Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Marțea Mare la mănăstirea în cinstea mitropolitului Petru din Vysokoie

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în Marțea Mare la mănăstirea în cinstea mitropolitului Petru din Vysokoie
Versiune pentru tipar
15 aprilie 2014 18:39

La 15 aprilie 2014, în ziua de marți a Săptămânii Patimilor, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chirila oficiat Liturghia Darurilor înainte Sfințite în biserica „Cuviosul Serghie de Radonej” de la mănăstirea în cinstea mitropolitului Petru din Vysokoie, or. Moscova. După înheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite părinte Petru, locțiitorul acestui sfânt așezământ! Dragi părinți, frați, maici egumene! Frați și surori!

Aș vrea să vă salut pe toți și să vă felicit cu ocazia zilei de Marțea Mare – ziua, când pomenim cuvintele îndeosebi de puternice, inspirate ale Mântuitorului, rostite în ajunul suferințelor Sale. El, bineînțeles, știa și vorbea apostolilor că trebuie să moară.

Cum se poartă omul în ajunul morții, dacă știe cu exactitate că va muri? Probabil, totul ce e auxiliar se dă la o parte; gândurile și cuvintele se referă doar la principalul. Deși totul ce vorbea Mântuitorul, a fost cel mai important pentru viața oamenilor, însă cuvintele pe care le-a spus în ajunul suferințelor Sale – sunt cele mai importante din cele mai importante. El vorbea despre ceea ce trebuie să cunoască fiecare om pentru a fi viu. Marțea din Săptămâna patimilor se consacră amintirii despre acele relatări evanghelice, despre acele cuvinte, despre acele pilde ale Mântuitorului, care sunt legate de sfârșitul vieții omenești și de finalul istoriei omenirii.

Sfântul Vasile cel Mare, meditând la tema sfârșitului lumii, spunea că sfârșitul lumii, după toate probabilitățile, nu va fi în curând. Dar aceasta nu are nici o importanță pentru omul credincios, deoarece sfârșitul lui personal poate surveni în orice moment al vieții sale. De aceea cuvintele Mântuitorului, referitor la finalul istoriei omenirii, noi trebuie să le percepem nu doar în perspectivă eshatologică, poate, îndepărtată. Aceste cuvinte noi trebuie să le atribuim nouă înșine, deoarece sfârșitul lumii pentru fiecare dintre noi nu este prea îndepărtat. Ce înseamnă cinci, zece, cincisprezece, douăzeci, treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani? Oamenii care deja au trecut această perioadă de timp, pot mărturisi că a trecut într-o clipă. Viața omului este rapid trecătoare, de aceea în fiecare moment al vieții noastre noi parcă stăm pe pragul veșniciei, pe pragul celei de a doua veniri pentru noi personal, deoarece vom veni în fața lui Dumnezeu după moartea noastră. Iată de ce în povestirile evanghelice ale zilei de azi (Mt. 22:15-23:39, Mt. 24:36-26:2), referitor la sfârșitul lumii, gândul omului se orientează la propriul final și vorbește despre ceea ce este cel mai important – despre faptul ce este un „permis” pentru om în viața veșnică, în Împărăția Cerurilor.  

Printre relatările evanghelice de azi aș vrea să mă opresc la pilda despre zece fecioare. În primul rând, cele mai multe tâlcuiri patristice, legate de ziua de azi, se referă la această pildă, ceea ce nu este deloc întâmplător. Gândindu-mă la cele ce urma să vă spun azi, am început să  răsfoiesc operele sfinților părinți, referitoare la Evanghelia zilei de azi și am atras atenția la uimitoarele cuvinte ale lui Vasile cel Mare. Uneori unele detalii foarte importante trec alături de noi. Însă sfântul Vasile  cel Mare, vorbind despre importanța propriei morți pentru fiecare om ca fiind sfârșitul lumii, ne orientează gândurile asupra la ceea ce e cel mai important.

Iar sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind într-un mod uimitor pilda celor zece fecioare, spune următoarele. Și unele, și altele – sunt fecioare bune. Probabil ele erau cu adevărat neprihănite, altfel Însuși Mântuitorul nu le-ar fi numit fecioare. Prin urmare, ele posedau – obligatoriu și unele, și altele – niște calități și virtuți foarte valoroase. De ce dar Domnul numește pe  unele înțelepte, iar pe celelalte - nebune, adică neraționale. Domnul ne explică diferența dintre primele și ultimele în formă de pildă. El vorbește despre uleiul, care nu a fost în candelele fecioarelor neînțelepte. Sfinții părinți mărturisesc că prin ulei se subînțeleg faptele bune. Fecioarelor curate, neprihănite, care prin curățenia lor trupească erau deja demne de Împărăția Cerurilor, nu le-a ajuns fapte bune.

Continuându-și firul gândului, sfântul ierarh Ioan Gură de Aur spune că nu este suficient doar o virtute. Dar dacă e să referim cuvintele lui la viața noastră contemporană – dar deoarece am săvârșit azi slujba între pereții mănăstirii, înseamnă că și la viața monahală - devine clar, că nu este suficient doar o singură virtute a lepădării de lume. Și nu doar o dezicere convențională de lume, cu prezența, în condițiile unor mijloace informaționale în masă atotpenetrabile, însă chiar și o lepădare deplină de lume este insuficientă pentru mântuire, precum a fost insuficientă pentru mântuirea fecioarelor nebune puritatea lor trupească.

Sunt necesare faptele bune. De aceea nici treapta de preot, nici tunderea în monahism nu ne salvează în mod automat, chiar dacă trăim conform tuturor regulilor vieții monahale, dăruindu-ne pe deplin slujirii Domnului, fără a avea ceva personal, străduindu-ne prin toate puterile să ne păstrăm în neprihănire și curățenie. Chiar și aceasta este insuficient - este necesar uleiul și candela, este nevoie de fapte bune.

Iată de ce azi Biserica, adresându-se către monahi și monahii, către mănăstiri, insistă atât de mult ca mănăstirile să fie lideri în săvârșirea faptelor bune. Ca nici un monah să nu creadă că veșmântul pe care îl poartă este suficient pentru mântuire. Nu este suficient, deoarece conform cuvântului lui Ioan Gură de Aur, printr-o singură virtute omul nu se poate mântui.

Pilda despre zece fecioare se adresează în mod direct monahilor și monahiilor. Înțelegând această pildă prin tâlcuirea minunată a sfântului ierarh Ioan Gură de Aur, să ne străduim cu toate puterile să săvârșim fapte bune, despre care se vorbește azi în Evanghelie: „Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați  îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”. Haideți să atribuim aceste cuvinte de încheiere din Evanghelia de azi pe seama noastră și să ne întrebăm, cât de des le dăm de mâncat celor flămânzi? Deseori îi ajutăm omului în nevoie? Cât de des îmbrăcăm oamenii, îi vizităm în scârbiri, le întindem o mână de ajutor? Mai mult ca atât: cât de des ne gândim la ei? Și dacă aceasta nu se întâmplă, înseamnă aidoma faptului cum nu i-a salvat pe fecioarele nebune neprihănirea lor, tot așa pe monahi nu îi vor salva odăjdiile monahale și făgăduințele făcute de ei.

Noi vă chemăm la o viață duhovnicească activă, în al cărui centru se află săvârșirea faptelor bune reale. Nu de acelea pe care unii oameni le anunță în gură mare, dar acele fapte, pe care Domnul ne cheamă să le săvârșim în taină (vezi: Mt. 6:3). Anume un astfel de ulei poate menține focul în candela vieții noastre duhovnicești.

Eu vă mulțumesc, părinte Petru, pentru cuvintele calde spuse și pentru invitația de a oficia sfințirea bisericii Sfântul Petru aici, la mănăstirea în cinstea mitropolitului Petru din Vysokoie. Mă voi strădui să fac totul ca aceasta să o putem înfăptui și aș vrea să susțin cuvintele Dumneavoastră că unirea Zilei orașului cu ziua pomenirii fondatorilor Moscovei ca centrul vieții întregii Rusii Sfinte ne oferă posibilitatea să conferim sărbătorii orășenești semnificații importante, inclusiv referitor la problemele și scârbirile vremurilor în care trăim. Fie ca Domnul să păzească locașul vostru sfânt pentru rugăciunile sfântului ierarh Petru, mitropolitul Kievului, al Moscovei și al întregii Rusii. Vă felicit pe toți încă odată cu ocazia zilei de Marțea Mare.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților întocmai cu Apostolii Metodie și Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Pererva

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la poligonul din Butovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Marea Vecernie Pascală săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sâmbăta Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Joia Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit în ajunul Joii Mari după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea „Sfintele Marta și Maria”, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Miercurea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în ajunul Miercurii Mari la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”