Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril, ţinută la monumentul în cinstea eroilor Marelui război pentru apărarea Patriei în or. Podolsk

Predica Preafericitului Patriarh Chiril, ţinută la monumentul în cinstea eroilor Marelui război pentru apărarea Patriei în or. Podolsk
Versiune pentru tipar
25 octombrie 2013 19:39

La 25 octombrie 2013, pe piaţa Gloriei în or. Podolsk, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a depus o coroană de flori la monumentul eroilor căzuţi în Marele război pentru apărarea Patriei. Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat cu o predică către cei prezenţi  pe piaţa Gloriei.

Înaltpreasfinţia Voastră! Stimată Lidia Nicolaevna! Stimate Nicolai Igorevici, reprezentanţi ai puterii locale! Dragi locuitori ai or. Podolsk, tineri, veterani!

Aş vrea să vă salut pe toţi cu ocazia sărbătorii, deoarece ziua pomenirii icoanei Maicii Domnului de la Ierusalim este sărbătoare pentru întreg or. Podolsk.

Astăzi la serviciu divin noi am vorbit despre faptul că în depărtatul an 1866, când oraşul murea din cauza epidemiei de holeră, a fost adusă încoace într-o procesiune din Bronnitsy icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Ierusalim. Putem să ne imaginăm sentimentele oamenilor, putem să ne închipuim puterea rugăciunii lor, când nu mai puteau spera la nimic. În acele timpuri nu existau medicamente, care ar fi putut să vindece pe oameni de această maladie îngrozitoare. Diagnoza semnifica moarte, iar diagnoza pusă oraşului, semnifica moartea întregului oraş.

Pentru a înţelege starea oamenilor, trebuie să ne imaginăm pe noi în locul lor. Nu mai este nici o speranţă! Cu ce putere se rugau locuitorii oraşului în faţa acestei icoane! Şi ce s-a întâmplat? În aceeaşi zi s-a oprit epidemia – nici un om nu s-a mai îmbolnăvit şi oamenii au încetat să moară. De ce s-a întâmplat aceasta? Deoarece credinţa oamenilor a fost puternică, puternică le-a fost rugăciunea, puternic le-a fost duhul.

Omul contemporan este relaxat din cauza confortului oferit de civilizaţie. Noi am încetat să mergem pe jos, am încetat să scriem scrisori... Noi am încetat să comunicăm unii cu alţii, înlocuind comunicarea reală cu cea virtuală sau, în cel mai bun caz, cu cea telefonică. Noi multe lucruri am încetat să le mai facem, noi am devenit extrem de slabi. Putem să ne imaginăm ce se întâmplă cu un oraş contemporan, când se deconectează electricitatea? Catastrofă, se opresc cu toţii! Oamenii îşi simt neputinţa  astfel, încât cad în isterie. Se cunosc cazuri de sinucidere doar pentru faptul că în megapolis a fost deconectată electricitatea.

Noi devenim slabi, deoarece suntem relaxaţi de pe urma beneficiilor civilizaţiei. Dar noi trebuie să ţinem minte – cu cât mai slab devine omul din interior, cu atât este mai vulnerabil, indiferent de faptul cât este de puternică sănătatea lui, cât de mult îi sunt antrenaţi muşchii, ce poziţie ocupă în societate. Slăbiciunea interioară a omului este o diagnoză din cele mai periculoase.

De ce spun aceasta acum, lângă acest monument, consacrat acelor concetăţeni de ai noştri, care au plecat să-şi apere Patria şi nu s-au întors? Deoarece victoria noastră în Marele război pentru apărarea Patriei este, în primul rând, victoria duhului nostru. Este bine cunoscut faptul că noi eram mai slabi decât inamicul şi în aspect tehnic, şi în acel organizatoric la momentul, când el a păşit pe pământul nostru. Este bine cunoscut faptul că a schimba radical mersul războiului a fost  foarte greu. Iar în această schimbare radicală a mersului războiului rolul principal l-a avut ostaşul nostru – acel ostaş, care s-a ridicat în întâmpinarea focului din tranşee, a mers în întâmpinarea morţii pentru a cuceri vreo înălţime, a cuceri vreo clădire.

Haideţi să ne imaginăm pe noi în locul acelor ostaşi – iar noi, relaxaţi de pe urma  facilităţilor civilizaţiei, am putea oare să facem aceasta? Noi trebuie să ţinem minte, că dacă vom fi slabi cu duhul, vom pierde. Eu nu vorbesc acum de războaie, nu dea Dumnezeu ca să se întâmple vreo dată. Însă multe în viaţă putem cu uşurinţă să le pierdem, dacă duhul este slab. Şi Biserica cheamă pe oamenii contemporani, slăbiţi de facilităţile civilizaţiei, să-şi educe duhul, să devină puternici duhovniceşte. Atunci multe vom reuşi, atunci noi vom transforma până la maxim Patria noastră. Noi vom trudi bine, vom fi curajoşi şi puternici, bine organizaţi, vom fi în stare să soluţionăm multitudine de probleme – de la cele interetnice până la cele legate de corupţie şi criminalitate – toate problemele, care azi complică atât de mult viaţa noastră. O persoană puternică cu duhul este întotdeauna stimată, iar cea slabă duhovniceşte – este  dispreţuită de alţii.

Lângă acest monument măreţ am vrut să vă spun: întăriţi puterea duhului. Iar puterea duhului se educă prin credinţă, moralitate, cultură, tradiţie. Şi cât de distructive ar fi influenţele spaţiului informaţional contemporan asupra omului, păstraţi această putere de duh, precum au păstrat-o strămoşii noştri – acei, depărtaţi, care cu rugăciunea lor au salvat oraşul Podolsk de la îngrozitoarea epidemie şi acei, a căror memorie este întipărită în monumentul, lângă care ne-am adunat azi.

Aş vrea să-i doresc din inimă oraşului Podolsk prosperitate, pace, bunăstare, vouă tuturor – credinţă fermă, dragoste puternică, prin urmare – familii trainice, bunăstare adevărată, fericire omenească, precum şi speranţă puternică, rezistentă. Speranţa faptului, că prin mila lui Dumnezeu poporul nostru, care a învins şi epidemii, şi războaie, azi, crescând în putere, este în stare să soluţioneze acele probleme complexe, dar rezolvabile, care se află în faţa ţării noastre, iar dacă să vorbim despre Podolsk, atunci şi în faţa oraşului Podolsk.

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu şi Acoperământul Maicii Domnului, arătat oraşului Podolsk prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Ierusalim, să fie cu voi cu toţi. Eu vă felicit cu ocazia sărbătorii şi mă bucur de posibilitatea să mă întâlnesc cu voi azi nu doar în biserică, dar şi pe această piaţă.

Bineînţeles, un salut special din partea mea îl adresez veteranilor, purtătorilor duhului unei generaţii de biruitori. De asemenea un cuvânt aparte adresez tineretului, care trebuie să preia această ştafetă a măreţii tradiţii duhovniceşti a poporului nostru şi să o transmită generaţiilor viitoare. Să vă păzească Dumnezeu, vă felicit cu ocazia sărbătorii.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului Kievului Onufrii cu prilejul aniversării a cinci ani de la întronare

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat artistului poporului din URSS O.A. Strijenov cu prilejul aniversării a 90 de ani din ziua nașterii

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la sărbătorirea în cinstea Icoanei Maicii Domnului de Smolensk ce a avut loc la Smolensk

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat șefului Consiliului de Miniștri al Italiei Giuseppe Conte cu prilejul aniversării a 55 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Președintelui Federației Ruse V.V. Putin cu prilejul Zilei Creștinării Rusiei

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Președintelui Republicii Belarus A.G. Lukașenko cu prilejul Zilei Creștinării Rusiei

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat locțiitoarei Mănăstirii stavropighiale „Sfântul Prooroc Ioan Înaintemergătorul” egumena Afanasia (Groșeva) cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Președintelui Guvernului Federației Ruse D.A. Medvedev cu prilejul Zilei Creștinării Rusiei

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preaasfințitului Vasilii (Kulakov), episcop de Nikolaevsk

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Riga Alexandr cu prilejul aniversării a 30 de ani de la hirotonia arhierească