Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în ziua de joi a primei săptămâni din Postul Mare ținută după serviciul divin de dimineață la mănăstirea stavropighială Donskoi

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în ziua de joi a primei săptămâni din Postul Mare ținută după serviciul divin de dimineață la mănăstirea stavropighială Donskoi
Versiune pentru tipar
17 martie 2016 17:43

La 17 martie 2016, în ziua de joi din prima săptămână a Postului cel Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril s-a rugat conform tipicului bisericesc la mănăstirea stavropighială de călugări Donskoi, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Pe căile tărâmului din Postul Mare omul credincios deseori se ciocnește de dificultăți și ispite și nu întotdeauna noi posedăm suficiente deprinderi ca să le învingem. Una din aceste ispite este încercarea de a lua asupra noastră sarcini din ce în ce mai mari, de a înăspri postul, de a mări durata rugăciunilor. Iar o altă ispită este contrară - a înceta postul, a ne întoarce la viața obișnuită.

Sfinții părinți, meditând la ispitele legate de post, vorbesc despre o astfel de virtute cum este buna chibzuință. Cuviosul Antonie cel Mare numește buna chibzuință ca fiind ochiul sufletului, iar cuviosul Ioan Casian Romanul spune că prin toate puterile și cu toată sârguința trebuie să dobândim buna chibzuință care este un mare bine și un mare dar. Continuându-și gândul, cuviosul Ioan Casian Romanul vorbește despre faptul că anume buna chibzuință învinge fie dorința de înăsprire exagerată a postului, fie hotărârea de a se deda lăcomiei pântecelui.

Ce este buna chibzuință? Chibzuința este capacitatea de a avea o opinie trează asupra propriei persoane și asupra lumii înconjurătoare. Rezultatul chibzuinței este întotdeauna cumpătarea. Chibzuința renunță la orice exces, la orice maximalism, la ceea ce se numește acțiuni nesocotite - în cuvinte, în viață, inclusiv în viața duhovnicească.

Din propria experiență noi știm cât de des lipsa chibzuinței duce la conflicte cu cei din jur. Noi dorim cu tot dinadinsul să insistăm la ale noastre, din toate puterile să obținem ceea ce considerăm un scop dorit și, ciocnindu-ne de oamenii care nu ne înțeleg sau nu împărtășesc opiniile noastre, suntem gata să mergem la conflict, să acutizăm relațiile noastre. De cele mai dese ori noi nu dobândim scopul nostru, dar ne lovim foarte dureros.

Deseori împreună cu vârsta survine și experiența de viață și omul devine mai cumpătat, deoarece pildele vii din viață îl conving de necesitatea de a proceda cumpătat, evitând extremele. Este deosebit de important când este vorba de șefi de diferit rang, laici sau chiar spirituali. Adoptarea oricăror decizii, referitoare la alți oameni, cere chibzuință și iată din ce cauză omului, care nu are experiența conducerii, îi este greu să-l înțeleagă pe șef. S-ar părea că trebuie de procedat doar într-un anume fel, însă dintr-o dată se adoptă o altă hotărâre. Din această cauză deseori apar neînțelegeri, chiar și proteste, dar aceasta are loc nu din cauza că șeful este neapărat prost sau are un caracter dificil. Nu rareori aceasta se explică prin responsabilitatea celui care este dator să adopte decizii chibzuite, cumpătate. Uneori suntem nevoiți să vedem reacția la anumite hotărâri de ordin politic, să auzim astfel de raționamente: „Eu în locul lui…” etc. Însă o responsabilitate mare cere și o chibzuință mare, același lucru este valabil și pentru Biserică. Adoptarea de decizii cere evitarea exceselor, deoarece oricare dintre ele, în cazul realizării ei, poate aduce la mari nenorociri pentru viața bisericească.

Sfinții părinți ne propun calea depășirii tuturor problemelor, legate de obținerea darului bunei chibzuințe și același cuvios Ioan Casian Romanul spune că cel mai sigur mijloc de a obține buna chibzuință este smerenia. Într-adevăr,  insistența exagerată deseori are ca bază trufia omenească. A luat o hotărâre persoana și, aflându-se sub influența trufiei, face totul ca să fie anume așa cum s-a gândit. Un astfel de om deseori are conflicte cu alții și viața lui devine nesuferită. Despre astfel de oameni se spune: are un caracter greu; dar nu e vorba de caracter, dar de starea duhovnicească interioară. Dacă omul se postează pe sine în centrul vieții, atunci, bineînțeles, ceea ce se întâmplă în jurul lui și ceea ce nu corespunde planurilor sale, trezește iritare și o reacție bolnăvicioasă.

Dar dacă e să revenim la post? Tărâmul postului este mântuitor, dacă omul îl săvârșește cu rațiune, evitând excesele. Aceasta se referă, în primul rând, la tineri, în special la ascultătorii de la mănăstiri care uneori cu o râvnă deosebită iau asupra lor sarcini grele în rugăciuni, în metanii, în post. Într-un anumit moment entuziasmul lor începe să se atenueze, apare iritarea, omul își pierde gustul pentru viața duhovnicească. Este nimic altceva decât o epuizare duhovnicească. Un om epuizat este aidoma celui care a hotărât să ridice o halteră ce nu corespunde posibilităților sale fizice.

Cumpătarea în post este chezășia faptului că omul treptat va urca din putere în putere. Se prea poate, ar trebui să ridice plafonul cerințelor față de sine însuși, dar aceasta este o creștere organică, în care nu este nici trufie, nici iubire de sine, nici judecata altora.

Pe de altă parte, trebuie să privim rațional și la ispita de a încălca postul. Dacă noi ne dăm toate puterile la îndeplinirea disciplinei în post, dar într-un anume moment simțim o dorință nestăvilită de a o încălca, noi trebuie să ținem minte că o abordare temperată și rațională față de propria viață, inclusiv viața duhovnicească, exclude mișcări brusce. Dacă este cu totul greu, cereți sfat de la duhovnic și acela, poate, va binecuvânta să slăbiți postul, dar niciodată din propria voință nu lăsați postul, nu faceți cotituri brusce, deoarece toate acestea se vor întoarce prin remușcări de conștiință, prin conștientizarea propriei slăbiciuni și va aduce la contradicții interioare tot mai mari și la un conflict de ordin interior.

Sfinții părinți ne propun să săvârșim totul întru slava lui Dumnezeu și cu folos duhovnicesc pentru suflet și trup, inclusiv în zilele de post. Urmând această înțelepciune a sfinților părinți, anume astfel vom parcurge tărâmul postului. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la poligonul din Butovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Marea Vecernie Pascală săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Sâmbăta Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Joia Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit în ajunul Joii Mari după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea „Sfintele Marta și Maria”, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Miercurea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în ajunul Miercurii Mari la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Marțea Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoe

Predica Patriarhului rostită în ajunul Marții Mari la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Prooroc Ioan Înaintemergătorul”