferinţei episcopale catolice din Polonia mitropolitul de Peremyşl Iuzef Mihalic

Adresarea comună către popoarele Rusiei şi Poloniei, semnată de Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril şi de preşedintele conferinţei episcopale catolice din Polonia mitropolitul de Peremyşl Iuzef Mihalic
Versiune pentru tipar
17 august 2012 16:33

La 17 august 2012, în Palatul regal din Varşovia, a avut loc ceremonia solemnă de semnare de către Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril şi preşedintele conferinţei episcopale catolice din Polonia mitropolitul Iuzef Mihalic a Adresării comune către popoarele Rusiei şi Poloniei.

Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuşi, 
nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi
cuvântul împăcării.
(2 Cor. 5:19)

Conştientizând responsabilitatea pentru prezentul şi viitorul Bisericilor şi popoarelor noastre şi purtaţi de grija păstorească, noi, în numele Bisericii Ortodoxe Ruse şi al Bisericii Catolice din Polonia, ne adresăm prin cuvinte de conciliere către credincioşii Bisericilor noastre, către popoarele noastre şi către toţi oamenii de bună credinţă.  

Mărturisind acel adevăr că Hristos este pacea şi împăcarea noastră (comp.: Ef. 2:14, Rom. 5:11) şi înţelegând chemarea noastră, dată nouă de duhul Evangheliei lui Hristos, noi dorim să ne aducem contribuţia în cauza apropierii Bisericilor noastre şi a concelierii popoarelor noastre.

1. Dialogul şi concilierea

Popoarele noastre frăţeşti sunt unite nu doar prin vecinătate multiseculară, dar şi prin moştenirea valoroasă creştină a Orientului şi a Occidentului. Conştientizând această istorie comună de lungă durată şi tradiţia ce îşi are originea în Evanghelia lui Hristos, care a exercitat o influenţă hotărâtoare asupra identităţii, chipului duhovnicesc şi cultura popoarelor noastre, precum şi a întregii Europe, noi păşim pe calea dialogului sincer în speranţa că el ne va ajuta să vindecăm rănile trecutului şi să depăşim ideile preconcepute şi neînţelegerea reciprocă, precum şi ne va întări în tendinţa noastră către conciliere.

Păcatul care este cauza principală a tuturor dezbinărilor, neajunsurile omeneşti, egoismul individual şi cel social, precum şi presiunea politică, au dus la înstrăinare, la duşmănie vădită şi chiar la lupta dintre popoarele noastre. Toate acestea au fost precedate de pierderea unităţii crteştine. Dezbinările şi scindările, care intră în contradicţie cu voia lui Hristos, au devenit o mare tentaţie, anume din aceste considerente depunem noi eforturi în vederea apropierii Bisericilor noastre şi a popoarelor noastre, ca noi să devenim martori mai destoinici ai Evangheliei lui Hristos în lumea contemporană.

După cel de al doilea război mondial şi experienţa dureroasă a ateismului, impus popoarelor noastre, astăzi noi păşim pe calea reînnoirii duhovniceşti şi materiale. Pentru ca ea să fie permanentă, această reînnoire trebuie să devină, întâi de toate, o reînnoire a omului şi, în consecinţă, o reînnoire a relaţiilor reciproce dintre popoare.

O cale către acestă reînnoire este dialogul frăţesc. El trebuie să ajute la o înţelegere mai bună reciprocă, la restabilirea încrederii mutuale şi astfel să ducă la conciliere. Împăcarea presupune dorinţa de a ierta obidele şi nedreptăţile pricinuite. La aceasta pe noi ne obligă rugăciunea: Tatăl nostru... şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, dată nouă de Hristos, pe care o rostim în fiecare zi.

Noi chemăm credincioşii Rusiei şi ai Poloniei a cere iertare pentru obidele, nedreptăţile şi orice fel de rău, pricinuit de unii altora. Noi credem că este primul şi cel mai important pas către restabilirea încrederii reciproce, fără de care nu există nici comunitate puternică umană, nici conciliere adevărată.

Iertarea, bineînţeles, nu semnifică uitarea. Memoria prezintă prin sine o parte importantă a identităţii noastre. Noi, de asemenea, avem datoria memoriei în faţa victimelor trecutului, care au fost supuse chinurilor şi şi-au jertfit viaţa pentru fidelitate lui Dumnezeu şi patriei pământeşti. A ierta – semnifică refuzul la răzbunare şi la ură, participarea la făurirea înţelegerii şi frăţiei dintre oameni, dintre popoarele şi ţările noastre, ceea ce prezintă fundamentul unui viitor paşnic.

2. Trecutul în perspectiva viitorului

Toate ţările şi popoarele Europei, într-o măsură mai mare sau mai mică, au trecut prin experienţa tragică a secolului al XX-lea. Dureroasă a fost ea şi pentru ţările, popoarele şi bisericile noastre. Popoarele rus şi polonez sunt unite prin experienţa celui de al doilea război mondial şi perioada represaliilor, generată de regimurile totalitare. Conducându-se de ideologia ateistă, aceste regimuri au luptat cu toate formele de religiozitate şi au dus o luptă îndeosebi de cruntă cu creştinismul şi cu Bisericile noastre. Victime au fost milioane de oameni nevinovaţi, despre acest fapt amintesc numeroasele locuri de executare a sentinţei şi mormintele, care se află atât pe pământul rusesc, cât şi pe cel polonez.

Evenimentele din istoria noastră comună, deseori complexă şi tragică, uneori generează pretenţii şi învinuiri reciproce, care nu permit ca rănile vechi să se tămăduiască.

Cunoaşterea obiectivă a faptelor, scoaterea la iveală a dramelor din trecut şi dimensiunile tragediei sunt actualmente obiectul de cercetare a istoricilor şi a specialiştilor. Noi cu recunoştinţă percepem activitatea comisiilor competente şi a colectivelor ştiinţifice ale ţărilor noastre. Noi suntem convinşi că eforturile lor vor permite să aflăm adevărul istoric nefalsificat, vor ajuta să eliminăm îndoielile şi să ne debarasăm de stereotipurile negative. Concilierea trainică, fiind o temelie a viitorului paşnic, poate fi înfăptuită doar în temeiul întregului adevăr cu privire la trecutul nostru comun.

Noi ne adresăm către toţi cei care tind spre bine, pace trainică şi viitor fericit: politicieni, activişti sociali, savanţi, oameni de cultură şi artă, credincioşi şi necredincioşi, reprezentanţi ai Bisericii – depuneţi eforturi permanente întru dezvoltarea dialogului, susţineţi ceea ce duce la restabilirea încrederii reciproce, la apropierea oamenilor şi contribuie la crearea unui viitor paşnic al ţărilor şi popoarelor noastre, liber de violenţă şi războaie.

3. Împreună împotriva noilor provocări

Ca urmare a transformărilor politice şi sociale de la finele secolului al XX-lea, Bisericile noastre au căpătat posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea de evanghelizare, precum şi de a participa în procesele de transformare din societăţile noastre, bazându-se pe valorile tradiţionale creştine. În trecut, creştinismul şi-a adus enorma contribuţie la formarea chipului duhovnicesc şi a culturii popoarelor noastre. Noi tindem şi astăzi, în epoca indiferenţei religioase şi a secularizării continue, să depunem toate eforturile pentru ca viaţa socială şi cultura popoarelor noastre să nu-şi piardă valorile sale morale de bază, fără de care nu poate exista un viitor paşnic şi stabil.

Prima şi cea mai importantă sarcină a Bisericii în toate timpurile a fost propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Toţi creştinii, nu doar slujitorii bisericii, dar şi mirenii, sunt chemaţi să propovăduiască Evanghelia Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să ducă Buna Vestire prin cuvânt şi mărturie în viaţa particulară, familială şi socială.

Noi recunoaştem autonomia puterii laice şi a celei bisericeşti, dar milităm pentru colaborarea lor în problemele referioare la familie, educaţie, ordinea publică, precum şi în alte probleme care au o mare importanţă socială.

Noi dorim să contribuim la afirmarea toleranţei şi, totodată, să apărăm libertăţile fundamentale şi, mai întâi de toate, libertatea religioasă, de asemenea să apărăm dreptul legitim al religiei de a fi prezentă în domeniul public.

Astăzi popoarele noastre s-au pomenit în faţa unor noi provocări. Sub pretextul apărării caracterului laic sau a liberului arbitru, sunt supuse îndoielii principiile morale, bazate pe poruncile lui Dumnezeu. Sunt propagate avorturile, eutanasia, unirile dintre persoane de acelaşi sex, care se încearcă a le arăta ca una din formele de căsătorie, se impune modul consumator de viaţă, sunt negate valorile tradiţionale şi sunt izgonite simbolurile religioase din spaţiul social.

Deseori, noi ne ciocnim de manifestări ale duşmăniei faţă de Hristos, faţă de Evanghelia şi Crucea Lui, precum şi de încercările de a elimina Biserica din viaţa socială. Caracterul laic, înţeles greşit, capătă forma fundamentalismului , dar de fapt este o varietate a ateismului.

Noi chemăm pe toţi să respecte demnitatea inalienabilă a fiecărui om, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Fac. 1:27). De dragul viitorului popoarelor noastre noi milităm pentru respectul şi apărarea vieţii fiecărei fiinţe umane din mometul conceperii şi până la decesul firesc.

Noi considerăm că este un păcat greu împotriva vieţii şi o ruşine a civilizaţiei contemporane nu doar terorismul şi conflictele armate, dar, de asemenea, avorturile şi eutanasia.

Temelia trainică a oricărei societăţi este familia, fiind o uniune permanentă dintre bărbat şi femeie. Fiind creată de Dumnezeu (comp.: Fac. 1:28, 2:23-24), ea cere respect şi protecţie. Familia este leagănul vieţii, un mediu sănătos pentru educaţie, o garanţie a stabilităţii sociale şi un semn al speranţei pentru societate. Anume în familie se formează omul, care este responsabil pentru sine, pentru alţii şi pentru societatea în care trăieşte.

Cu grijă, speranţă şi dragoste sinceră noi privim la tineret, pe care dorim să-l protejăm de demoralizare şi să-l educăm în spiritul Evangheliei. Noi dorim să învăţăm tineretul să iubească pe Dumnezeu, omul şi patria pământească şi să-i împărtăşim duhul culturii creştine, al cărui rod va fi respectul, toleranţa şi dreptatea.

Suntem convinşi că Hristos Cel Înviat este speranţa nu doar pentru Bisericile şi popoarele noastre, dar şi pentru Europa şi pentru întreaga lume.

Fie ca El să ne dăruie harul Său, ca fiecare polonez şi fiecare rus să vadă unul în altul un prieten şi un frate.

Atât ruşii, cât şi polonezii o venerează pe Preasfânta Fecioara Maria. Nădăjduind la mijlocirea Maicii Domnului, noi transmitem sub ocrotirea Ei măreaţa cauză a concilierii şi a apropierii Bisericilor şi popoarelor noastre. Ţinând minte cuvintele apostolului Pavel: pacea lui Hristos să stăpânească în inimile voastre (Col. 3:15), binecuvântăm pe toţi în numele Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

          †Kiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii                                                                                 †Iuzef Mihalic, mitropolitul de Peremyşl 

 

Varşovia, 17.08.2012

Serviciul de comunicare al DREB/Патриархия.ru

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie