Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Răspunsurile Preafericitului Patriarh Chiril la întrebările participanților la ședința dedicată întâlnirilor parlamentare de Crăciun în Consiliul Federației al Federației Ruse

Răspunsurile Preafericitului Patriarh Chiril la întrebările participanților la ședința dedicată întâlnirilor parlamentare de Crăciun în Consiliul Federației al Federației Ruse
Versiune pentru tipar
28 ianuarie 2014 18:26

La 28 ianuarie 2014 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a participat la întâlnirile parlamentare de Crăciun, care s-au desfășurat în Consiliul Federației al Adunării Federale a Federației Ruse. În încheierea ședinței Întâistătătorul Bisericii Ruse a răspuns la întrebările care au venit din sală.

— Precum ați menționat nu o singură dată, valorile fundamentale moral-spirituale ale societății noastre sunt familia, dragostea față de copii, respectul față de cei în vârstă. Ce pot și trebuie să facă în comun legislatorii ruși, Biserica Ortodoxă Rusă, reprezentanții religiilor tradiționale pentru apărarea și fortificarea valorilor familiale?

— Sunt profund convins: pentru ca valorile familiale să fie formate, este foarte important de articulat și de adus în mod eficient până la conștiința tineretului, în primul rând, acele idealuri, pe care se fondează familia. Eu nu pot spune acele lucruri, care se pronunță de cele mai dese ori în adresa mijloacelor contemporane de masă în contextul unor discuții aidoma acelei de azi. Dar, se prea poate, Consiliul Federației ar putea să efectueze sau să  comande o cercetare științifică? Se prea poate, altcineva ar face-o? Noi nu am efectuat de facto astfel de cercetări, dar, bazându-ne pe multe surse, avem o oarecare înțelegere a corelației cantitative între acea informație, care formează idealuri, și informația, care distruge aceste idealuri. Nu mă tem să spun următoarele: dacă e să privim foarte atent, maximum 20 %  lucrează pentru idealurile noastre, iar 80 %  sunt fie neutre, fie conțin implicit idei, care distrug aceste idealuri.

Dacă tot așa se va continua și mai departe, dacă spațiul cultural nu va fi completat cu aceste idealuri, noi nu vom reuși să facem nimic. Să știți că sunt oameni, care în permanență critică Biserica, lansând învinuiri severe în adresa noastră. Cu unul din reprezentanții acestei aripi a societății noastre - nu îi voi spune numele, este o persoană cunoscută de majoritatea dintre voi – a avut loc o conversație sinceră. El spune: „De ce ați ridicat atâta gălăgie în legătură cu Bazele culturii ortodoxe, cu returnarea patrimoniului Bisericii? Iar capelanii în armată? Ce o să vă dea aceasta? Sunt doar niște pași microscopici în comparație cu ceea ce aducem în mase – așa s-a exprimat acea persoană – cultura contemporană!”. Adică puterile sunt incomparabile.

Dacă e să calculăm, puterile și mijloacele sunt într-adevăr incomparabile. Însă eu am răspuns acelei persoane în felul în care trebuia să răspundă, probabil, un preot. Eu am îndreptat degetul în sus și i-am spus: „Nu țineți cont de acest factor”. Biserica niciodată nu a avut puteri și mijloace, care s-ar fi putut compara cu puterile celor, care doresc să distrugă lumea interioară a omului. Noi nu suntem competitivi, însă cu noi este Dumnezeu și datorită prezenței lui Dumnezeu în istoria omenirii, această istorie continuă.

Însă Domnul ne va întreba pe noi, ne va întreba pe fiecare și noi nu trebuie să scoatem de pe noi responsabilitatea personală din motivul că există factorul prezenței lui Dumnezeu.  Iată de ce atenția Bisericii, a societății, a instituțiilor de stat trebuie să fie azi orientată asupra faptului ca într-un limbaj intelectual în sensul bun al cuvântului, nebanal, să fie formulate acele valori, care determină principiul moral în om, care fortifică familia, care întăresc relațiile sociale în țară, în scopul ca ele să devină dominante.

Noi nu avem un erou pozitiv contemporan, însă fără un erou pozitiv nu există literatură. Cu toții am învățat la școală, cu toții am scris caracteristici ale eroilor pozitivi, cu toții știm ce este aceasta. Pe exemplul eroului pozitiv este formată psihologia națiunii, concepția ei asupra vieții. Ce înseamnă viețile sfinților? Este descrierea eroilor pozitivi în literatura veche rusă. Ce semnifică literatura clasică? Formându-se în categoriile culturii din secolele XVIII-XIX, ea se bazează pe acel strat istoric, care a determinat viețile sfinților. Chiar și în perioada sovietică eroul rămânea același din punctul de vedere al moralității. Bineînțeles, Dumnezeu a fost interzis, s-au adăugat unele momente de ordin ideologic, dar din punctul de vedere al moralei, indiferent de orientarea ideologică, era același erou pozitiv. Acum el nu mai există.

Dar care va pot fi exemplele pentru educație? Noi avem multe filme despre familii bune, despre dragostea jertfelnică a soților? Există vreun erou pozitiv, care nu își abandonează soția, care în urma accidentului auto a rămas  în scaunul cu rotile? Nu avem un astfel de erou, el nu există în genere. „Ia de la viață totul!” Dar dacă „ia de la viață totul!”, înseamnă că trăiești conform legii trupului. Atunci ce fel de familie mai poate fi – ne rămâne doar să vărsăm lacrimi de crocodil.

De aceea întrebarea voastră este îndreptată nu doar Bisericii – deși noi nu refuzăm, noi participăm în tot acest proces. Este o întrebare către societatea noastră. Este o întrebare către politica noastră informațională și culturală. Fără formularea valorilor pozitive într-un spațiu imens informațional, în torentul care azi se revarsă asupra omului nostru, noi nu vom putea soluționa aceste sarcini. Aici noi trebuie să ne unim eforturile și să invităm la colaborare cât mai mulți oameni, inclusiv reprezentanți ai culturii – regizori, actori. Printre ei se află un număr mare de persoane care gândesc la fel ca și noi. Însă, închistați pe patul lui Procrust al cinematografiei comerciale și al reprezentanților comerciali, oamenii pur și simplu câștigă pentru pâinea cea de toate zilele. Este important ca tot acest potențial duhovnicesc, cultural al națiunii să lucreze azi pentru formarea înaltelor sentimente morale în rândul poporului nostru.

Aceasta este părerea mea modestă  referitor la problema în cauză.

— Destinul Rusiei multietnice și multiconfesionale și dezvoltarea ei cu succes în secolul al XXI-lea este legată în mod nemijlocit de păstrarea păcii interconfesionale și a concordiei interetnice. Ce pași în domeniul învățământului și al educării tineretului, conform opiniei Dumneavoastră, trebuie de întreprins pentru păstrarea și întărirea concordiei interetnice și a relațiilor interreligioase bune?

— Haideți să punem întrebarea: ce este forța motrice a extremismului, terorismului? Este doctrina religioasă citită incorect. Sentimentele religioase sunt foarte puternice – cu puține fenomene pot fi comparate, doar poate cu dragostea pentru Patrie, cu dragostea față de părinți și copii. Sunt niște emoții foarte puternice și pe parcursul întregii istorii politicienii au încercat să le exploateze în anumite scopuri. Astăzi sentimentele religioase ale oamenilor, în special ale musulmanilor, sunt exploatate pentru a-i împinge spre acțiuni radicale. Mulți într-adevăr se ridică sincer pe calea strașnică a acțiunilor militare, considerând că prin aceasta slujesc lui Dumnezeu. Însă islamul nu învață nimic de acest fel.  De ce dar există o astfel de interpretare a doctrinei religioase? Din cauza analfabetismului religios deplin.

Când Biserica propunea de a introduce Bazele culturilor religioase în școală, glasul nostru aproape că nu era auzit – se auzea în genere glasul celor care spuneau că în urma introducerii Bazelor culturii ortodoxe, Bazelor culturilor musulmane, iudaice, copiii se vor scinda, vor apărea conflicte – nimic din toate acestea nu este și nu va fi. Unul din argumentele Bisericii a fost următorul: dacă în cadrul predării propriei culturi religioase la copii se formează o atitudine binevoitoare față de alte religii, atunci o astfel de atitudine intră în trup și în sânge. De ce am vorbit că predarea științei despre religie nu va aduce nici un folos? Deoarece predarea diverselor religii de pe pozițiile științei despre religie exclude factorul educativ. Chiar dacă vom spune: „copii, hai să fim prieteni”, precum o spunea motanul Leopold, nu vom avea prietenii. Trebuie ca atitudinea față de alte religii să izvorască din  îndatoririle religioase proprii. Dar cum să o facem? Trebuie să folosim, în sensul bun al cuvântului, propria religie și argumentarea religioasă pentru educarea unei bune atitudini față de alții.

De unde se trag rădăcinile terorismului? Precum o persoană, fără a citi instrucțiunea, ia în mână un utilaj periculos și începe a-l folosi, încât ca urmare se produce o avarie sau se aduc prejudicii sănătății – același lucru se află în spatele motivației religioase a extremismului și radicalismului.

În pofida eforturilor considerabile, mulți oameni de ai noștri până acum rămân a fi analfabeți din punctul de vedere religios. Una din cauze, de ce emisarii veniți de după hotare înrolează pe musulmanii noștri și nu doar pe musulmani, înarmându-i cu argumente pseudoreligioase, constă în faptul că nu există vreo ripostă intelectuală interioară. Omul cade de acord cu totul ce i se spune. Vreo haimana, iertați-mă, îi împinge vreo carte și îi spune că acolo este adevărul. Acela citește, apoi aceasta se suprapune pe conflictul său personal cu societatea, în caz dacă este o persoană singuratică, un ratat etc.; el începe să fie alimentat, îi este susținută motivația respectivă și din el crește un extremist…

De aceea sarcina primordială este educarea religioasă și, în mod obligatori, dialogul interreligios, care astăzi se realizează cu mult succes în Rusia. Precum au spus  nu o singură dată confrații noștri iudei, nu este o altă țară, unde la un astfel de nivel s-ar realiza dialogul interconfesional, și noi suntem de acord.

Și la final aș vrea să spun următoarele. Bineînțeles, statul trebuie să aibă propria voință, capacitate, putere eficientă pentru a lupta cu radicalismul folosind acele metode, pe care statul are dreptul să le utilizeze. Pentru aceasta purtătorii puterii, după cum spunea apostolul Pavel, poartă spadă la șold. Biserica nu are spadă, Biserica nu are dreptul să folosească puterea – statul are dreptul să folosească puterea. Consider că factorul legislativ, factorul legat de puterea executivă, o mare activitate de educație și învățământul religios împreună cu dialogul interreligios ne vor oferi posibilitatea să ne opunem în mod real acestui pericol groaznic.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Răspunsul Sanctității Sale Patriarhul Chiril Preafericitului Patriarh al Alexandriei Teodor la mesajul său cu apelul de anulare a hotărârii cu privire la crearea Exarhatului Patriarhal al Africii

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”