Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înainte Rânduiala iertării săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înainte Rânduiala iertării săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
26 februarie 2017 23:18

În seara zilei de 26 februarie 2017, în Duminica lăsatului sec de brânză (Duminica Iertării), amintirea izgonirii lui Adam din Rai, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Vecernia cu Rânduiala iertării în catedrala episcopală sobornicească „Hristos Mântuitorul”. După otpustul Vecerniei Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu un cuvânt de învățătură.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

Prin slujba dumnezeiască din această seară noi intrăm pe tărâmul Postului Mare. Noi pășim în timpul care ni se oferă ca să ne putem înțelege pe noi înșine.

Este foarte greu să înțelegem ce se întâmplă în conștiința noastră, în inima noastră, doar omul își construiește viața în așa fel ca să se apere și să se susțină pe sine. Această poziție de viață este dictată de instinct, ceea ce asigură supraviețuirea omului. Dacă omul nu se îngrijește de alimentație, haine, condițiile de viață, el își poate slăbi organismul, se poate îmbolnăvi și chiar muri. Anume din aceste considerente, în corespundere cu pronia lui Dumnezeu, o parte anumită a firii noastre asigură securitatea noastră și viața noastră. Însă de multe ori grija excesivă pentru propria persoană generează un comportament incorect și gânduri incorecte și trecând prin dificultăți, conflicte, noi nu rareori apreciem cele întâmplate doar din punctul de vedere al propriului folos, de parcă întotdeauna avem dreptate, iar cealaltă parte – nu. Dacă avem relații complicate cu cei din jur, noi rareori încercăm să găsim cauza acestor complicații în noi înșine – de obicei transpunem vina noastră  asupra altora. Și dacă noi nu urmărim orientarea gândurilor noastre, a inimii noastre, atunci această dorință de a găsi în altă persoană cauza eșecurilor noastre devine o obișnuință, o parte a firii noastre și se înrădăcinează atât de adânc, încât este imposibil de a o mai birui.

Rareori reușim să ne înălțăm deasupra conflictului, deasupra deșertăciunii, să ne privim obiectiv, să ne vedem o parte din vină privindu-ne de la o parte. Postul cel Mare ni se oferă anume pentru faptul ca noi să încercăm să schimbăm starea noastră sufletească, starea inimii și a minții noastre. Fără o cercetare trează a propriei persoane, este imposibil de a face acest lucru. Trebuie să ne vedem păcatele noastre, iar pentru aceasta, în ajunul Postului, Biserica ne propune să săvârșim o mică nevoință – să cerem iertare de la apropiații noștri. Noi trebuie să cerem iertare în special de la acei cu care ne aflăm în stare de dușmănie și pe care ne e greu să îi iertăm, fără a aștepta când ei vor cere iertare de la noi, iar noi să răspundem mecanic: „Dumnezeu să te ierte și pe mine iartă-mă”. Trebuie să facem acest prim pas și să cerem cu sinceritate iertare de la omul pe care îl considerăm dușmanul nostru și de la care niciodată nu am fi cerut iertare în condițiile obișnuite ale vieții. Este cu adevărat o mică faptă de eroism, dar fără de ea nu există perspectiva de a depăși păcatul. De aceea într-un anumit sens iertarea este o virtute cu totul deosebită.

Marcu Ascetul, care a trăit în secolul al IV-lea în Egipt, în deșertul Nitriei, la sud de Alexandria, autorul operelor de asceză, era un om cu o experiență enormă duhovnicească – experiența luptei cu patimile, experiența unei priviri treze asupra stării minții și a inimii sale. De îndrumările lui putem lua cunoștință, citind „Filocalia” și în unul din Cuvintele sale Cuviosul Marcu spune că iertarea întrece orice altă virtute. Și nu este o metaforă. Este rezultatul unei recepționări conștientizate a propriei păcătoșenii, este propria experiență de a o depăși.

Pare straniu: dacă iertarea este cea mai mare virtute, ce semnifică atunci smerenia, înfrânarea, binele, dragostea, în sfârșit? Oare toate aceste virtuți sunt mai prejos decât virtutea iertării? Nu este întâmplător că Marcu Ascetul a numit anume această virtute ca fiind mai presus decât celelalte, deoarece dacă nu există iertare, atunci și celelalte virtuți vor lipsi la om. Este o virtute începătoare, este ușa ce duce spre desăvârșire care deschide calea spre Împărăția Cerurilor.

Iată de ce chiar la începutul Postului cel Mare Biserica propune să luăm asupra noastră nevoința aprecierii critice a propriei vieți, a propriului comportament, în special în situațiile de conflict și să găsim în sine puteri să cerem iertare de la cel cu care ne aflăm în vrajbă, ținând minte că fără de o astfel de iertare este lipsită de sens și întreaga nevoință a Postului.

De fiecare dată noi ne adunăm în biserică în ajunul Postului Mare ca să cerem unii de la alții iertare, indiferent de faptul dacă simțim vina proprie sau nu o simțim. Doar nu rareori noi îi obijduim pe alți oameni fără să vrem, fără să ne dăm seama, fără a simți vreun sentiment negativ – obijduim cu cuvântul, cu expresia feței, cu mișcarea, cu fapta, fără să știm de posibilele urmări, fără a ne imagina că prin aceasta noi încălcăm pacea altei persoane. Iată de ce este important să cerem iertare de la toți cu care intrăm în tangență – în primul rând de la rude și apropiați, de la cei care ne sunt alături. În special aceasta este important pentru oamenii ce trăiesc în familii, deoarece familia este școala dragostei și totodată școala răbdării, smereniei, înțelepciunii și a iertării. Conflictele din sânul familiei uneori pot fi foarte grele și dacă nu vor fi stinse, familia poate muri. De aceea Duminica Iertării deschide posibilitatea pentru toți de a vindeca conflictele la care participăm cu voie sau fără de voie, chiar în lipsa unei relații negative față de vreo persoană anumită.

Există conflicte și în Biserică – între clerici și mireni și chiar între clerici. Cu mila lui Dumnezeu, această situație se întâlnește nu prea des, dar se întâmplă – toți au slăbiciuni, oamenii se obijduiesc și prin cuvinte, și prin fapte. De aceea pentru noi în calitate de comunitate creștină este foarte important să trecem astăzi prin această nevoință de a cere iertarea – ca să ne împăcăm cu cei care se află alături în biserică, care împreună cu noi se roagă și împreună cu noi vor merge pe calea tărâmului Postului.

Conștientizez că și cuvintele, și faptele mele ar fi putut să obijduiască pe cineva dintre voi sau să trezească gânduri alarmante. Conștientizez că ale mele cuvinte nedesăvârșite sau faptele incorecte pot răni pe mulți. Aș vrea să cer iertare cu sinceritate pentru totul ce a putut să vă provoace durere. Niciodată nu am dorit și nu doresc să săvârșesc aceasta în mod conștient față de alți oameni, însă uneori și încălcarea inconștientă a liniștii altora aduce nu mai puține suferințe, decât încălcarea conștientă a păcii. De aceea cer de la voi toți, iubiți părinți, frați și surori, iertare. Iertați-mă pe mine, păcătosul!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Sfânta Treime” a Sfântului Ștefan de Mahra

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Soborului Sfinților de la Moscova în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlinul Moscovei

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfânta Fericita Matrona a Moscovei” din Dmitrovskoe, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților Cuvioși Zosima, Savatie și Gherman de Solovki după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Solovki

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în piața centrală din Kotlass

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după privegherea săvârșită în catedrala „Sfântul și Dreptul Procopie de Ustiug” din Veliky Ustiug

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala episcopală „Arătarea Domnului” din orașul Naryan-Mar

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfinții Noii Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei” din Stroghino, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 8-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Schimbarea la Față a Domnului” din Kașira, regiunea Moscova