Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua pomenirii cuviosului cneaz Daniil al Moscovei după Liturghia Darurilor înainte Sfințite la mănăstirea „Sfântul Daniil”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua pomenirii cuviosului cneaz Daniil al Moscovei după Liturghia Darurilor înainte Sfințite la mănăstirea „Sfântul Daniil”
Versiune pentru tipar
17 martie 2014 19:33

La 17 martie 2014, în ziua de luni a celei de a 3-a săptămâni a Postului Mare, ziua pomenirii cuviosului cneaz Daniil al Moscovei, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat vecernia și Liturghia Darurilor înainte Sfințite la catedrala „Sfânta Treme” a mănăstirii stavropighiale de călugări „Sfântul Daniil”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți în biserică cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite egumen, părinte arhimandrit Alexii! Dragi părinți! Frați și surori!

Aș vrea pe toți să vă salut și să vă felicit cordial cu ocazia pomenirii sfântului cuviosului și binecredinciosului cneaz Daniil al Moscovei, om care a intrat în istorie nu în tunet și fulger, nu în strălucirea cerului, nu în puterea armelor sau mărețe împliniri, dar în liniște și rugăciune. Aceasta vorbește despre faptul că nu doar biruințele și rezultatele răsunătoare, dar și tăcerea și rugăciunea pot fi o armă puternică în mâinile conducătorilor laici.

Noi trăim într-o lume, unde evenimentele se desfășoară vertiginos – cu mult mai repede, decât mintea omenească o poate conștientiza și analiza. Este necesar a lua rapid decizii și este vorba nu doar de oameni de stat – oameni care activează în business, în domeniul informației, în multe alte domenii, înțeleg bine cât de rapid trebuie să acționeze, ca să nu scape ceva. Unii oameni au un mare dar – să gândească rapid. Iar alții nu au acest dar, deși, după puterea gândului, cei din urmă pot să nu cedeze primilor. Unii sunt rapizi fizicește, alții nu posedă o astfel de forță fizică, dar aceasta nu înseamnă că nu pot atinge același obiective ca și cel care merge rapid. Domnul ne-a creat pe toți foarte diferiți, însă pe toți ne-a predestinat unui singur țel – noi trebuie să Îi servim prin viața noastră.

Sfântul dreptcredinciosul cneaz Daniil al Moscovei a servit lui Dumnezeu prin rugăciune, tăcere, smerenie și dragoste în acel timp, când toți ceilalți cneji procedau altfel – aveau o fire dinamică, militantă, rapid luau decizii cu privire la intrarea în război, dobândind victorii sau condamnându-se la eșec. Cneazul Daniil în tăcere și rugăciune a început să făurească un orășel pe coline, numit Moscova și noi știm că trudele lui s-au încununat cu un mare succes istoric – anume Moscova a devenit oraș de scaun, centrul lumii Ruse, capitala Rusiei.

În timpurile noastre, când oamenii acordă o deosebită atenție vitezei în deciziile adoptate, dinamismului, noi trebuie să propovăduim necesitatea omului de a îmbina toate acestea cu o analiză serioasă a propriei persoane și a realității ambiante, pentru ca dinamismul să fie durabil, ca, făcând pași înainte, noi să nu mergem înapoi, ca Domnul prin rugăciune să intre în conștiința noastră și să ne întărească în justețea hotărârilor luate. O astfel de pildă de oferă sfântul cuviosul cneaz Daniil al Moscovei.

Astăzi citirea din Vechiul Testament (Fac. 6:9-22) s-a referit la o temă extrem de interesantă și importantă. Este istoria lui Noe. Domnul adoptă decizii de a îneca neamul omenesc, de a-l nimici, de a-l șterge de pe suprafața pământului, deoarece este un neam depravat. Oamenii demult L-au părăsit pe Dumnezeu Cel adevărat și au căzut în mulțime de păcate, încât aceste păcate au pus stăpânire pe conștiință, au început să distrugă natura personalității și relațiile umane. Nici un fel de renaștere al acestui fruct putrezit nu mai putea fi. În universul de atunci, deloc mare, locuit de oameni raționali, răul se răspândea cu o așa putere, încât  nu mai exista întoarcere. Omenirea a trecut linia de neîntoarcere și s-a îndreptat către autodistrugerea sa, deoarece răul întotdeauna se termină cu inexistența, dacă nu se oprește cu moartea și distrugerea. Domnul adoptă o decizie Dumnezeiască de a distruge omenirea decăzută, cu excepția celor care au păstrat credința, care mai viețuiesc conform legii lui Dumnezeu. Dintre aceștia erau foarte puțini – o singură familie a dreptului Noe cu fiii săi și soțiile lor.

Mulți se îndoiesc că a existat potopul mondial. Însă  se găsesc probe științifice ale faptului că a fost o perioadă, când pământul, cel puțin cea mai mare parte a lui, a fost acoperit de apă – anume prin acest fapt sunt explicate schimbările ulterioare ale climei și dispariția diverselor animale exotice. Într-adevăr, urmele potopului sunt prezente pe pământ, la fel ca în folclorul popoarelor vechi. Dar cea mai vie povestire despre potop este relatarea Bibliei despre faptul că Domnul distruge răul.

Dar azi, El distruge răul? După potop Dumnezeu promite să nu mai trimită niciodată asupra oamenilor potop, să nu-i distrugă cu stihia apei. Dar oare Dumnezeu intervine în istoria omenirii? Distruge oare El răul? Sau El a permis neamului omenesc să acționeze liber de tot, inclusiv multiplicând răul? Mâna lui Dumnezeu se vede în istorie. Nu fiecare o vede, dar dacă e să privim mai atent, ea există.

Când în țara noastră s-au produs evenimentele revoluționare, când zeci și sute de mii de oameni erau împușcați fără judecată și anchetă, când erau închise bisericile și mănăstirile, când în biserici dădeau buzna oameni înarmați, opreau serviciile divine, scoteau preoții și tot acolo, în văzul enoriașilor, îi împușcau, unii credeau că a venit sfârșitul lumii. Oamenii se gândeau: ”Unde este Dumnezeu?  De ce El nu trimite legiuni de îngeri ca să apere adevărul, să apere Patria multpătimită de distrugerea viitoare? De ce nu trimite puterile Sale ca să-i pedepsească neîntârziat pe acești oameni  strașnici?” Domnul nu a trimis legiuni de îngeri, însă răul a început să se macine singur pe sine. Răul, care a distrus pe cei răi, multora le părea o nebunie deplină, un triumf al tiraniei, însă cât de mulți oameni, care au distrus biserici și mănăstiri, au împușcat preoți, au fost distruși în anii tiraniei! Iar apoi a început Marele război pentru apărarea Patriei și noi am purtat mari pierderi. Până acum noi deplângem acele pierderi și ne întrebăm: „Ce încercare a fost pentru poporul nostru?” Putem răspunde doar astfel: „Nici o încercare Domnul nu o dă în zadar”. Noi, prin sângele nostru am răscumpărat fărădelegile poporului nostru – fără nici un fel de potop mondial sau local. Iar acei care au venit la noi cu nedreptate, acei care au distrus poporul nostru, au băut cupa amărăciunii până  la sfârșit pentru al său rău și a sa nedreptate.

Ce săvârșește cu noi Domnul? Doar El este alături de noi, El este prezent în istorie, noi Îi vedem mâna. Noi nu putem spune că totul ce se întâmplă cu neamul omenesc este în zadar – nu, Domnul permite, îngăduie unora ca ei să pedepsească pentru păcate. Dar dacă cel ce pedepsește calcă legile lui Dumnezeu - și el va fi pedepsit.

Dumnezeu este prezent în istorie, El este prezent în istoria noastră. Trebuie doar să scoatem ochelarii, să ne ștergem la ochi, să privim nu atât cu privirea fizică, cât cu mintea noastră, cu ochii inimii noastre la ceea ce se întâmplă în lume și să înțelegem – cu noi este Dumnezeu. Despre aceasta noi vorbim, cântând mărețele cuvinte: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu”. Domnul este cu fiecare cine dorește să trăiască conform legii Lui. Domnul este cu fiecare cine suferă fără de vină. Domnul este cu fiecare cine tinde spre adevăr, dreptate, afirmarea păcii și a binelui. Domnul este cu fiecare cine se sacrifică de dragul altuia. Precum pedeapsa pentru păcate nu vine imediat, tot așa și susținerea noastră nu se întâmplă imediat – noi deseori trecem prin scârbiri pentru a vedea în viața noastră mâna lui Dumnezeu.

Sfântul cuviosul cneaz Daniil a primit tunderea în monahism, fiind cneaz, stăpân al unei mari moșii – fiindcă probabil că înțelegea ceea ce e cel mai important, ceea ce mulți cneji nu puteau vedea. De aceea și sabia din teacă el nu scotea atât de repede, precum toți vecinii săi. De aceea nici pe poporul său nu îl chinuia cu torturi și suferințe, precum se făcea în acele vremuri deloc simple. El a intrat în istoria noastră ca un părinte iubitor, care nu și-a dorit onoruri oferite cnejilor și a primit tunderea în monahism. Rămânând principiali, apărându-ne poziția, atunci când suntem siguri de faptul că această poziție corespunde cu adevărul lui Dumnezeu, noi nu trebuie să uităm că faptele noastre trebuie întotdeauna însoțite de rugăciune și liniște, ca faptele acestea să fie cu adevărat drepte.

Pe voi pe toți, dragii mei, vă felicit cu ocazia sărbătorii și fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru rugăciunile sfântului purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Daniil, cuviosul și dreptcredinciosul cneaz, să fie cu voi cu toți. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților întocmai cu Apostolii Metodie și Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Pererva

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la poligonul din Butovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Marea Vecernie Pascală săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sâmbăta Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Joia Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit în ajunul Joii Mari după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea „Sfintele Marta și Maria”, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Miercurea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în ajunul Miercurii Mari la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”