Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului „Donskaia” la mănăstirea stavropighială „Donskoi”

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului „Donskaia” la mănăstirea stavropighială „Donskoi”
Versiune pentru tipar
1 septembrie 2012 16:00

La 1 septembrie 2012, de sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului „Donskaia”, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască în catedrala mare a mănăstirii stavropighiale „Donskoi” la Moscova. După terminarea serviciului divin, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cuvioase părinte locţiitor, egumene Paramon! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit pe toţi cu ocazia unei mari sărbători. Noi pomenim azi minunile, pe care oraşul Moscova, poporul nostru şi toată Patria le-a căpătat pentru rugăciunile străbunilor noştri cuvioşi în faţa icoanei Maicii Domnului, care este cu noi, astăzi, în biserică. Şi când vă veţi apropia de această icoană făcătoare de minuni, să vă amintiţi că în faţa acestei icoane s-a rugat cneazul Dmitrii Donskoi, Peresvet şi Osleabea în ajunul celei mai îngrozitoare lupte de pe acele vremuri – lupta hotărâtoare pe câmpia Kulikovo, de care depindea viitorul ţării.

Mai târziu icoana, dăruită de către cazaci lui Dmitrii Donskoi, a fost adusă încoace, în oraşul Moscova, şi pusă în biserica de companie, pe acel loc, unde se află actualmente mănăstirea Donskoi, în groaznicul an 1591. Pentru noi toate acestea parcă sunt evenimente demult trecute, însă istoria Bisericii învie, deoarece Biserica păstrează amintirea istorică nu ca o îmbinare de factori, consecinţe sau cauze ale unor anumite evenimente, dar ca manifestare a milei lui Dumnezeu sau a mâniei lui Dumnezeu. Anume în aceasta constă semnificaţia Istoriei sfinte.

Noi numim Istorie sfântă istoria Testamentului Vechi şi a celui Nou, dar într-un sens Istoria sfântă nu s-a întrerupt, deoarece este istoria amestecului lui Dumnezeu în treburile oamenilor, care a avut consecinţe hotărâtoare. Când nu a existat nici un fel de speranţă pentru salvare, precum a fost pe câmpia Kulikovo, căci duşmanul era mai puternic; precum a fost în anul 1591, când duşmanul s-a apropiat de Moscova şi a fost mai puternic decât drujina; şi în secolul al XVII-lea, în Vremurile tulburi; şi în timpul năvălirii lui Napoleon; şi în timpul revoluţiei şi a războiului civil, care a distrus viaţa naţională a poporului nostru; şi în anii groaznici ai Marelui Război pentru apărarea Patriei – Domnul pentru rugăciunile Bisericii, ale poporului lui Dumnezeu, ale sfinţilor, care au strălucit în pământul Rusiei, a apărat pământul nostru, poporul nostru şi Patria noastră.

Dumnezeu nu a făcut vreo minune, care ar fi amintit o oarecare scamatorie, când cei slabi dintr-o dată îi biruie pe cei puternici. De fiecare dată trebuia de coparticipat împreună cu această milă a lui Dumnezeu – de coparticipat prin slujirea sârguincioasă şi plină de jertfire de sine, adusă Bisericii şi Patriei, prin hotărârea de a face o faptă de eroism, precum au săvârşit-o Peresvet şi Osleabea şi toată oastea rusă, prin dorinţa de a merge la orice fel de încercări, la schilodiri, la moarte, precum a fost în anul 1812. Cunoaştem că acelaşi lucru s-a întâmplat să fie şi în timpul Marelui Război pentru apărarea Patriei – Dumnezeu îşi apleacă mila Sa către cei, care nu precupeţesc viaţa în numele sfintelor ţeluri. Pentru ca să fie astfel, e nevoie ca între acţiunile oamenilor şi pronia lui Dumnezeu să se stabilească o anumită legătură, ca să se aprindă o oarecare scânteie, care ar aprinde energia Dumnezeiască. Această scânteie, această legătură este rugăciunea, sentimentul viu religios, credinţa profundă, deoarece doar ca răspuns la credinţa sinceră, la rugăciunile şi la hotărârea de a-ţi jertfi propriile puteri pentru atingerea bunului ţel, Dumnezeu Îşi apleacă mila Sa.

Uneori la mărturisire preoţii aud astfel de cuvinte: „Mă rog, mă rog, biserica o frecventez, lumânări aprind, Te Deum-uri plătesc, dar nu mă ajută Dumnezeu”. Uneori oamenii se deziluzionează: „de ce rugăciunea rămâne neauzită?” Vina nu este a lui Dumnezeu, Care întotdeauna este gata să audă rugăciunile noastre. Vina este a noastră, când comandăm şi Te Deum-uri, şi lumânări aprindem, îndeplinind ritualul exterior, dar nu ardem cu inima, nu ne aprindem în credinţă, nu suntem tari în rugăciune, atragem atenţia asupra ritualurilor exterioare ca asupra unei magii. Am comandat – trebuie să vină un răspuns, doar am plătit bani, doar am aprins lumânare, dar de ce nu vine răspunsul?

Prin ce perceperea lumii de către noi, creştinii, se deosebeşte de perceperea păgânilor, care îndumnezeiau ritualurile exterioare, pe idoli, considerând că este suficient să te atingi de imaginea idolului, să-i aduci jertfă, să pui flori, că neapărat totul trebuie să se realizeze în mod automat. Totul cere o încordare şi putere interioară, în special rugăciunea. Am avut ocazia să aud că în mănăstire ascultătorii, în special cei nou veniţi, sunt gata să meargă la orice ascultare din cele mai grele, dar nu la rugăciune, deoarece rugăciunea adevărată, concentrarea tuturor puterilor duhovniceşti trage de la om toate forţele. Un exemplu de astfel de rugăciune a fost rugăciunea în grădina Ghetsimani, când de pe fruntea Mântuitorului se scurgeau broboane de sudore de sânge. Şi aceasta se întâmpla cu Mântuitorul! Se prea poate nu trebuia să se încordeze atât de tare, doar pe El Dumnezeu-Tatăl trebuia să-L audă. Însă Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu într-o singură Persoană a venit să mântuiască neamul omenesc, iar Dumnezeu-Tatăl cerea de la Fiul Său, care a devenit Fiul Omului, aceleaşi eforturi, şi noi cunoaştem că acele eforturi în rugăciune au întrecut toate eforturile omeneşti.

Dacă ceva nu ne reuşeşte, nu trebuie să-L învinuim pe Dumnezeu. Trebuie să ne învinovăţim pe noi înşine. Sau pe motivul stării sufleteşti, sau pe motivul slăbiciunii rugăciunii, sau din cauza păcatelor proprii, sau din cauza inimii încremenite noi devenim incapabili să scoatem o scânteie, care ar aprinde harul lui Dumnezeu. Şi totul ce s-a petrecut cu străbunii noştri îndepărtaţi în anul 1591 aici, pe acest loc, trebuie să ne ajute să înţelegem că scânteia se aprinde cu puterea credinţei, cu puterea rugăciunii, prin concentrarea tuturor puterilor duhovniceşti ale omului.

Poate că cineva va spune: nu fiecare este în stare. Răspunsul este următorul: fiecare este în stare. În Biserică nu există aleşi. Biserica este o comunitate a sfinţilor şi a păcătoşilor, şi oricărui om, împotmolit în păcate, care pentru prima dată în viaţă păşeşte pragul bisericii şi în rugăciunea sa scote o scânteie, Dumnezeu îi dăruieşte puterea energiei lui Dumnezeu. Domnul săvârşeşte minuni cu noi toţi, şi aceasta o ştie fiecare cine măcar odată a căpătat răspuns la rugăciunea sa.

Şi astăzi, de ziua sărbătorii icoanei Maicii Domnului „Donskaia”, proslăvind-o pe Maica Domnului, în această biserică noi cădem în faţa icoanei Ei şi ne rugăm pentru Patria noastră, pentru Rusia istorică, pentru statul Rus, pentru poporul nostru, pentru tineretul nostru, pentru intelectualitatea noastră, care de atâtea ori s-a abătut de pe calea vieţii, ducând după sine în mlaştina duhovnicească tot poporul. Ne rugăm astăzi cu o putere deosebită şi pentru oastea noastră, ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu să păzească pământul nostru în pace; ca Ea să ajute şi tinerilor, celor pe care astăzi, prin puterea convingerilor false, se încearcă a-i rupe de la Dumnezeu şi de la harul Său – ca şi asupra lor să întindă Maica Domnului Acoperământul său.

Aflându-ne în această biserică, aş vrea să le vorbesc în mod deosebit cazacilor. Astăzi este ziua lor – anume strămoşii lor au adus în dar cneazului Dmitrii Donskoi icoana făcătoare de minuni. Voi sunteţi un popor deosebit, care păstraţi poruncile creştine, care aţi jurat slujire jertfelnică Patriei. Să ţineţi minte că predecesorii voştri întotdeauna erau gata să-şi sacrifice viaţa pentru credinţa ortodoxă şi pentru poporul lor; fie ca această legătură între vremuri să se unească în sufletele voastre, să aprindă sârguinţa pentru credinţă, sârguinţa pentru dragoste faţă de Patrie.

Aş vrea să-i mulţumesc de asemenea părintelui Paramon şi fraţilor pentru acest serviciu divin, pentru această rugăciune. Părintelui Paramon i s-a înmânat astăzi toiagul de egumen, asupra lui a fost citită rugăciunea pentru punerea în slujire de egumen în acest sfânt lăcaş. Aştept de la tine, părinte Paramon, eforturi deosebite în organizarea vieţii monahale, în desăvârşirea a tot ce au făcut până la tine predecesorii tăi. Fiecare şi-a adus contribuţia, şi numele fiecăruia este viu. Astăzi a sosit timpul ca tu împreună cu fraţii să faceţi totul pentru înflorirea mănăstirii Donskoi din oraşul Moscova. Fie ca Acoperământul Maicii Domnului să fie de asupra noastră a tuturor. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Treime” a Mănăstirii din Solovki

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după privegherea săvârșită în Catedrala episcopală „Icoana Maicii Domnului de Kazan” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Cuviosului Serafim de Sarov după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Pustiei Sarovului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Te-Deum-ului în fața monumentului Sfântului întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir la Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfintei întocmai cu Apostolii cneaghinea Olga după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova