Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat catedrala „Învierea lui Hristos” în or. Narva

Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat catedrala „Învierea lui Hristos” în or. Narva
Versiune pentru tipar
15 iunie 2013 22:17

La 15 iunie 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril, care întreprinde o vizită în Estonia, a sosit la Narva. Lângă catedrala „Învierea lui Hristos” Preafericitul Stăpân a fost întâmpinat de câteva mii de orăşeni.

Printre ei erau mulţi copii, care ţineau în mâini steguleţe şi baloane. Copiii şi maturii l–au întâmpinat pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse cu exclamaţii şi aplauze.

Preafericitul Patriarh a discutat cu oamenii, care îl aşteptau lângă catedrală, i-a binecuvântat.

În catedrală Sanctitatea Sa a oficiat un Te Deum. În timpul serviciului divin s-au rugat: mitropolitul de Volokolamsk Ilarion, preşedintele Departamentului pentru relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Moscovei; mitropolitul Tallinnului şi al întregii Estonii Cornilii; episcopul de Solnecinogorsk Serghii, şeful Secretariatului administrativ al Patriarhiei Moscovei; episcopul de Daugavpilss şi Rezekne Alexandr, episcopul de Narva şi Priciudie Lazari, locţiitorul mănăstirii Pecerska de la Pskov arhimandritul Tihon (Sekretariov); protoiereul Vsevolod Ceaplin, preşedintele Departamentului Sinodal pentru relaţiile între Biserică şi societate; secretarul DREB pentru relaţii interortodoxe protoiereul Igor Iakimciuk; ajutorul preşedintelui DREB protodiaconul Vladimir Nazarkin; alţi slujitori ai bisericii.

Printre cei prezenţi la rugăciune au fost: V.R. Legoida, preşedintele Departamentului Sinodal informaţional; stareţa mănăstirii din Piuhtitsa egumena Filareta; consulul general al Rusiei la Narva G.S. Bolhovitin; preşedintele consiliului orăşenesc al or. Narva A.A. Efimov, sute şi mii de credincioşi, care au umplut biserica şi care stăteau  în jurul catedralei. Pentru cei, care nu au reuşit să intre în biserică, a fost organizată transmisiunea audio.

Cu un cuvânt de salut către Preafericitul Stăpân s-a adresat episcopul de Narva şi Priciudie Lazari.

Preasfinția Sa a subliniat că „pentru prima dată în istoria oraşului, el a fost vizitat de Prim sfinţitul ierarh al pământului Rusiei şi al tuturor ţărilor nordice Patriarh”. Vorbind de importanţa acestui eveniment, arhipăstorul a spus: „Tot oraşul a venit în mişcare, sute şi mii de oameni s-au adunat aici”.

Arhiereul a relatat despre sfintele relicve ale bisericii şi evenimentele din istoria oraşului, legate de ele. Copiile micşorate ale două sfinte relicve – icoana Maicii Domnului de la Narva şi icoana sfântului ierarh şi făcător de minuni Nicolae – au fost aduse în dar Preafericitului Patriarh pentru pomenirea în rugăciune. În numele tuturor locuitorilor oraşului Narva stăpânul Lazari, de asemenea, a transmis în dar Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse un panou din metal executat în tehnică de ştemuire cu imaginea Narvei.

În cuvântul său de răspuns Preafericitul Patriarh Chiril a spus:

„Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile voastre! Maică egumenă! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Când m-am apropiat de oraşul Narva, pe care îl cunosc bine, deoarece de multe ori am fost aici când mă îndreptam în pelerinaj la mănăstirea din Piuhtitsa, inima, desigur, a început să bată altfel – şi de la acele amintiri din copilărie şi tinereţe, dar în special de la aspectul oamenilor de aici. Feţele voastre – şi ale celor care sunteţi acum în biserică, şi ale celor care nu au putut intra, şi ale celor care m-au întâmpinat cu bucurie pe străzile oraşului – căldura întâlnirii voastre într-un mod special mi-a încălzit sufletul. Vă sunt recunoscător din inimă pentru aceasta.

Vă sunt recunoscător pentru faptul că în pofida circumstanţelor extrem de dificile de la finele secolului al XX-lea, când se schimbau hotarele politice, când oamenii se pomeneau în centrul conflictelor extrem de  complicate – interetnice, iar uneori interconfesionale – când problemele apăreau pe locuri cu totul neaşteptate, aţi putut să vă păstraţi pe sine, în primul rând ca o comunitate ortodoxă. Şi, bineînţeles, un rol enorm în aceasta l-a jucat catedrala, sfinţită de atâtea rugăciuni, care aduna sub cupola sa pe toţi acei, care căutau în Dumnezeu susţinere şi puteri pentru depăşirea situaţilor deloc simple din viaţă.

În ultimii ani multe s-au schimbat spre bine şi voi singuri aceasta o înţelegeţi. Şi deşi ca şi mai înainte situaţia economică nu este simplă şi eu ştiu că mulţi din voi pleacă, din păcate, din Narva, totuşi viaţa devine mai calmă şi este speranţa că totul ce vă îngrijora până acum nu demult, va rămâne în trecut cu voia lui Dumnezeu.

Însă orice situaţii istorice ar fi, trebuie întotdeauna să ţinem minte: puterea omului este în forţa duhului său. Noi ştim că omul contemporan îşi pune toată speranţa, în primul rând, în bani, în putere, în tehnologii, în arta managementului.

Într-adevăr, toate acestea conferă o anumită putere – doar fiecare ştie că cel bogat este mai puternic ca cel sărac, iar cel de la putere este mai tare ca omul simplu. Şi de aceea mulţi, care doresc să aibă putere, forţă şi bunăstare, în primul rând se îndreaptă spre realizarea mijloacelor materiale,  datorită cărora poţi căpăta cele dorite.

Dar iată ce este cel mai uimitor: toate aceste mijloace cu adevărat oferă putere, forţă şi bunăstare atunci când totul este paşnic şi liniştit, dar când persoana sau societatea, ţara sau întregul neam omenesc intră în starea de criză, când încep ciocnirile şi conflictele, în acest caz biruie acela, care este mai puternic cu duhul. Aţi auzit adineaori cum stăpânul Lazari a povestit istoria oraşului vostru. Putem să ne imaginăm câtă suferinţă omenească a fost aici, până la noi, când se schimbau hotarele politice şi puterea. Este un oraş de frontieră, care a fost deschis la diferite intemperii. Dar pe parcursul la toate aceste secole în Narva se păstrează comunitatea ortodoxă, se păstrează credinţa şi se păstrează oamenii, deoarece sunt uniţi de idealuri înalte duhovniceşti.

Îmi amintesc de acele timpuri, când vieţuiam într-o singură ţară – pe atunci, pentru a fi creştin, trebuia să ai curaj. Însă noi doar am rezistat în acei ani grei. Am rezistat, uneori plătind cu însăşi viaţa pentru convingerile noastre, pentru credinţa noastră, pentru fidelitate Domnului. Astăzi noi în Biserica Ortodoxă Rusă ne rugăm la mai bine de o mie de noi mucenici şi mărturisitori, cunoscuţi nouă. Din istorie vor pleca toţi acei care au ridicat asupra lor mâna, acei care i-au împuşcat, cine i-au prigonit, iar numele lor, care, după cum considerau călăii, vor fi uitate definitiv, sunt vii în memoria noastră. Noi îngenunchem în faţa lor şi ne adresăm lor ca unor rugători în faţa tronului lui Dumnezeu.

Acest exemplu mărturiseşte despre faptul că puterea credinţei, puterea duhului biruie chiar cele mai grele circumstanţe exterioare. Nu există om, care de la naştere şi până la moarte se delectează cu fericirea şi bunăstarea. Fiecare îşi are scârbirile sale – familiale, casnice, la cineva nu e în regulă la serviciu, cineva a pierdut serviciul, cineva nu are suficiente mijloace ca să trăiască decent singur şi să asigure pe apropiaţii săi. Şi iată, căutând căi omeneşti pentru soluţionarea acestor probleme pământeşti, cotidiene, noi trebuie întotdeauna să ne sprijinim pe credinţa noastră, ca să păstrăm calm duhul nostru, ca să nu pierdem reperele în viaţă, ca să nu greşim valorile, să nu pierdem adevărul lui Dumnezeu. Dar anume acest adevăr ne ajută să trăim.

Câte s-au oferit oamenilor pe parcursul civilizaţiei omeneşti! Ce învăţăminte, idei, construcţii politice! Şi doar fiecare din cei care au propus, a făgăduit fericire. Precum şi azi mulţi promit fericire. Şi unde sunt toate aceste teorii? Toate aceste  construcţii, idealuri? Ele toate au plecat în neant, ele au fost uitate. Iar ceea ce am învăţat din Evanghelie, din chipul blând al lui Hristos Mântuitorul, este viu pe parcursul la două milenii. Astăzi credinţa noastră creştină capătă o importanţă deosebită, deoarece mulţi, ispitindu-se şi amăgindu-se, pierd această credinţă şi conving pe alţii să se lepede de ea. Însă poporul nostru, care a trecut prin anii ateismului, cunoaşte că dacă îţi pierzi credinţa, pierzi totul.

Eu vorbesc acestea toate nu în baza unei înţelepciuni sau cunoştinţe personale, dar în baza experienţei noastre comune istorice, a experienţei Bisericii. Păstraţi credinţa, educaţi puterea duhului şi atunci vieţii fi puternici şi capabili să soluţionaţi şi acele sarcini de viaţă, de care depinde calitatea vieţii voastre.

Sunt foarte bucuros să văd aici şi tineret, şi copii. Una din sarcinile noastre cele mai importante – este a transmite credinţa celor care o moştenesc, tinerei generaţii, care azi este supusă unor influenţe foarte puternice informaţionale. Prin aceste influenţe deseori se distrug sau se încearcă a distruge idealurile morale evanghelice. De aceea sarcina Bisericii şi a părinţilor, şi a buneilor este a ajuta tinerilor să înţeleagă unde este adevărul, şi unde este minciuna, a le ajuta să-şi găsească drumul corect în viaţă. De aceea conştientizarea responsabilităţii pentru educarea creştină a tineretului trebuie să fie strâns legată de înţelegerea faptului că prin această educare noi înarmăm tineretul, îi conferim putere, folosind-o pe care va putea îşi trăi demn propria viaţă.

Sunt bucuros că spre mai bine se schimbă relaţiile dintre ţările vecine, Rusia şi Estonia. Eu sper foarte mult că această dinamică pozitivă se va păstra şi de acum înainte, că vor dispărea acele impedimente care există azi la hotarul dintre Narva şi Ivangorodul, că va veni acel timp – iar noi vom face totul ca el să survină – când fără nici un fel de viză şi controale deosebite vom putea trece peste râul Narva, să comunicăm, să vizităm locurile natale. Doar un astfel de mod de comunicare îi îmbogăţeşte pe oameni nu numai din punctul de vedere material, dar este demonstrat că şi al celui duhovnicesc.

Aş vrea să chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra oraşului Narva şi a locuitorii ei. Aş vrea să vă chem pe toţi să trăiţi în pace unii cu alţii, cât şi cu creştinii neortodocşi, reciproc să vă respectaţi, reciproc să vă iubiţi şi să vă susţineţi unii pe alţii. Nu trebuie de creat dificultăţi acolo unde ne putem lipsi de ele. Aş vrea din toată inima să doresc pace şi bunăstare fiecăruia din voi şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie şi cu parohia acestei catedrale, şi cu toţi locuitorii oraşului Narva”.

În amintirea vizitei catedralei în or. Narva Sanctitatea Sa a transmis pentru biserică icoana Maicii Domnului de la Kazani, împodobită cu măiestrie.

Episcopului Lazari Sanctitatea Sa a înmânat o sfântă panaghie. Daruri memorabile şefului consiliului municipal şi consulului general al Rusiei în Narva au fost icoanele sfântului ierarh Nicolae.

Din partea sa, reprezentantul administraţiei orăşeneşti a dăruit Preafericitului Stăpân simbolul puterii arhiereşti - un vultur pe un covor, ţesut din lână cu utilizarea tehnologiilor vechi, care zboară de asupra oraşului Narva.

De pe treptele bisericii Întâistătătorul s-a adresat în mod deosebit către oamenii, care stăteau în număr mare în jurul catedralei:

„Privind la feţele voastre, în ochii voştri blânzi, aş vrea să spun că, în primul rând, sunt foarte mişcat de această întâlnire. Eu neapărat voi păstra în memorie totul ce simt acum, întâlnindu-mă şi rugându-mă cu voi, locuitorii Narvei. Eu mă voi ruga pentru voi, ca Domnul să vă păzească de orice rău, ca El să vă ducă pe calea vieţii, ca în viaţa voastră să fie mai multă pace, linişte, bucurie, bunăstare omenească.

Noi cu toţii avem nevoie de linişte şi bucurie, dar omul nu poate tot timpul să se afle în stare de bucurie. Însă viaţa rea începe atunci, când în inimă nu este bucurie. Doar deseori se întâmplă, că omul este prosper din punct de vedere material, el are totul – şi casă, şi salariu, şi automobil – dar bucurie şi pace nu are. Trebuie, în primul rând, să ne gândim la ceea ce este în inima noastră. Dacă pacea, liniştea şi bucuria sălăşluiesc acolo – atunci Dumnezeu este alături de tine, înseamnă că El cu energia Sa, cu harul Său s-a atins de tine.

Eu vă doresc tuturor, dragii mei, să aveţi acest har Dumnezeiesc, pace sufletească, dragoste, bucurie, calm, care să vă dea puteri, inclusiv de a depăşi problemele de fiecare zi a vieţii.

Fie ca Domnul să păstreze Narva, fie ca Domnul să păstreze Estonia, fie ca Domnul să vă păstreze pe voi pe toţi, dragii mei!”

Cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh toţi cei veniţi în acea zi au primit iconiţe ale Maicii Domnului de la Kazani.

***

Catedrala „Învierea lui Hristos” de la Narva a fost fondată la 5 august 1890. După Te Deum, ţarul Alexandr III personal a pus prima piatră de temelie a viitorului sobor.

Biserica a fost proiectată şi construcţia ei a fost condusă de absolventul Academiei de la Berlin Pavel Aliş. Biserica a fost proiectată în stil bizantin.

La 17 noiembrie 1896 arhiepiscopul de Riga şi Mitava Arsenii a oficiat prima liturghie în biserica nou construită.

În timpul celui de al Doilea război mondial biserica a funcţionat, cârmuind pe locuitorii suferinzi ai Narvei. Atunci slujeau în mod special în biserica de jos. După terminarea luptelor, în catedrala „Învierea lui Hristos”, în unica clădire rămasă întreagă în tot oraşul, un timp oarecare era dislocat spitalul. Biserica a avut de suferit relativ puţin de pe urma bombardamentelor şi  schimbului de focuri, iar iconostasul ei şi-a păstrat neschimbat aspectul.

După război serviciile divine în biserica de sus au reînceput şi în anul 1957 biserica „Învierea lui Hristos” a căpătat statut de catedrală.

Printre relicvele sfinte, îndeosebi de venerate, este icoana Sfântului ierarh Nicolae Făcătorul de minuni; icoana Maicii Domnului Odighitria (de la Narva); icoana Maicii Domnului „A Semnului”; răstignirea de la Narva.

Serviciul de comunicare al DREB/Patriarchia.ru

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie