Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh la ceremonia de deschidere a forului „Familia cu mulți copii și viitorul omenirii”

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh la ceremonia de deschidere a forului „Familia cu mulți copii și viitorul omenirii”
Versiune pentru tipar
10 septembrie 2014 22:01

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a luat cuvântul la Forul internațional „Familia cu mulți copii și viitorul omenirii”, a cărui deschidere a avut loc la 10 septembrie 2014, în Palatul de Stat din Kremlin, or. Moscova.

Dragi participanți la for, dragi frați și surori!
Aș vrea să vă salut pe toți cei care ați sosit din diverse țări pentru a discuta o temă foarte interesantă – tema familiei și importanța ei pentru viața societății contemporane și pentru viața fiecărui om, deoarece o familie cu mulți copii este acel fenomen care își exercită influența asupra multor și multor persoane. Familia cu mulți copii este un exemplu al faptului cum oamenii, consacrându-se altora, dăruind o parte din viața lor altora, făuresc o comunitate foarte puternică.

Se poate multe de vorbit în legătură cu faptul de ce o familie sănătoasă și mare este un factor care determină sănătatea morală a societății și eu sunt profund convins că este anume așa. De aceea susțin toate acțiunile, tot programul pe care îl implementați, inclusiv și colaborând cu părtașii de idei din multe țări ale lumii.

„Nu este bine să fie omul singur” (Fac. 2:18). Aceste cuvinte biblice minunate reflectă capacitățile de profunzime a firii omenești. Noi suntem creați să fim în comuniune unul cu altul,  noi cu toții aparținem la o unitate complexă și tainică, la neamul omenesc. Noi facem parte din această unitate nu ca elemente ale constructorului pentru copii, unde fiecare element poate fi înlocuit cu altul. Mai degrabă noi suntem aidoma frunzelor care cresc pe crengi și prin crengi comunică cu tulpina și rădăcina marelui arbore. Noi suntem membrii familiilor, comunităților, etniilor și bunăstarea noastră, atât cea fizică, cât și cea duhovnicească, depinde în mare măsură de capacitatea noastră de păstrare a tradițiilor și valorilor morale și duhovnicești.

După cum s-a mai spus anterior, un rol foarte important, inclusiv în păstrarea sistemului de valori, îl joacă familia. Familia este o realitate care este determinată în felul următor: o femeie și un bărbat locuiesc împreună, păstrează fidelitatea, poartă de grijă copiilor lor și împreună îi educă. Această realitate s-a ivit înainte de apariția anumitor scheme și construcții, care ar descrie fenomenul familiei din punctul de vedere sociologic, juridic și i-ar conferi o semnificație a statului de drept. Deși tradițiile familiale sunt fără îndoială o parte a culturii, iar familia, desigur, este înrădăcinată de asemenea în cultura umanității, totuși ea precede și culturii, deoarece, conform mărturiei Bibliei, este creată de Dumnezeu în zorii istoriei omenirii.

De aceea putem afirma că familia este o instituție fondată de Însuși Dumnezeu. Familia este înrădăcinată în însăși firea personalității umane. De aceea nu e posibil a distruge familia fără a reformata această fire, fără a reformata conștiința. Când atestăm în zilele noastre că instituția familiei se destramă, trebuie să înțelegem că este vorba, în primul rând, de  distrugerea personalității umane. Fără această distrugere a personalității familia nu se nimicește. De aceea orice politică, orientată spre distrugerea familiei, este o politică antiumană, ea aruncă provocare la însăși existența personalității umane.

În familie se săvârșește marea minune a nașterii omului, în familie copiii învață ce este dragostea și responsabilitatea, în ea se pune baza unor noțiuni fundamentale ca: onestitatea și sacrificiul. Lipsa unei familii complete sau a familiei în genere creează mari dificultăți atât la copilul însuși, cât și la societatea în ansamblu.

Aș vrea să vă citez cuvintele unui remarcabil pedagog Vasilii Alxandrovici Suhomlinski care spunea: „ Sensul și scopul principal al vieții familiale este educarea copiilor, școala principală a educării sunt relațiile dintre soț și soție, ale tatălui și ale mamei”. De aceea familia în toate culturile este percepută și până azi ca fiind constituită din soț, soție și copii.  Este o afirmare, repet, nu doar de ordin juridic, culturologic, dar chiar și religios. Este o realitate care naște din însăși firea omenească, care nu poate fi schimbată, dar poate fi ignorată, însă spre propria nenorocire. Putem încerca un timp anumit să mergem pe mâini, precum procedează uneori atleții, dar dacă e să mergem mult timp pe mâini, în scurt timp vor apărea probleme, legate de circulația sângelui, deoarece omul este creat să meargă pe picioare.

Putem ignora acel fapt al firii noastre că noi, maturii și copiii, în special copiii, avem nevoie de familii, că familiile sunt necesare atât unor personalități luate aparte, cât și societății în întregime. Însă la nimic bun aceste ignorări nu vor aduce. În ultimul timp este supusă unor pericole serioase însăși familia, ideea familiei. Aceste pericole capătă un caracter foarte îngrozitor. Noi ne ciocnim nu doar de păcat și de comportamentul iresponsabil al unor persoane (aceasta, din păcate, a fost dintotdeauna), dar de ceva mult mai strașnic – de încercările de a revizui însăși noțiunea de familie, de a schimba cultura și legislația în așa fel ca noțiunea de familie să fie schimonosită și în sfârșit distrusă. Aceasta este legat de  o anumită deplasare în gândire, în politică, în valori, în percepția faptului ce este socotit drept și nedrept, de impunerea idealurilor false și a idolilor falși societății. Orice cultură vitală se bazează pe noțiunea de datorie, pe obligațiile morale ale omului față de apropiați, îndatoriri determinate de însuși faptul existenței omului ca fiind parte a societății.

Astăzi se întreprind încercări de a prezenta omul ca fiind un individ izolat, care caută în mod egoist satisfacția propriilor dorințe și în aceste scopuri intrând cu alte persoane în anumite relații contractuale, pe care ea, personalitatea, le poate distruge în orice moment, le poate rupe, imediat cum aceste relații vor înceta să satisfacă acea personalitate. Căsătoria în acest caz este percepută ca un contract, fără a se deosebi mult de alte contracte. O astfel de abordare parcă îi subliniază libertatea și îi afirmă, cică, dreptul la fericire, deși, de fapt, duce la nefericire.

Fericirea umană este creată prin înfrânare. Este foarte important a-ți concentra atenția la această temă. Nu poate exista fericirea fără înfrânare, precum și sănătatea necesită înfrânare. Noi știm că omul care are grijă de propria sănătate se limitează în mâncare, se limitează în odihna confortabilă, preferă să aibă solicitări fizice, își înfrânează anumite manifestări ale instinctului său pentru a fi sănătos.

Omul ca personalitate duce o viață deplină și fericită atunci, când este gata să renunțe la ceva de dragul altora, de dragul celor pe care îi iubește, de dragul apropiaților săi în genere. Psihologul  și filozoful australian Victor Francl a observat: „A fi om înseamnă a fi orientat în permanență asupra la ceva sau asupra la cineva, a te deda vocației căreia omul s-a consacrat, persoanei pe care o iubește”. Anume în familie omul învață să trăiască pentru alții și anume familia este cea care nimerește sub lovitura filozofiei vieții, care cheamă de a trăi pentru sine. Această viață pentru sine se termină cu singurătate, pierderea identității, nenorocire. Dar anume pe ea o propovăduiesc cu insistență anumite forțe care își urmăresc  scopurile lor comerciale, politice sau ideologice.

Noi vedem că în cazul când omul este perceput ca un consumator sau ca un element al mecanismului pieții, nu este cu putință a obține fericirea deplină și a realiza predestinația omului, care constă în slujirea lui Dumnezeu și aproapelui. Din aceste considerente noi suntem chemați să afirmăm activ valorile autentice, fără de care viața unei persoane luate aparte sau a societății în întregime se va pomeni sub pericol. Aceste valori sunt dragostea, jertfirea de sine, fidelitatea. Întâi de toate ele se manifestă în familie, în special – într-o familie cu mulți copii; în familie ele se formează, se fortifică, intră în concepția copilului, devin firea lui indispensabilă.

Noi trebuie să schimbăm atitudinea de neîncredere și teamă care există față de familiile cu mulți copii, să  returnăm acelor părinți respectul pe care îl merită, deoarece printre toate faptele bune și minunate – nașterea și educarea copiilor este una din cele mai mărețe.

Susținerea familiei este datoria și a statului, și a comunităților religioase, și a oamenilor de cultură, și a oamenilor de afaceri, și a politicienilor. În zilele noastre, când în multe țări se întreprind încercări de a distruge viziunile tradiționale despre familie, noi avem nevoie de colaborare internațională în cauza protecției instituției familiei, a copiilor, a dreptului părinților la educarea copiilor. Noi nu trebuie să lăsăm fără atenție domeniile culturii și ale dreptului, inclusiv dreptul internațional, altminteri aceste domenii vor fi controlate pe deplin de  părtașii ideologiilor anti-familie și anti-copil, de care ne ciocnim tot mai des în ultimii ani. Susținerea și protecția familiei este datoria în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor, care stau pe umerii fiecăruia dintre noi. Cum să le înfăptuim? Despre toate acestea noi trebuie să discutăm, inclusiv în cadrul acestui for.

Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toți, fie ca Domnul să ne dea înțelepciune și putere de a ne aduce contribuția în cauza păstrării și  fortificării familiei – a acelui factor fără de care nu poate exista nici omul, nici societatea umană. Vă mulțumesc pentru atenție.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei