Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la deschiderea lucrărilor celui de al V-lea Congres general-bisericesc al misionarilor eparhiali

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la deschiderea lucrărilor celui de al V-lea Congres general-bisericesc al misionarilor eparhiali
Versiune pentru tipar
23 noiembrie 2014 21:21

La 23 noiembrie 2014, în Sala soboarelor bisericești a catedralei „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus deschiderea lucrărilor celui de al V-lea Congres general-bisericesc al misionarilor eparhiali. Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat cu un discurs către cei prezenți.

Aș vrea să vă salut cordial pe voi pe toi, cei adunați azi în această sală la deschiderea celui de al V-lea Congres general-bisericesc al misionarilor eparhiali.

Misionarismul ca mărturie despre Hristos-Mântuitorul constituie una din sarcinile cele mai importante ale Bisericii. El este îndeplinirea cuvintelor Mântuitorului: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20). Această poruncă principală este legată nemijlocit de scopul principal al existenței Bisericii – unirea oamenilor cu Dumnezeu. Unitatea cu Creatorul nu este posibilă fără primirea credinței, dar după cuvântul apostolului Pavel, cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut? Și cum vor crede în Acela de Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără propovăduitor? (vezi: Rom. 10,14).

De ce orice direcție a activității bisericești trebuie să fie însoțită de mărturia despre Hristos Cel Răstignit și Înviat? Lucrul acesta este cu atât mai actual în epoca contemporană a construcției bisericești active, când are loc deschiderea noilor eparhii.

Orice eparhie nou creată nu este doar o unitate administrativ-teritorială nou creată, dar, inclusiv, și un câmp nou pentru misiune, ceea ce determină un grad înalt al responsabilității lucrătorilor bisericești față de organizarea slujirii misionare.

În cadrul pregătirii pentru actualul congres al misionarilor au fost efectuate conferințe interregionale ale conducătorilor departamentelor eparhiale pentru misionarism. La aceste foruri, printre alte probleme actuale, s-a discutat și tema organizării slujirii misionare în eparhiile nou create. Este simptomatic faptul că delegații au fost unanimi în opinia referitor la faptul că slujirea misionară trebuie să poarte un caracter sistemic, regulat. În același timp vreau să menționez că uneori în documente astfel de idei sunt formulate, iar în practică nu se întâmplă nimic.

Pentru aceasta este necesar a crea o așa-numita hartă a misionarului pentru fiecare eparhie, care ar conține informații nu doar despre numărul și densitatea populației, componența sa religioasă și etnică, dar care ar reflecta și situația privind activitatea comunităților scizioniste și pseudo-ortodoxe, precum și a diferitelor organizații sectare. În același timp, în ea trebuie să fie reflectate lucrările prioritare pentru fiecare eparhie, de pildă: în instituții de învățământ, medicale, sociale, penitenciare sau de alt tip.

Harta trebuie să fie un ghid în activitatea noastră misionară și una din sursele cele mai importante de informație, inclusiv și pentru conducerea bisericească superioară.

Foarte actuală este activitatea de misionarism în rândul locuitorilor din centrele regionale îndepărtate ale localităților din Siberia, Extremul Orient și Nordul Extrem. Este o direcție tradițională a misiunii noastre, formată încă în perioada de până la revoluție și ea are o importanță prioritară pentru Biserica noastră. Însă dacă în secolul al XIX-lea obiectul eforturilor misionare erau reprezentanții popoarelor aborigene, în ziua de azi trebuie să lucrăm nu mai puțin activ cu acele persoane care, aparținând etnic și cultural la tradiția ortodoxă, au ajuns din varia motive rupți nu doar de confortul civilizației, dar și de legătura cu centrele ortodoxe duhovnicești - biserici și mănăstiri. Pentru oamenii care trudesc în condiții extreme (de exemplu, în locurile de sondă pentru petrol sau gaze naturale), prezența preotului este tot atât de importantă, precum în trupele militare slujirea capelanilor.

Pe parcursul ultimilor ani cea mai eficientă formă a slujirii misionare în aceste regiuni sunt complexele misionare. Este îmbucurător faptul că în perioada ce a trecut de la congresul al IV-lea general-bisericesc al misionarilor ortodocși, care a avut loc în anul 2010, numărul complexelor misionare s-a mărit aproape de două ori, însă numărul lor în cifre absolute este foarte mic.

Complexul misionar trebuie să slujească ca început al creării unei comunități bisericești depline, care ar uni pe oameni și care le-ar da posibilitate să simtă solidaritatea umană și creștină, inclusiv în fața unor condiții deloc simple. Este semnificativ exemplul creării complexului misionar „Spaski” din satul Tixi, Eparhia de Iakutsk, situat în pustia arctică, pe malul mării Laptev. Construcția lui a avut loc în cele mai grele condiții climaterice și social-economice. În mijlocul anului 2013 a fost adoptată decizia despre închiderea bazei de aviație îndepărtată. Din localitate au plecat sute de militari și membri ai familiilor lor. Aceasta a tras după sine probleme serioase de infrastructură. Au fost închise sistemele de încălzire, grădinițele de copii, a fost întreruptă legătura aviatică cu „pământul mare”. Iar oamenii rămași, uniți de colaboratorul departamentului sinodal pentru misionarism egumenul Agafanghel (Belyh), cu susținerea ctitorilor au construit un complex de misionarism și, parcă în calitate de răspuns la credința lor, comandamentul armatei a luat decizia despre revenirea în sat.

În Tixi au început să revină oamenii. Iar în octombrie 2014, mitropolitul de Belgorod şi Staryi Oskol Ioan, preşedintele Departamentului Sinodal pentru misionarism, și episcopul de Iakutsk și Lensk Roman au sfinți în complexul misionar „Spaski” biserica în cinstea sfântului Nicolae și a cuviosului Serafim de Sarov. Este un eveniment foarte bun în domeniul activități noastre de misionarism în Nordul Rusiei.

Din păcate, prezența provizorie a clericilor în scopuri misionare în colțurile îndepărtate ale vreunei regiuni nu poate servi drept mijloc de soluționare a problemelor de cadre, legate de insuficiența clerului în eparhiile locale. Sarcina misionarului este de a atrage mintea și inima omului la Dumnezeu, a-l boteza, a-l îndruma în cunoștințele inițiale ale adevărului Evanghelic. Însă cu aceasta viața duhovnicească a neofitului nu se termină, cu aceasta ea doar începe. În continuare cel nou botezat are nevoie de grija păstorească, de cârmuirea permanentă a sufletului și, desigur, de participarea regulată la Liturghie, de împărtășania Sfintelor Taine ale lui Hristos.

De aceea o actualitate deosebită o capătă conștiința unei biserici ce funcționează permanent sau măcar a unui loc pentru rugăciuni și, ceea ce e și mai important, prezența unui preot permanent, ce ar avea grijă de păstoriții încredințați lui de Dumnezeu.

Misiunea în rândul popoarelor aborigene și mici ale țării noastre deseori se ciocnește de încă o problemă importantă: problema corelării culturii naționale și a credinței creștine, ce se  prezintă în fața oamenilor convertiți în forma Ortodoxiei ruse. Semnifică oare aceasta că persoana ce aparține etnic la unul din popoarele Siberiei sau ale Extremului Orient, îmbisericindu-se, trebuie să renunțe la tradițiile sale culturale?

Este vorba în acest caz nu de rusificare, adică de ruptura  de cultura locală, dar de impregnarea acestei culturi cu sensuri creștine. De aceea sunt convins că misiunea trebuie să fie legată de activitatea de păstrate a culturilor naționale și de renașterea lor. Anume așa au muncit misionarii noștri celebri din secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.  Traducerile textelor liturgice și biblice făcute de ei au servit, parțial, și la formarea scrierii și literaturii naționale.

Pe lângă formele tradiționale ale misiunii trebuie de folosit și metode contemporane, ținând cont de contextul social al epocii. În ultimele decenii tehnologiile informaționale și  de comunicație au avansat foarte mult. Putem spune fără exagerare că în lume s-a produs o revoluție adevărată informațională. Ca o urmare a acestui fapt este, în special, intensificarea activității de luminare și apologetice a creștinilor ortodocși în mass-media, rețeaua Internet și, în special, în rețelele de socializare.

Însă, lucrând în toate mediile informaționale enumerate, creștinul este chemat de Însuși Dumnezeu să conștientizeze înalta responsabilitate pentru conținutul, precum și pentru stilul spuselor sale, fie chiar și aflându-se în context polemic. Noi nu trebuie să oferim motiv pentru reproșuri celor care caută aceste motive.

Sarcina misionarului costă nu în a birui în discuție, dar ca prin propria pildă, prin propriile cuvinte, prin dragostea sa să atragă oamenii, deoarece deseori biruința în dispute semnifică pentru oponentul ce a fost biruit pierderea posibilității de a-L primi pe Hristos. De aceea eu chem să participați foarte atent în diverse discuți. În certuri adevărul nu se naște, el se naște în discuții serioase, îndreptate la soluționarea unor probleme concrete.

Într-o legătură strânsă cu apologetica se află activitatea antisectantă și antiscizionistă care continuă să rămână una din direcțiile slujirii de misionarism, de rând cu apărarea valorilor tradiționale creștine și a modului de viață în fața secularismului agresiv.

În același timp misionarul, inclusiv cel care a muncit în parohie, trebuie să aibă un nivel suficient de cunoștințe și studii respective, pentru ca al lui cuvânt să răsune convingător și autoritar.

Astăzi se realizează cu succes „Concepția activității de misionarism a Bisericii Ortodoxe Ruse”, adoptată de Sfântul Sinod, este elaborat standardul de învățământ și sunt adoptate alte documente ce reglementează și reglează pregătirea misionarilor. La ordinea zilei se află o sarcină foarte importantă – organizarea pregătirii misionarilor în cadrul seminarelor și al altor instituții de învățământ al Bisericii noastre. După măsura cum va fi soluționată această sarcină, putem judeca despre atitudinea față de tema misionarismului a arhiereilor eparhiali și a conducătorilor învățământului  teologic.

Eu îl rog pe stăpânul Varsonofii să urmărească datele statistice ce indică situația în activitatea de misionarism în fiecare eparhie. Câți misionari au făcut studiile, în câte parohii există misionari, cum lucrează misionarii din eparhii și blagocinii. Conform acestor indicatori vom judeca despre atitudinea arhiereilor față de cauza misiunii – nu conform cuvintelor, dar al faptelor. Astăzi tema misionarismului este tema principală a Bisericii.

Un alt indiciu este organizarea activității misionare în parohii, inclusiv prin intermediul numirii în statele parohiilor a specialiștilor plătiți în domeniul misiunii și al catehizării. În pofida deciziilor luate de Soborul Arhieresc și Sfântul Sinod, această activitate se desfășoară nu atât de repede, cum am dori. De aceea de la catedra congresului misionarilor eu din nou mă adresez către Stăpânii Preasfințiți și către părinții parohi: noi trebuie să accelerăm semnificativ atât pregătirea misionarilor-catehizatori, cât și numirea lor în statele parohiilor, în primul rând – cele orășenești, unde la ziua de azi este cerută această slujire. Eu nu mai vorbesc despre colaboratorii respectivi în direcțiile eparhiale și în blagocinii. Aceste locuri vacante trebuie să fie completate imediat acolo, unde aceasta încă nu s-a întâmplat.

Cu toate acestea este necesar să spunem că activitatea de misionarism nu se poate limita în exclusivitate la  activitatea colaboratorului din state al eparhiei, blagociniei sau parohiei. Fiecare biserică, în persoana parohului, clericilor, lucrătorilor parohiali și a enoriașilor îmbisericiți, este chemată să devină participant al misiunii de mărturie despre Hristos celor apropiați și depărtați, de atracție a lor în viața euharistică a comunității parohiale. Toți membrii parohiei și cu atât mai mult colaboratorii ei înfăptuiesc o cauză mare comună, cauza lui Dumnezeu și ea trebuie săvârșită cu râvnă întru slava Domnului pentru îndeplinirea cuvintelor Mântuitorului „Și îmi veți fi Mie martori în Ierusalim … și până la marginile pământului” (Fapte 1, 8).

Scopul acestei mărturii nu este doar în cunoașterea credinței, dar în viața conform acestei credințe, în viața ce este cea mai vie mărturie despre Hristos Care a spus: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” Mt. 5, 16).

Doresc tuturor participanților Congresului de azi, tuturor misionarilor, arhiereilor eparhioți, parohilor, blagocinilor muncă fructuoasă pe tărâmul misiunii bisericești.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei