Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Sfântul Ștefan de Perm” în or. Syktyvkar

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Sfântul Ștefan de Perm” în or. Syktyvkar
Versiune pentru tipar
26 iunie 2016 23:09

La 26 iunie 2016, în Duminica 1-a după Cincizecime, a Tuturor Sfinților, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala episcopală „Sfântul Ștefan de Perm” în or. Syktyvkar. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasafinţiile Voastre! Stăpâne arhiepiscop Pitirim! Excelenţa voastră, stimate Serghei Anatolievici, conducătorul interimar al Republicii Komi! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit pe toţi cu prilejul acestei zile de duminică şi cu ocazia unei sărbători deosebite în cinstea tuturor sfinţilor. Această sărbătoare se referă la fiecare dintre noi, deoarece fiecare este botezat cu numele unui sfânt care îi este mijlocitorul său ceresc. Astăzi e prima duminică după sărbătoarea Sfintei Treimi, mâine începe postul apostolilor Petru şi Pavel şi de obicei în această zi sunt oficiate în mod solemn serviciile divine, care încheie sărbătorirea Cincizecimii şi deschid o nouă perioadă în viaţa duhovnicească a fiecărui creştin în săptămânile următoare de rugăciune şi pregătire de sărbătorirea destoinică a pomenirii sfinţilor mai-marilor apostoli Petru şi Pavel.

Astăzi în citirea din Evanghelia după Matei noi am auzit cuvinte foarte puternice pe care le-a rostit Însuşi Domnul. Predica lui se distingea de totul ce vorbeau în vremea Lui oamenii cu autoritate prin calm, dragoste, smerenie, iar în cuvintele de azi ale Mântuitorului se aude forţă şi preîntâmpinare. Aceste cuvinte sună în felul următor: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33).

Ce semnifică a-L mărturisi pe Hristos? Aceasta înseamnă să-I rămânem fideli nu doar în circumstanţe uşoare, dar şi atunci când situaţiile din viaţă devin dificile. Dacă omul pierde fidelitatea, el încetează să-L mărturisească pe Domnul şi Mântuitorul, iar acest lucru se întâmplă de obicei sub influenţa unor circumstanţe nefavorabile de ordin extern. Noi ştim cum în primele veacuri ale istoriei creştinismului au fost mulţime de mucenici mărturisitori care prin viaţa lor şi-au pecetluit fidelitatea lor faţă de Mântuitor. Lor li se propunea să se lepede de Domnul şi în acest caz ar fi putut rămâne în viaţă. Mulţi dintre ei şi-ar fi putut păstra poziţia înaltă din societatea romană de atunci, banii, averea lor; iar dacă nu se lepădau, atunci pierdeau totul - şi averea, şi bunul nume, şi însăşi viaţa. Foarte mulţi, sute şi mii de creştini, noi nu cunoaştem numele tuturor celor care şi-au mărturisit în faţa oamenilor credinţa în Domnul şi Mântuitorul şi şi-au pierdut viaţa, dar au ţinut minte cuvintele Lui: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”, adică dacă voi sunteţi cu Mine aici, atunci sunteţi cu Mine şi acolo, în viaţa veşnică.

Mărturisirea nu este nimic altceva decât mărturia despre Mântuitor, legată de riscul vieţii, al bunăstării, al sănătăţi. Mărturisirea cere o putere enormă interioară. Anume de aceea nevoinţa mucenicilor şi a mărturisitorilor este atât de mult venerată în Biserica noastră. Şi iată că apare întrebarea: dar ce prezintă forţa motrice a acestor mărturisitori? Ce a fost o putere în trecut, dar, putem spune cu îndrăzneală, ce prezintă o forţă pentru mărturisirea lui Hristos şi în zilele noastre? Este, bineînţeles, credinţa profundă în Domnul şi Mântuitorul, dar, mai mult ca atât, este experienţa personală cu El în rugăciune, în taine, când omul simte prezenţa lui Dumnezeu, când vede, aude, simte că rugăciunea lui ajunge la Prestolul lui Dumnezeu şi el capătă cele cerute. Anume această experienţă a vieţii reale cu Dumnezeu este acea putere care permite omului să-L mărturisească pe Hristos Cel Răstignit, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului chiar şi până la moarte, fără a avea frică de ceva.

Fidelitatea este o valoare enormă. Pe fidelitate se fondează uniunile oamenilor – în primul rând cele familiale. Dacă există fidelitate, există familia. Se distruge fidelitatea – se distruge familia. Însă nu doar uniunea familială se bazează pe fidelitate. Într-un anumit sens întreaga societatea omenească, întreaga viaţă a poporului este asociată cu fidelitatea – fidelitatea pentru idealurile comune, fidelitatea Patriei. Noi ştim cum în anii groaznici de război anume această fidelitate chiar şi până la moarte îl ajuta pe poporul nostru nu doar să poată rezista, dar şi să poată birui pe inamicul ce era mult mai puternic.

La fundamentul fidelităţii nu există nici un fel de interese pragmatice, deoarece fidelitatea deplină semnifică capacitatea omului de a-şi da viaţa în numele acestei fidelităţi şi cu nici un fel de valori materiale nu e posibil de a echilibra viaţa omenească. Prin urmare, fidelitatea faţă de datorie, fidelitatea faţă de Patrie, fidelitatea faţă de  apropiaţi – sunt categorii de ordin moral, ce nu sunt legate în nici un fel de factorii de ordin material. Nimeni niciodată nu a rămas fidel chiar şi până la moarte în numele unei recompense materiale.  Aceasta nu poate exista în firea omului, deoarece viaţa omenească este mai scumpă decât orice în lume. Şi Domul cere de la noi în relaţia cu El anume o astfel de fidelitate: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. El cere de la noi această fidelitate într-un mod direct, deoarece fără de fidelitate nu poate exista nici credinţa. Ce fel de credinţă în Dumnezeu, dacă nu rămâi fidel Lui? Se distruge credinţa – se distruge rugăciunea, se nimiceşte legătura duhovnicească dintre Dumnezeu şi om, totul se risipeşte în bucăţele mici, rămâne un gol. Rugăciunea omului care a pierdut credinţa şi fidelitatea, nu ajunge la Dumnezeu. Anume aşa se întâmplă în relaţiile noastre omeneşti: se distruge fidelitatea – se distruge comuniunea, puterea ce îi uneşte pe oameni.

Sfântul Efrem Sirul a spus nişte cuvinte minunate: „Acela care suferă pentru Hristos, suferă pentru sine, pentru viaţa sa, pentru mântuirea sa”. În ce sens noi, suferind pentru Hristos, suferim pentru sine? Prin această mărturisire a credinţei lui Hristos noi păstrăm în sine o putere enormă de a-I fi credincioşi, prin urmare, de a fi în genere fideli, capabili de a înfăptui acţiuni care nu pot fi măsurate cu recompense materiale, de a săvârşi fapte de eroism, de a face fapte măreţe. Astfel Evanghelia ne arată în ce măsură experienţa omenească, iar împreună cu ea şi succesul – doar nu poate exista succes fără nevoinţă, fără efortul puterilor – poartă în sine componenta duhovnicească. De aceea în majoritatea cazurilor este fără de succes în deplinul înţeles al acestui cuvânt viaţa omului care nu este în stare să se dedice lucrului preferat, să fie fidel în relaţiile cu apropiaţii, faţă de propria Patrie. Iar baza la toate trebuie să fie fidelitatea faţă de Dumnezeu.

Sunt bucuros că am posibilitatea să vizitez regiunea minunată Komi. Acest pământ este uimitor de bogat. Majoritatea comorilor lui încă mai sunt ascunse. Citind diverse materiale referitor la Komi, am atras atenţia asupra unui oarecare pesimism asociat de explorarea teritoriilor nordice. Cineva spunea că în scurt timp se va termina cărbunele, de aceea nu are sens să investim banii în teritoriile nordului. Dar parcă pământul este bogat doar prin cărbune? Cât de miop poţi fi ca, păşind peste aceste comori, să gândeşti că o parte dintre ele într-un anume moment vor înceta să mai fie eficiente în extragerea lor! Bineînţeles, vor apărea alte posibilităţi, care de multe ori vor depăşi ceea ce avem actualmente. Komi este un pământ cu un potenţial enorm, dar pentru ca acest potenţial să fie descoperit, trebuie să fie descoperit potenţialul uman. Iar ca potenţialul uman să fie descoperit, noi trebuie să ne organizăm viaţa nu în conformitate cu stihiile vieţii acesteia, nu în conformitate cu legile trupului, dar conform legii duhului. Noi trebuie să fim fideli, curajoşi, puternici, capabili să opunem rezistenţă în faţa circumstanţelor de ordin extern din viaţă, pentru ca viaţa să devine mai bună datorită nouă. Iată de ce noi deschidem biserici aici, pe pământul Komi, iată de ce aici mai este creată încă o eparhie. Deoarece eu sunt profund  convins, o spun deschis şi vă rog să aveţi atenţie şi încredere faţă de cuvintele mele: prin renaşterea duhului vor renaşte şi toate celelalte. Atunci nu va exista nici un fel de pesimism, nici un fel de atitudine critică faţă de locul de trai, nici o pierdere de perspectivă.

Pentru aceasta trebuie să fim puternici cu duhul, să avem credinţă puternică şi capacitate de a munci, iar Domnul întotdeauna vine în întâmpinarea celor fideli, în întâmpinarea celor care muncesc, inclusiv în numele Său. De aceea aş vrea să chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra regiunii Komi, asupra oraşului Syktyvkar, asupra oraşului Vorkuta, acolo preconizez să plec  pe calea aerului, pentru a mă ruga împreună cu locuitorii acestui raion nordic. Eu chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra voastră a tuturor, dragii mei. Păstraţi credinţa ortodoxă în inimi, vieţuiţi în conformitate cu legea lui Dumnezeu şi atunci totul ce este secundar în raport cu dimensiunea duhovnicească a vieţii, va fi în puterile voastre. Voi veţi determina cursul vieţii, deoarece, posedând o credinţă puternică şi un duh puternic, veţi obţine capacitatea de a depăşi orice dificultate din viaţă.

Aş vrea să vă doresc, Înaltpreasfinţia Voastră, ajutorul lui Dumnezeu în cârmuirea Eparhiei de Syktyvkar. Aş vrea, de asemenea, să-i doresc succes lui Serghei Anatolievici în conducerea laică a Republicii Komi.  

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie