Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat Pustia sfântului Tihon din Kaluga

Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat Pustia sfântului Tihon din Kaluga
Versiune pentru tipar
9 septembrie 2014 18:11

La 9 septembrie 2014, în timpul vizitei de o zi a Prim sfințitului ierarh la Mitropolia de Kaluga, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a vizitat Pustia sfântului Tihon din Kaluga – mănăstirea de călugări „Adormirea Maicii Domnului” în raionul Dzerjinskii, regiunea Kaluga.

Preafericitul Patriarh a fost însoțit de guvernatorul Regiunii Kaluga A.D. Artamonov, locţiitorul reprezentantului plenipotenţiar al Preşedintelui Federaţiei Ruse în districtul federal Central N.P. Ovsienko, precum și de mitropolitul de Kaluga şi Borovsk Climent, mitropolitul de Sanct-Petersburg și Ladoga Varsonofii, şeful Direcției executive a Patriarhiei Moscovei, arhiepiscopul de Pesocinea și Iuhnov Maximilian, episcopul de Solnecinogorsk Serghii, şeful Secretariatului administrativ al Patriarhiei Moscovei, episcopul de  Kozelsk şi Liudinovo Nichita, protoiereul Vsevolod Ceaplin, preşedintele Departamentului Sinodal pentru relaţiile între Biserică şi societate.

La porțile bisericii  „Adormirea Maicii Domnului” Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a fost întâmpinat de locțiitorul pustiei sfântului Tihon arhimandritul Tihon (Zavialov), de călugării mănăstirii și de pelerini.

Arhimandritul Tihon (Zavialov) l-a salutat pe Preafericitul Stăpân și i-a adus în dar Sanctității Sale icoana fondatorului mănăstirii - cuviosul Tihon de Kaluga.

Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către cei prezenți în biserică cu o predică.

”Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Climent! Stimate Anatolii Dmitrievici, guvernatorul regiunii Kaluga! Înaltpreasfinția Voastră, părinte Tihon, dragi stăpâni, părinți, frați și surori!

Vă salut cordial pe toți și mă bucur că am posibilitatea să vizitez pustia sfântului Tihon în Mitropolia de Kaluga.

Ați spus corect, părinte Tihon, că la timpul său pustia sfântului Tihon era împreună cu pustia de Optina ca două lumânări pe acest pământ. Anume din cauza că aici se nevoiau părinți purtători de Dumnezeu și stareți clarvăzători și încoace curgea un torent de pelerini. Din păcate, în secolul al XX-lea pustia a fost distrusă, profanată. Aș vrea să-mi exprim o recunoștință deosebită stăpânului Climent și Dumneavoastră, părinte Tihon, precum și în persoana guvernatorului – administrației regiunii Kaluga pentru contribuția în restaurarea acestui loc sfânt și minunat.

Poporul nostru are nevoie de astfel de locuri. Unora li se pare că pe măsura dezvoltării științei și tehnicii, a accelerării tempo-urilor vieții, oamenii nu vor avea timp să mai frecventeze bisericile, ei vor uita de Dumnezeu, se vor deda pe deplin satisfacerii necesităților lor materiale. Multora li se pare că și  din cauza că în alte țări se întâmplă asemenea – se  micșorează spațiul religiozității umane. Însă în Rusia, cu mila lui Dumnezeu, aceasta nu se întâmplă. Noi vedem atitudinea multor persoane față de vizitarea locurilor sfinte, a mănăstirilor rusești, a schiturilor. De ce dar încoace vin oamenii contemporani? Deoarece aici în singurătate te poți izola de deșertăciunea și grijile cotidiene. Aici poți, poate mai mult decât în altă parte, să simți prezența harului lui Dumnezeu, care se atinge de inima omenească, care fecundează mintea, voința și sentimentele omului. Și dacă cu mila lui Dumnezeu călugării vor trudi așa la ceea ce sunt chemați, fără a-și precupeți viața lor, fără a regreta vreo dată că au lăsat ceva în afara zidurilor mănăstirii, dedându-se în totalitate rugăciunii, înfrânării, vieții duhovnicești, lucrării păstorești cu oamenii, atunci locurile sfinte nu își vor pierde atracția lor. Ele vor fi, cu adevărat, o redută importantă a vieții duhovnicești a omului contemporan.

Pereții și bisericile splendide restaurate prezintă o etapă importantă în renașterea sfintelor relicve, dar dacă ne vom opri doar la aceasta, noi nu vom ajunge la ceea ce e cel mai important. De aceea astăzi, probabil, o sarcină importantă a călugărilor în frunte cu părintele locțiitor constă în faptul ca viața duhovnicească a mănăstirii să devină mai atractivă pentru oameni.

Să vă dea Dumnezeu, dragi frați, anume în așa mod să vă duceți ascultarea, niciodată să nu cârtiți, niciodată să nu căutați nimic pentru sine, să nu vă faceți iluzii în propria conștiință, să nu vă faceți nici un fel de fantezii care sunt în stare să distrugă integritatea vieții monahale, să vă dedați voii lui Dumnezeu, să vă rugați și în fiecare zi să faceți ceva pentru ca inimile oamenilor noștri să se fortifice în credință”.

Preafericitul Patriarh a transmis în dar mănăstirii icoana lui Hristos Mântuitorul. Arhimandritului Tihon i-a înmânat o cruce pectorală.

Credincioșilor li s-au împărțit iconițe cu chipul Maicii Domnului de la Vladimir.

Apoi Preafericitul Patriarh Chiril a vizitat catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din pustia sfântului Tihon. În biserica de jos a catedralei Preafericitul Stăpân s-a închinat cinstitelor moaște ale fondatorului mănăstirii – cuviosul Tihon de Medynsk, făcătorul de minuni din Kaluga.

***

Pustia sfântului Tihon era cunoscută în istorie având trei denumiri: în vechime ea se numea Maloiaroslavetskaia, în secolul al XVIII-lea – Medynskaia, iar în secolul al XIX-lea a căpătat denumirea „Kalujskaia”. Varietatea denumirilor se explică prin faptul că pământul pe care se află mănăstirea aparținea în diferite perioade diferitelor orașe, de aceea mănăstirea purta denumirea acelui oraș, de care depindea.

Mănăstirea a fost fondată în a doua jumătate a secolului al XV-lea de cuviosul Tihon de Medynsk, făcătorul de minuni din Kaluga. Devastările tătărești și distrugerile lituaniene nu au lăsat monumente ale scrisului, care să fie contemporane cuviosului Tihon. Se știe doar că până la devastare în mănăstire au existat doar catedrala „Adormirea Maicii Domnului” cu altarul în cinstea sfântului ierarh Nicolae Făcătorul de minuni și biserica în cinstea celor Trei ierarh – Vasile cel Mare; Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. În vremurile Tulburi mănăstirea a fost prădată și arsă. În prima jumătate a secolului al XVII-lea mănăstirea sfântului Tihon a fost reconstruită. În anul 1684 pustia sfântului Tihon a fost transmisă în oblăduirea mănăstirii „Donskoi”, iar în anul 1764 a devenit mănăstire independentă în afara statelor. În anul 1784 a fost introdus statutul vieții de obște.

În secolul al XIX-lea mănăstirea sfântului Tihon a trecut prin perioada înfloririi sale. În calitate de egumeni erau numiți călugări ai pustiei Optina. De multe ori pustia sfântului Tihon a fost vizitată de Macarie de Optina. De asemenea, o grijă constantă față de mănăstire o manifestau cuvioșii Moise și Amvrosie de Optina, îndreptând încolo călugări noi. Datorită grijii stareților de la Optina, în mănăstirea sfântului Tihon a fost inoculată stăreția. Cel mai cunoscut stareț al pustiei sfântului Tihon a fost tunsul la Optina ieroschimonahul Ioan  (†25 iunie/8 iulie 1884 г.). Numeroasele vindecări la sfântul izvor și la racla cuviosului Tihon i-au adus mănăstirii celebritate.

La începutul secolului al XX-lea la mănăstire au fost 226 de călugări, funcționau 7 biserici. Pe teritoriul mănăstirii se afla catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului”, biserica „Adormirea Maicii Domnului”, biserica de trapeză în cinstea sfântului ierarh Nicolae și paraclisul în cinstea icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor scârbiților” în blocul de spital. Pe lângă aceasta, au fost trei biserici în afara teritoriului mănăstirii: în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvorul Dătător de Vață” ridicată pe locul izvorului cuviosului Tihon și două biserici la schitul „Întâmpinarea Domnului” – în cinstea Întâmpinării Domnului și în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Kaluga.

În anul 1918 mănăstirea pustia sfântului Tihon a fost închisă și declarată „prima gospodărie sovietică culturală «V.I. Lenin»”. La începutul anilor 1920 la mănăstire a fost organizată o școală agricolă pentru invalizi. Peste câtva timp între zidurile mănăstirii a fost dislocată o unitate militară. În anii puterii sovietice au fost distruse în întregime două biserici mănăstirești – catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” și biserica în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvorul Dătător de Viață”. Au fost aduse până la starea de avarie biserica „Adormirea Maicii Domnului” cu clopotnița, a fost distrusă cea mai mare parte a zidului de piatră cu turle, ce înconjura mănăstirea.

Renașterea mănăstirii a început cu anul 1991, când la 15 aprilie, prin decizia Comitetului executiv regional nr. 133 al Eparhiei de Kaluga, a fost transmis mănăstirii izvorul cuviosului Tihon și 15,5 ha de pământ în jurul lui. Pe acel loc a fost fondat schitul în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvorul Dătător de Viață”. În vara aceluiași an a început amenajarea teritoriului în jurul izvorului și pregătirea de construcția bisericii. Conducător al lucrărilor a fost numit clericul catedralei „Sfântul Gheorghe” din or. Kaluga protodiaconul Vladimir Karelski. La 21 martie 1992 mitropolitul de Kaluga Climent (pe atunci - arhiepiscop) a sfințit fundația biserici în cinstea icoanei Maicii Domnului „Izvorul Dătător de Viață” și acolo au început cu regularitate să fie săvârșite Te Dem-uri de sfințire a apei. La mănăstire a început din nou să fie ridicate rugăciuni, să renască viața duhovnicească. Cu începere din anul 1993 se înfăptuia transmiterea pe etape a clădirilor mănăstirești. La 5 noiembrie 1993 în rândul fraților pustiei sfântului Tihon a fost transferat din mănăstirea sfântului Pafnutii din Borovsk ieromonahul Tihon (Zavialov), căruia i s-a ordonat efectuarea lucrărilor de reconstrucție la mănăstire și construcția în schitul „Izvorul Dătător de Viață”. Cu începere din anul 1995 i s-a încredințat îndeplinirea obligațiilor de locțiitor.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie