La 1 mai 2016, de ziua sărbătorii Învierii Luminate a lui Hristos, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat vecernia mare din Duminica Paştelor la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea Vecerniei Pascale Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către participanţii la serviciul divin cu o predică.
Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Iuvenalii! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cinstiţi părinţi, fraţi şi surori!
Vă felicit pe toţi cu prilejul sărbătorii mântuitoare pentru toată lumea, Învierea lui Hristos. Hristos a Înviat!
Când noi spunem că Hristos prin Învierea Sa a desfiinţat moartea, nu este o figură de stil, nu este o imagine, în pofida faptului că cele spuse intră în contradicţie cu experienţa noastră. Oamenii au murit şi până la Hristos, mor şi după Înviere şi în mintea omului, care nu cunoaşte sensul adresării creştine, poate apărea gândul despre necorespunderea conţinutului sărbătorii cu viaţa reală. Dar ceea ce numim noi moarte – încetarea funcţionării organismului uman, putrefacţia şi descompunerea – nu sunt sfârşitul vieţii, despre acest fapt ne vorbeşte clar învierea lui Lazăr mort de patru zile. Când la porunca Mântuitorului au început să răstoarne piatra de la gura peşterii, cineva spunea: „Nu e nevoie, este a patra zi, deja miroase”. Corpul omenesc a început să se distrugă, dar Domnul îl cheamă pe Lazăr şi el, învelit în fâşii de înmormântare, cu semne de putrefacţie, iese viu.
Chipul lui Lazăr care a înviat cu puterea lui Dumnezeu, ne ajută să înţelegem de ce noi spunem că Hristos a biruit moartea. Dumnezeu are puterea şi capacitatea de a păstra viaţa omenească, chiar şi după ce încetează să mai bată inima şi se descompune trupul uman. Nimeni nu ştie ce semnifică acea viaţă de după mormânt, dar ea există. Într-un mod uimitor şi savanţii încep să se gândească la faptul că există, cu siguranţă, anumite lumi paralele şi chiar încearcă să explice din punctul de vedere ştiinţific această noţiune, vorbind despre curbura spaţiului şi a timpului. Raţiunea omului înţelege cu greu logica savanţilor, care vorbesc serios despre posibilitatea unei vieţi paralele. Însă după Hristos Mântuitorul noi nu avem nevoie de nici un fel de cercetări – ştim cu exactitate că aceste lumi există şi acolo continuă viaţa omenească. Dar dacă e să vorbim despre Hristos, Care a nimicit obezile morţii, aceasta trebuie înţeles astfel: prin Învierea lui Hristos oamenilor li s-a deschis posibilitatea de a trăi în aceste lumi paralele în comuniune cu Dumnezeu, adică de avut o viaţă adevărată.
Noi doar vorbim uneori şi despre viaţa omenească: „Ce fel de viaţă e aceasta? Este o existenţă jalnică. Mai bine să nu trăieşti, decât să trăieşti aşa cum cineva trăieşte sau cum noi trăim”. Aşadar, noţiunea de viaţă include în sine nu doar însuşi faptul existenţei, dar o oarecare existenţă, plină de semnificaţii pozitive şi măreţe. Anume această existenţă acolo, dincolo de mormânt, Mântuitorul ne-a descoperit-o. Şi noi spunem că El cu adevărat, în mod real, a biruit moartea.
Astăzi în lume există multe temeri. Omenii, ducând o viaţă tot mai îndestulată, încep să se teamă panicat de moarte – de cele mai dese ori sunt oamenii bogaţi, asiguraţi, obişnuiţi să se delecteze cu viaţa. Pentru ei moartea este spulberarea a tot. Pentru ce mai trebuie să ai milioane şi miliarde care oferă atâtea posibilităţi de a căpăta plăceri – şi dintr-o dată ţărână, cenuşă şi nu mai e nimic? Ei se agaţă de viaţă cu toate puterile…
Hristos scoate de pe noi frica de moarte. El ne spune că nu există moarte – uitaţi de moarte, există nemurirea. El ne introduce în acea nemurire care e plină de viaţa Lui, de prezenţa Lui divină. Ce înseamnă aceasta pentru noi, trăitorii în trup în această lume limitată, care ne ducem viaţa, într-o măsură sau alta, în ajunul morţii noastre fizice? Pe cineva îl depărtează de această moarte decenii, dar ce înseamnă aceasta în faţa istoriei, nemaivorbind de eternitate? Pe cineva îl desparte de moarte poate doar câţiva ani… Noi vieţuim în aşteptarea acestui eveniment, însă Învierea lui Hristos umple privirea noastră îndreptată spre viitor cu optimism şi puterea de viaţă. Pentru noi nimic nu trebuie să fie îngrozitor în această lume, deoarece suntem nemuritori. Nimic nu trebuie să fie înfricoşător pentru noi, deoarece nu pot exista grozăvii pentru acei care cunosc cu siguranţă că sunt nemuritori. Este cea mai importanţă veste pe care Hristos prin Învierea Sa a transmis-o întregului neam omenesc.
De aceea creştinismul este o credinţă, plină de un optimism enorm, global. În inimile noastre nu trebuie să existe deprimare, nu trebuie să fie temeri, nu trebuie să existe frică. Noi nu trebuie să ne temem de nimic în această viaţă, precum nu s-au temut martirii, mărturisitorii noştri, precum nu au avut frică mucenicii din vechime ai Bisericii lui Hristos, precum nu se tem de moarte oamenii sfinţi, care îşi duc viaţa în faţa lui Dumnezeu. De aceea sărbătorirea Sfintelor Paşte trebuie în primul rând să ne ajute la întărirea în credinţă pentru acea nemurire pe care Domnul prin Învierea Sa ne-a dăruit-o fiecăruia dintre noi.
Hristos a Înviat! Cu adevărat a Înviat şi cu adevărat El pe noi pe toţi ne-a înviat împreună cu Sine. Amin.
Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii