Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh de aniversarea a 15 ani de la aflarea moaştelor fericitei Matrona a Moscovei

Predica Preafericitului Patriarh de aniversarea a 15 ani de la aflarea moaştelor fericitei Matrona a Moscovei
Versiune pentru tipar
8 martie 2013 16:44

La 8 martie 2013, de ziua aniversării a 15 ani de la aflarea moaştelor fericitei Matrona a Moscovei, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus oficierea Dumnezeieştii liturghii la mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”.

După terminarea serviciului divin, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către participanţii serviciului divin cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cuvioasa maică egumena Teofania! Cinstiţi părinţi, fraţi ţi surori!

Noi astăzi sărbătorim o zi deosebită - aniversarea a 15 ani de la aflarea moaştelor fericitei Matrona a Moscovei, eveniment care a exercitat o enormă influenţă asupra vieţii religioase a capitalei şi a întregii Rusii.

Astăzi la liturghie a răsunat următoarea citire apostolică – cea de a doua epistolă a apostolului Ioan, numită Sobornicească. Ea constă doar dintr-un singur capitol şi aminteşte foarte mult de o scrisoare obişnuită, pe care apostolul o scrie unei oarecare femei cuvioase şi copiilor ei, numind-o „Doamnă”. În pofida scurtimii uimitoare a scrisorii, în ea cu adevărat se găseşte înţelepciunea Dumnezeiască, cuvintele care ajută să înţelegem multe.

Fiecare din noi, ştiind că cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este porunca dragostei faţă de aproapele (vezi: Mt. 22:39), probabil nu o singură dată şi-a pus întrebarea: „Dar ce semnifică această poruncă? Cum se poate iubi aproapele? Chiar şi pentru persoanele cele mai apropiate uneori nu îţi ajunge sentimentul dragostei – ce să mai vorbim despre cei, de care nu suntem legaţi prin relaţii de rudenie sau prietenie? Cum se poate de iubit pe oameni?”

Această întrebare întotdeauna persistă în conştiinţa omului credincios, când aude chemarea: „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (In. 15:12). Acela care are o atitudine conştientă, responsabilă faţă de cuvântul lui Dumnezeu, cine percepe acest cuvânt ca fiind adresat personal lui, nu poate pur şi simplu să nu ia în seamă cuvintele „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu”. Probabil, privind la propria viaţă, la starea minţii şi inimii sale, el înţelege că nu iubeşte alţi oameni. În cel mai bun caz el este indiferent faţă de ei, în cel mai bun caz este amabil şi binevoitor, dar unde este aici dragostea?

Se prea poate, această poruncă este peste puterile omului? Poate că noi, prin firea noastră, nu putem să o realizăm? Dar nu este aşa. Domnul nu a putut să pună pe umerii noştri  sarcini cu anevoie de purtat (Mt. 23:4), doar El Însuşi a spus: „Căci jugul meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Mt. 11:30). Prin urmare, şi porunca dragostei unul faţă de altul – este ceea ce putem împlini cu uşurinţă.

În citirea de azi din Apostol găsim răspuns la această întrebare. Dragostea constă în faptul de a umbla în poruncile lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne încordăm puterile noastre emoţionale, nu trebuie să fim cuprinşi de isterie, nu e nevoie să devenim o persoană sentimentală, nu e cazul să facem teatru, nu trebuie să facem din cele care contravin stării interioare a omului, nu trebuie să ne impunem ca să iubim – nu vom reuşi cu nici o forţă! Împlineşte poruncile lui Dumnezeu. Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, atât de simple, pe care le cunoaştem – iată ce deschide taina dragostei pentru aproapele.

De ce vorbim azi despre aceasta? În primul rând, fiindcă citirea minunată din Apostol a coincis anume cu această zi. Dar încă din cauza că această citire este legată foarte strâns de viaţa cuvioasei Matrona a Moscovei. Ea s-a născut în gubernia Tula, într-o familie săracă. Încă până la naşterea ei părinţii aveau intenţia să dea copilul la orfelinat, deoarece nu aveau mijloace să o întreţină – prea săracă era acea familie. Însă mama a văzut un vis uimitor clarvăzător – a văzut o fetiţă în chipul unei păsări oarbe. Femeia a înţeles că este în legătură cu pregătirea ei să devină mamă şi a renunţat la gândul să abandoneze copilul, chiar şi atunci, când a descoperit că pruncul nou-născut este orb. Pruncul pur şi simplu nu avea ochi – exact la fel ca la pasărea, care a apărut în visul mamei.

Fetiţa creştea, fără să vadă lumina zilei. Era înconjurată de dragoste în familie, dar nu întotdeauna ea simţea dragostea celor din jur. Copiii deseori se distrau, lovind-o pe oarba Matronuşca cu urzică, ştiind că ea nu va putea da răspuns, că ea nu vede, că nu va ajunge pe nimeni din urmă. Iar uneori o puneau într-o groapă şi priveau cum copilul orb se caţără să iasă. Dar iată ce era uimitor – nimeni nu a spus vreo dată că Matrona s-a supărat pe aceşti copii sau a început să se certe cu ei. Ea cu smerenie mergea acasă, prin nimic nu arăta iritarea, dar, cu atât mai mult, răutatea.

Noi ştim că Domnul a proslăvit-o pe sfânta Matrona încă în timpul vieţii ei. Mii de oameni veneau la ea după ajutor, după un sfat – în acel timp când era periculos să te aduni în casă într-un număr mare. Ei întotdeauna atrăgeau atenţia conducerii, trezeau bănuieli şi din această cauză Matrona a înţeles, probabil, că nu mai poate rămâne în regiunea Tula, supunându-i primejdiei pe apropiaţii săi, şi s-a mutat cu traiul la Moscova, unde era mai simplu să te pierzi de cei, care urmăreau viaţa religioasă a ţării.

Noi cunoaştem că nimeni şi niciodată nu a ameninţat-o pe Matrona, nimeni nu a impus-o să primească oameni sau să înceteze să se roage pentru ei. În aceasta, de asemenea, este o anumită taină, uimitor de incompatibilă cu tot ce se întâmpla atunci în ţară şi în oraşul Moscova. Este drept că trecând dintr-un loc în altul, ea se străduia să ferească de o lovitură posibilă pe cei, care îi acordau un acoperiş de asupra capului şi, slava Domnului, nimeni nu a avut de suferit. Iar la Matrona veneau mii de oameni.

Apare întrebarea – de ce Domnul a dat o atare putere harică acestei femei-invalid? Poate că din cauza că prea grea i-a fost crucea? Poate că însăşi invaliditatea, însăşi suferinţa este demnă a da recompensă omului? Dar noi ştim că sunt şi orbi de la naştere, sunt oameni fără mâini şi fără picioare, la care nimeni nu vine, care nu au nici o putere să influenţeze viaţa altor oameni. Înseamnă că nu invaliditatea era cauza pogorârii harului lui Dumnezeu asupra Matroanei, dar faptul că ea a manifestat dragoste pentru aproapele. Ea împlinea poruncile deja prin însăşi răbdarea sa, atitudinea binevoitoare faţă de oameni, lipsa de răutate. Orice poruncă era împlinită de Matrona şi prin această viaţă în Hristos, „umblând întru adevăr”, după cum se vorbeşte în citirea de azi din Apostol, i s-a deschis dragostea faţă de oameni, iar împreună cu această dragoste – şi marele dar al facerii de minuni.

Când 15 ani în urmă moaştele sfintei cuvioase Matrona a Moscovei au fost găsite în cimitirul  Danilovski, atunci noi toţi, se prea poate, nu conştientizam în măsură deplină urmările acestui fapt important. Când moaştele au fost aduse încoace, la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, a început pelerinajul în masă, de mii de oameni, la sfânta Matrona, atunci în mod vădit s-au împlinit cuvintele prooroceşti ale stariţei, care vorbea despre acest torent de oameni de lângă ea.

Noi avem o mare relictă sfântă în oraşul Moscova. Noi ştim câţi oameni vin încoace, deseori nu prea credincioşi, nu foarte îmbisericiţi, dar care s-au ciocnit de vreo nenorocire – în viaţa familială, la serviciu. Cineva le-a spus acestor oameni: „Nu ar fi rău să mergeţi la Matrona” şi omul merge, încă neînţelegând prea bine, de ce. Dar pe măsura aflării în rând, a comunicării cu cei din jur, omul începe să înţeleagă că nu a venit întâmplător încoace şi în momentul atingerii de sfintele şi tămăduitoarele moaşte, deseori se produce prima minune din viaţa lui. El conştientizează că a început să creadă, că nu a venit în zadar încoace şi capătă răspuns la cele rugate.

Minunea Matroanei a Moscovei, care emană o putere deosebită harică în centrul unui enorm megapolis, al oraşului contemporan cu tot amalgamul lui dintre bine şi rău, cu totul ce îl împinge deseori pe om la săvârşirea păcatului – această minune a lui Dumnezeu, ca o făclie a credinţei, arde aici, pe acest loc, luminând calea oamenilor şi fiind o mare provocare pentru cei care nu cred şi nu recunosc prezenţa lui Dumnezeu în viaţa omenească. Dar pe baza experienţei, care se păstrează în acest sfânt locaş, răspunsul dat necredincioşilor este următorul: vino şi vezi, atinge-te şi simte. Deoarece harul lui Dumnezeu într-adevăr se arată lumii şi oraşului de scaun prin moaştele tămăduitoare ale sfintei cuvioasei Matrona a Moscovei, care în inima sa a dobândit dragoste pentru oameni, prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, răbdare şi puterea  duhovnicească, dobândită în rugăciuni.

Astăzi noi, de asemenea, sărbătorim aniversarea a 15 ani din ziua numirii egumenei Teofania în înalta funcţie de stareţă a mănăstirii. 15 ani în urmă, maică, Dumneavoastră aţi devenit egumenă şi aţi luat frâele conducerii în acest sfânt locaş. Noi ştim cu câte dificultăţi enorme v-aţi ciocnit şi Dumneavoastră, şi surorile. Probabil că nici un alt locaş sfânt de la Moscova nu a fost populat în aşa măsură de utilizatori străini, cum a fost mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, dar foarte rapid, fără îndoială că pentru rugăciunile sfintei cuvioasei Matrona, cu toţii au părăsit aceste ziduri şi acest pământ. Astăzi aici este un sfânt locaş bine amenajat, unde se oficiază servicii Dumnezeieşti, unde se mântuiesc 60 de surori, unde este organizată în chip minunat grija pentru copiii orfani şi pentru acei copii, care au devenit orfani cu părinţi în viaţă.

Aş vrea să vă încredinţez, maică, de gratitudinea mea pentru multele Dumneavoastră trude – şi în organizarea vieţii monahale, şi pentru rolul pe care l-aţi avut în aducerea sfintelor şi tămăduitoarelor moaşte ale sfintei cuvioasei Matrona anume în această mănăstire, şi pentru lucrul cu copiii, pentru activitatea de caritate, care se înfăptuieşte între aceste ziduri. În semn de recunoştinţă a mea pentru Dumneavoastră aş vrea să vă înmânez această cruce cu împodobiri. Fie ca ea să vă amintească şi despre un măreţ eveniment din viaţa Dumneavoastră – aducerea moaştelor sfintei Matrona în acest locaş sfânt, şi despre sărbătorirea de azi a 15 ani de la săvârşirea acestui fapt minunat. Să vă păzească Dumnezeu.

Iar vouă tuturor, dragii mei, aş vrea să vă transmit mici iconiţe ale cuvioasei Matrona a Moscovei cu binecuvântarea Patriarhală. Pentru rugăciunile ei să vă ferească Domnul de tot răul; pentru rugăciunile ei să audă Domnul rugăciunile voastre, adresarea voastră sinceră şi caldă către El. Credem că pentru mijlocirea ei se vor soluţiona multe probleme, cu care veniţi în acest locaş, iar prin aceasta se va întări credinţa voastră, care, doar ea, este în stare să salveze pe om. Să vă păzească Dumnezeu.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctitității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghe săvârșită la biserica moscovită în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Floarea Nepieritoare” din Rubliovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Înălțării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Cerneahovsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul” din or. Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de maici Novodevici din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Toți Sfinții” din Strasbourg