Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Înălţarea Domnului la biserica „Marea Înălţare”, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea Înălţarea Domnului la biserica „Marea Înălţare”, or. Moscova
Versiune pentru tipar
13 iunie 2013 18:14

La 13 iunie 2013, de sărbătoarea Înălţarea Domnului, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la biserica în cinstea înălţării Domnului („Marea Înălţare”) în Storojy, lângă porţile Nikitski la Moscova. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile voastre! Stimate părinte paroh! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia marii sărbători din rândul celor douăsprezece sărbători împărăteşti - Înălţarea Domnului. S-au încheiat patruzeci de zile, în timpul cărora noi am sărbătorit Sfintele Paşte – acele patruzeci de zile, care separă momentul învierii de înălţarea Mântuitorului. Ele au fost pline de un conţinut deosebit. Hristos mai mult nu se mai afla zilnic împreună cu apostolii, dar El se arăta lor, şi aceste apariţii nu întotdeauna puteau fi dintr-o dată recunoscute, cum a fost în cazul Mariei Magdalena, sau al lui Luca şi Cleopa, care doar într-un moment anumit au recunoscut în Cela, cu Care comunicau, pe Domnul şi Mântuitorul.

Pe parcursul acestor patruzeci de zile Domnul s-a întâlnit cu ucenicii în Iudeea şi Galileea, învăţându-i despre Împărăţia lui Dumnezeu. Anume în aceste patruzeci de zile a fost fondată în viaţa viitoarei comunităţi creştine ceea ce numim noi tradiţia. Ea nu a fost reflectată în scris, dar s-a întipărit în memoria comunităţii creştine şi, transmiţându-se din generaţie în generaţie, a devenit tradiţia sfântă a Bisericii.

Citirea Evanghelică de azi este luată din capitolul al 24-lea, final, al Evangheliei după Luca – de fapt, povestirea după Luca se termină cu citirea de azi din Evanghelie. Apostolul povesteşte despre arătarea lui Iisus Cel Înviat ucenicilor. „Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt” (Lc. 24:39). Ce cuvinte stranii: „Eu Însumi sunt”! Şi în continuare, parcă în  susţinerea celor spuse anterior, spune: „Pipăiţi-mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe mine că am” (Lc. 24:39). Nu este exclus că apostolii, cărora Hristos s-a arătat pe neaşteptate şi cu uşile zăvorâte, au putut să vadă în El nu o realitate, dar un oarecare duh, o fantomă. Domnul spulberă aceste îndoieli. El accentuează atenţia lor asupra faptului că El este în carne şi oase: „Pipăiţi-mă şi vedeţi”, iar apoi, de parcă insistând asupra realităţii existenţei Sale, spune: „Aveţi aici ceva de mâncare?” Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere şi luând, a mâncat. Bineînţeles, Domnul după înviere se putea lipsi de mâncarea materialnică, dar El o face pentru ca să arate apostolilor că El este în trup, că a înviat nu doar duhul Său, care niciodată nu a murit – împreună cu Învierea El a restabilit din neant, din moarte, din putrefacţie, din distrugere trupul omenesc, pe care Îl avea.

Evanghelistul Luca a scris încă o carte a Noului Testament – cartea Faptele apostolilor. Evanghelia după Luca se termină cu capitolul al 24-lea, unde Domnul insistă asupra faptului că este într-un trup real, iar cartea Faptelor începe cu relatarea despre înălţare. Nu este întâmplător acest lucru, deoarece se putea încă multe de povestit. Apostolul Luca, desigur, ştia ce s-a întâmplat în perioada dintre  întâlnirea cu Mântuitorul cu uşile închise şi momentul înălţării, dar el parcă uneşte aceste două evenimente în două cărţi din Testamentul Nou şi povesteşte despre faptul că Domnul se înalţă la cer – Acel Domn, Care a înviat, Care s-a arătat lor, pe Care se poate de pipăit, Care a mâncat hrană, prin urmare la cer se înălţa trupul Lui. Şi s-au arătat doi bărbaţi şi au zis: „Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care s-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum l-aţi văzut mergând la cer”.

Nu este spus nimic mai mult la acel moment. Apostolii trebuia să meargă să propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor. Meditând la tema înălţării, sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre faptul că Domnul a luat trup nu ca să-l lase pe pământ – El a luat trup pentru ca să îl înalţe în taina Sfintei Treimi, să îl aşeze pe pristolul împărătesc, ca să i se închine toată oastea îngerească.

Însă trupul Mântuitorului este trupul nostru şi al vostru. Este acel trup fizic, pe care fiecare din noi îl are şi  acest trup fizic, prin jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului, prin crucea şi învierea Lui, este înălţat în taina Sfintei Treimi şi se află în viaţa Dumnezeiască.

Noi uneori avem o atitudine nepăsătoare faţă de propriul trup. Noi îl omorâm prin obişnuinţe, înclinaţii, păcate dăunătoare – acele, pentru a căror pocăinţă au fost chemaţi apostolii în ziua Înălţării. Noi distrugem propriul trup – acela, care în mod real este legat de trupul Mântuitorului, deoarece întreg neamul omenesc este legat de o singură fire şi aceste legături, care ne leagă unii de alţii, urcă la strămoşii noştri din cele mai vechi timpuri.

Are o mare importanţă pentru întreg neamul omenesc faptul că Domnul şi-a înălţat trupul său şi prin trupul Lui noi ne unim cu El. Nu este întâmplător că anume trupul Său El îl aduce la junghiere şi că Trupul Său El ni-L dă nouă pentru junghiere prin taina Sfintei Euharistii, când împărtăşindu-ne cu trupul şi sângele Mântuitorului în formă de pâine şi vin, noi ne unim cu trupul Său proslăvit – acel trup, care în taina sfintei Treimi se află pe pristolul lui Dumnezeu.

Toate acestea ne descoperă nouă profunzimea planului lui Dumnezeu despre om. Noi nu suntem singuri, nu suntem străini, nu suntem „specii” nenorocite, care au apărut nu se ştie de unde. Fiecare dintre noi – nu este unul din miliardele de oameni; fiecare dintre noi este legat de Domnul şi Mântuitorul nu doar prin sufletul său, dar şi prin trupul său.

Pe aceasta se bazează legătura noastră specială în rugăciune cu Mântuitorul nostru. Pe aceasta se fondează şi rugăciunile noastre despre sănătatea trupului. Nu trebuie să neglijăm propriul trup, nu trebuie să neglijăm sănătatea noastră, în special când maladia este rezultatul acţiunilor noastre conştiente, a păcatului nostru, a patimilor noastre. Nu în zadar apostolul numeşte trupul omului templu al Duhului Sfânt (1 Cor. 6:19) şi dacă distrugem acest templu, noi săvârşim păcat în faţa lui Dumnezeu.

Ziua de azi ne învaţă că există o legătură specială între noi şi Mântuitorul nostru, proslăvit şi în Trupul Său. Această zi ne învaţă să avem o grijă deosebită de starea noastră duhovnicească, ca ea să nu distrugă trupul dat nouă de Dumnezeu. Această zi ne învaţă că misiunea cea mai importantă, pe care a săvârşit-o Domnul şi pe care El a lăsat-o Bisericii – este propovăduirea pocăinţei, căci păcatele se iartă.

Doar aceasta este suficient ca să înveţi să trăieşti într-un mod nou, ca să ne controlăm gândurile şi faptele noastre, ca să aducem Domnului pocăinţă sinceră, ca prin rugăciune şi sfânta Taină a Euharistiei să ne unim cu El în speranţa că harul dat nouă de El ne va întări sufletele şi trupurile noastre, care, conform apostolului, sunt ale lui Dumnezeu (1 Cor. 6:20). Astăzi este o sărbătoare deosebită, o sărbătoare, care insuflă speranţă – speranţa la mântuire, speranţa la întâlnirea cu Domnul. Vă felicit pe voi pe toţi cu ocazia acestei mari şi mântuitoare sărbători. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou