Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la întâlnirea cu muftii din regiunile care intră în componenţa districtului federal Caucazul de Nord

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la întâlnirea cu muftii din regiunile care intră în componenţa districtului federal Caucazul de Nord
Versiune pentru tipar
13 decembrie 2012 23:30

La 13 decembrie 2012, la Kislovodsk a avut loc întâlnirea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril cu muftii din regiunile care intră în componenţa districtului federal Caucazul de Nord. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a împărtăşit participanţilor la întâlnire gândurile sale cu privire la cele mai actuale probleme ale relaţiilor interreligioase şi interetnice în Caucazul de Nord.

Sunt bucuros să vă văd. Este minunat că noi ne întâlnim pe pământul binecuvântat al Stavropoliei şi al Caucazului de Nord, unde demult doream să vin, fiind invitat de mulţi dintre voi, şi Dumnezeu m-a adus acum încoace.

Aş vrea să discutăm puţin. Unele gânduri de ale mele le-am expus ieri şi azi, la întâlnire cu clerul nostru, cu conducătorii regiunii Stavropol. Dar aş vrea să discut şu cu Dumneavoastră aceste gânduri.

Strămoşii noştri au făurit un model al coexistenţei în comun, trecut prin suferinţă, doar relaţiile se formau deloc simplu, au fost de toate, inclusiv vărsarea de sânge. Dar la urma urmei s-a creat un sistem anumit de valori, care a fost încercat la rezistenţă, inclusiv în perioadele periculoase ale istoriei noastre comune. În Marele război pentru Apărarea Patriei popoarele noastre împreună au apărat Patria comună, vărsând pentru ea sânge şi nu se putea mai convingător de afirmat patriotismul, fidelitatea pentru interesele comune, valorile comune, doar pentru ele oamenii îşi dădeau viaţa.

Astăzi noi avem ceea ce avem. Nu voi vorbi o dată în plus despre aceasta, ştiţi mai bine – actele de terorism, de înfricoşare, de provocare a conflictelor interetnice. Toate acestea au repercusiuni asupra relaţiilor internaţionale nu doar în Caucazul de Nord, dar şi la Moscova, şi în alte locuri. Desigur, noi ca oameni credincioşi purtăm o responsabilitate deosebită pentru relaţiile dintre oameni, deoarece mesajul nostru – este mesajul păcii; iar dacă oamenii nu aud acest mesaj şi în loc de pace seamănă vrajbă, atunci noi trebuie să înţelegem clar, de ce au loc toate acestea.

Este evident că puterea de stat nu poate soluţiona toate aceste probleme de una singură. Puterea de stat are mecanismele sale, care acţionează asupra situaţiei prin modalităţi de forţă sau alte mijloace. Însă viaţa arată că utilizarea doar a acestui potenţial nu soluţionează problema păcii nici în Caucazul de Nord, nici în alte locuri.

Din partea sa, puterea consideră corect că depăşirea ameninţării terorismului poate fi efectuată prin ameliorarea situaţiei economice. Desigur, când tineretul este şomer, nu ai unde merge, nu ai ce face, nu este învăţământ, nu sunt perspective. Şi atunci la oameni se trezesc sentimente fireşti de protest. Este important a dezvolta şi slujirea socială, inclusiv la nivel de stat: susţinerea păturilor vulnerabile şi a familiilor cu mulţi copii, depăşirea şomajului, dezvoltarea învăţământului – este totul ce trebuie să facem şi ceea ce puterea se străduie să facă.

Dar noi ştim că în pofida succeselor obţinute în acest domeniu, problema nu este soluţionată în deplină măsură. Dacă e să privim atent la acel nivel de studii, pe care îl deţin teroriştii contemporani, el nu este atât de jos – printre ei sunt persoane cu studii superioare. De fapt, este una din erori. Ţineţi minte, în timpurile sovietice se spunea că superstiţiile religioase vor dispărea atunci, când oamenii vor căpăta studii – cei instruiţi vor înceta să se roage lui Dumnezeu. Oamenii au devenit mai învăţaţi, dar în Dumnezeu nu au încetat să creadă.

Cred că nu se poate tot atât de unilateral de perceput tot ceea ce are loc în Caucazul de Nord: cică, vom da la toţi bani, studii, şi toate problemele vor dispărea. Nu sunt sigur că vor dispărea, chiar dacă va fi ridicat nivelul de studii şi de asigurare materială, deşi aceasta este necesar a face, ca nimeni să nu aibă posibilitatea să facă trimitere la faptul că nu sunt alimente, nu este de lucru, nu se oferă studii, nu există ascensoare sociale şi nu ai unde creşte – „iată din ce cauză noi săvârşim astfel de fapte incorecte”...

Mai târziu voi vorbi despre viziunea mea asupra acestor probleme, despre ceea cea trebuie să facem împreună, după opinia mea. Dar mai întâi aş vrea să spun câteva cuvinte despre acei fraţi ai noştri, care decedează: sunt lideri musulmani, clerul musulman; mor şi ortodocşi. Sunt preoţi, imami, muftii, care deseori îşi duc viaţa fiind permanent ameninţaţi, care nu pot vorbi în deplină măsură ceea ce vor să spună, înţelegând că nu orice cuvânt li se va ierta. Toate acestea limitează posibilităţile liderului religios să se adreseze prin cuvintele adevărului către păstoriţii săi; în aceeaşi situaţie este pusă şi familia, şi copiii, şi rudele – fiecare înţelege că dacă va vorbi totul drept şi clar, în pofida intereselor străine, nu se ştie cu ce se va termina propovăduirea lui.

Aş vrea să spun că noi percepem decesul fiecărui muftii, al fiecărui imam, al fiecărui slujitor al islamului tot aşa, precum ar fi decesul slujitorilor noştri, îl recepţionăm ca durerea noastră personală. Eu întotdeauna îmi exprim condoleanţele, însă doar la condoleanţe nu ne putem limita. Noi discutăm despre cele întâmplate în mediul nostru, discutăm la această temă şi cu puterea de stat. Noi insistăm asupra asigurării securităţii liderilor religioşi din Caucazul de Nord, care se află pe poziţii corecte, pacificatoare, care duc păstoriţilor lor cuvinte de conciliere.

Iar acum câteva cuvinte despre ceea ce poate fi un factor real religios, care împinge tineretul la acţiuni extremiste. Eu am studiat unele materiale, inclusiv înscrierile convorbirilor cu oamenii, care au călcat pe calea extremismului. Când li se pune întrebarea: „de ce faceţi aceasta?” ei răspund: „noi nu suntem de acord cu ceea ce are loc: amoralitatea, pierderea oricăror repere duhovniceşti, corupţia puterii, pierderea credinţei”. Trebuie să vă spun că şi oamenii ortodocşi sunt neliniştiţi de influenţa mijloacelor mass—media: incluzi televizorul, intri pe Internet – şi vezi totul ce nu corespunde convingerilor credincioşilor. Acest torent secularist, torent informaţional ateist, care se prăbuşeşte azi asupra oamenilor – poate crea un sol fertil şi pentru radicalism. Desigur că cei care exploatează sentimentele religioase ale oamenilor, nu se gândesc la construirea unei societăţi evlavioase - ei au scopurile lor şi sarcinile proprii, însă ei au posibilitate să spună: „trebuie de luptat cu ateismul! Societatea este organizată în aşa fel, încât religia nu există! doar sunteţi credincioşi – iată noi acum şi aici vom declara djihad!” Acei care vorbesc aşa, urmăresc, desigur, scopurile proprii, însă ei trezesc sentimentele religioase – sentimentele religioase oneste! Noi doar ştim, cum oamenii şi-au dat viaţa pentru credinţă – şi cei ortodocşi, şi cei musulmani.

Ştiţi cu toţii că Biserica Rusă a trecut prin perioada înjosirilor, scârbirilor, blasfemiei, când în biserică se făceau diferite fărădelegi. Mulţi spuneau că trebuie de luptat cu aceasta şi noi, desigur, am făcut totul ca aceste evenimente să nu provoace un răspuns radical. Însă unii reprezentanţi ai organizaţiilor ortodoxe de tineret erau gata să meargă şi să-şi apere relictele sfinte.

De ce noi împreună cu Dumneavoastră trebuie să lucrăm azi, ca să întărim bazele religioase ale vieţii oamenilor, ca să fie predate bazele religiei în şcoli, ca legea, după cum a spus ieri preşedintele Putin, să apere moralitatea? Putin a mai adăugat la cele spuse şi următoare „însă legea nu poate educa moralitatea”. A educa moralitatea este sarcina noastră comună. A forma principiul moral în viaţa oamenilor – este sarcina noastră. Iar legea trebuie să apere moralitatea, trebuie să apere sentimentele religioase ale oamenilor. Legea nu trebuie să creeze o atmosferă a permisivităţii totale, când pot fi ofensate sentimentele religioase, pot fi hulite sfintele relicte, deoarece aceasta provoacă acţiuni de răspuns. Dacă capetele tinere fierbinţi nimeresc în orbita influenţei oamenilor mai puţin oneşti, atunci foarte uşor ei pot deveni acei oameni, pe care azi îi numim terorişti.

Noi trebuie să lucrăm împreună asupra luminării religioase a poporului nostru, ca oamenii credincioşi într-adevăr să se simtă confortabil în societate. Ca să nu se creeze impresia că viaţa societăţii se dezvoltă după unele legi, iar credincioşii trăiesc într-un ghetto. Activitatea noastră comună, inclusiv apărarea valorilor religioase, morale, participarea în educarea morală a tineretului, poate fi un răspuns serios la orice încercare de a folosi religia în scopuri necuvioase, inclusiv în planul terorismului.

După cum am vorbit azi în biserică, noi avem o temelie comună cu Dumneavoastră – principii morale unice. Dacă noi pe baza acestor principii vom educa oamenii, parcă ei vor lupta unii cu alţii? Noi avem un fundament comun, pe care trebuie să-l preţuim. Oamenii în lume – politicii, businessmanii – caută anumite numitoare comune, puncte de tangenţe, ca să construiască o anumită colaborare. Dar noi nu trebuie să căutăm nimic - noi avem principii morale, care în mod evident determină baza pentru relaţii reciproce şi colaborare şi în spiritul acestor principii trebuie de educat poporul.

Desigur, este foarte important ca relaţiile în Caucazul de Nord să se schimbe. Pe de o parte, noi trebuie să susţinem viaţa religioasă, să educăm oamenii în corespundere cu reperele de orientare morale, pe care le indică religiile noastre. Pe de altă parte, noi trebuie să educăm oamenii în posibilitatea de convieţuire a uniora cu alţii, aşa cum au trăit strămoşii noştri.

Eu nu întâmplător mi-am adus aminte de exemplul strămoşilor. Priviţi: muntenii întotdeauna i-au respectat pe cazaci. Pe când cazacii credeau în Dumnezeu, frecventau biserica, se străduiau să trăiască conform poruncilor lui Dumnezeu. Prin urmare, nu exista nici un fel de contrapunere religioasă cu cazacii. Da, ei au o altă credinţă, dar ei sunt fideli acestei credinţe, păstrează credinţă familiei, urmează principiile morale – iar muntenii îi respectau pe cazaci. Acelaşi lucru se putea urmări şi la cazaci cu referire la munteni. Da, muntenii sunt musulmani. Dar ei au familii, ei au o bază duhovnicească puternică, ei cred în Dumnezeu. Ce mai rămânea? Rămânea respectul unora faţă de alţii. Doar viaţa era comună, valorile erau comune, de aceea exista respectul, era dorinţa de a lucra împreună, când era necesar. Aşa căzăcimea convieţuia cu muntenii, iar când a apărut necesitatea să-şi apere Patria - şi unii, şi alţii veneai la arme şi mergeau să-şi apere ţara lor.

Consider că experienţa trecutului trebuia şi azi să lucreze în mod pozitiv. Eu mă adresez la cazacii noştri, la oamenii noştri ortodocşi, vorbesc despre necesitaea renaşterii tradiţiilor religioase. Cu cât mai mult vom fi ataşaţi de propriile tradiţii, cu atât mai mult respect vom avea din partea islamului. Când noi singuri renunţăm la tradiţii, atunci e firesc că oamenii care urmează tradiţiile, încep să se comporte cu noi altminteri.

Din aceste considerente educarea comună a oamenilor în diferite tradiţii religioase nu duce în sine nici un fel de pericol. Sunt profund convins că depăşirea problemelor interetnice constă în primul rând în trudele noastre efectuate în comun, orientate la educarea religioasă a tineretului nostru, a familiilor noastre. Iată atunci ne vom respecta unii pe alţii, vom iubi unii pe alţii, vom înţelege că aparţinem la un sistem comun de valori.

Ateismul care s-a prăbuşit în timpul său asupra Rusiei este cauza tuturor conflictelor interetnice care au urmat după aceea. El a adus la deportarea popoarelor, la prigoana religiilor şi până în zilele noastre rudimentele opiniei ateiste asupra vieţii complică relaţii interetnice. Noi trebuie să lucrăm împreună – şi, în primul rând, la nivelul relaţiilor cu statul, atât în centru, cât şi pe loc – în planul apărării intereselor noastre religioase, în planul avansării învăţământului religios în şcoli. Noi trebuie în mod neapărat să includem în aceste cursuri de învăţământ religios a copiilor ceea ce ar dezvolta respectul faţă de purtătorii altor opinii religioase.

Când la timpul său se discuta predarea bazelor religiilor tradiţionale în şcoli, mi se spinea de multe ori: „doar aceasta va diviza clasa, va diviza copiii. Înţelegeţi, veţi studia ortodoxia, alţii – islamul, iar copiii se vor pomeni scindaţi”. Eu am răspuns atunci: „da, aceasta poate avea loc, dacă nu vom încerca să orientăm fiecare din aceste cursuri la un singur scop. Dacă vom orienta la un singur scop şi cursul ortodox, şi islamic, şi budist şi iudaic, atunci în consecinţă noi vom avea relaţii reciproce bune, un respect mutual”. Eu nu folosesc cuvânt „toleranţă”, deoarece aceasta semnifică „îngăduială”, iar îngăduiala se face întotdeauna prin dinţii strânşi. Nu toleranţă, dar relaţii frăţeşti, bune, respectul faţă de obiceiurile şi tradiţiile unora faţă de altele – dacă toate acestea se vor include în cursuri de lecţii de islam, de Ortodoxie, în alte cursuri de lecţii, atunci „la ieşire” noi vom avea un model corect de relaţii interetnice şi interreligioase.

Dar, desigur, este foarte important ca toate aceste discipline să fie predate de persoane care ar fi fost orientate spre bunelor relaţii dintre popoare şi religii. Deoarece, dacă minţile tinerilor vor fi formate de purtătorii opiniilor radicale, de acei care vor dori să utilizeze religia în scopuri necuvioase, cine doreşte să utilizeze sentimentele religioase pentru întărâtarea discordiilor, atunci, desigur, urmările vor fi deplorabile.

Iată din ce cauză, fraţilor, am vrut să-mi împărtăşesc cu voi gândurile mele. Sunt profund convins că trebuie să colaborăm în direcţia promulgării învăţământului religios în ţara noastră, noi trebuie să colaborăm în mod obligatoriu, în locurile de convieţuire în comun, în planul educării tineretului nostru. Deja au fost realizate proiecte de succes – cred că trebuie să continue şi în Caucazul de Nord – e vorba de tabere comune de tineret, unde vin şi slujitorii islamului, şi preoţii ortodocşi. Noi vorbim despre valorile noastre comune, inclusiv despre necesitatea de a activa în comun, de a colabora, de a întări Patria noastră, ţara noastră, a întări bazele duhovniceşti ale vieţii.

Din timp în timp noi organizăm conferinţe - acest lucru este important, este necesar. Dar nu este suficient doar a desfăşura conferinţe. La conferinţe vin oameni care nu vor spune nimic rău, iar acei care vorbesc de rău, rămân în afară. De aceea sarcina noastră constă în faptul ca între conferinţe, rapoarte bune, cuvinte calde să fie efectuată o activitate reală cu oamenii – atât pe bază bilaterală, adică musulmani cu musulmani, ortodocşi cu ortodocşi, cât şi pe bază comună.

Sunt profund convins de faptul că noi putem depăşi terorismul, conflictele, bănuiala. Şi iată de ce – deoarece modelul acestor relaţii deja există în Rusia. Dacă ar fi trebuit ceva de inventat acum, atunci s-ar fi putut de pus sub semnul întrebării adevărul cuvintelor mele: dar vom reuşi? Este cu putinţă acest lucru? Noi doar am trecut prin toate acestea, noi avem această experienţă a relaţiilor bune, a creării păcii. Oamenii noştri au vieţuit în comun foarte respectuos. Acest respect, de altfel, îl observi când comunici cu cazacii în vârstă – el este în sângele lor. Acest respect nu a apărut pe loc gol – au fost de toate, iată din această cauză şi s-a format acest stil de relaţii respectuoase. De aceea să ne dea Dumnezeu, fraţilor, şi mai departe să muncim împreună şi în planul întăririi vieţii duhovniceşti a popoarelor noastre, şi în planul relaţiilor reciproce.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei