Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Pavecerniţa Mare, săvârşită în catedrala „Hristos Mântuitorul” în ziua de Luni din Prima Săptămână a Postului Mare

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Pavecerniţa Mare, săvârşită în catedrala „Hristos Mântuitorul” în ziua de Luni din Prima Săptămână a Postului Mare
Versiune pentru tipar
27 februarie 2017 23:40

În seara zilei de 27 februarie 2017, în Lunea din Prima Săptămână a Postului Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Pavecerniţa Mare cu citirea Canonului mare de pocăinţă al Cuviosului Andrei Criteanul în catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeieşti Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către păstoriţi cu un cuvât de învățătură.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

O atitudine plină de păcat asupra vieţii deseori formează şi deprinderi păcătoase faţă de circumstanţele vieţii. Multe din aceste deprinderi păcătoase sunt numite dependenţe: omul s-a alipit de ceva sau cineva, deseori dăruindu-şi toate puterile sufletului. Omul care este supus vreo unei dependenţe este înrobit, raţiunea încetează să controleze situaţia şi el nu mai este în stare să influenţeze asupra celor ce se întâmplă în jurul său.

De obicei dependenţele sunt asociate de unele plăceri, de emoţii pozitive‚ anume de aceea oamenii nimeresc în dependenţă unii faţă de alţii. Dar dacă nu vom pune sfârşit dependenţei, ea va căpăta calităţi periculoase. Fosta bucurie se retrage pe planul doi, plăcerea se transformă în suferinţă - astfel de stare se numeşte patimă.

Cuvintele „patimă” şi „a pătimi” au aceeaşi rădăcină. Nu rareori dependenţa, ieşind de sub controlul raţiunii omeneşti, se transformă în patimă, iar patima îl duce la pieire pe om. Noi ştim cum persoanele, stăpânite de dorinţa de a consuma alcool, de la început simt plăcere, iar apoi devin dependenţi în mod îngrozitor. Dependenţa se transformă în patimă şi ca urmare a acestui fapt se distruge organismul fizic, se distrug puterile duhovniceşti. Se destramă familiile şi omul se pierde, fiind ars de această patimă…

Starea în care oamenii sunt capabili să-şi dirijeze propriile sentimente şi propria raţiune se numeşte lepădarea de patimi, nepătimirea, potrivit Scrierilor ascetice ale Sfinţilor Părinţi. Nepătimirea nu este indiferenţă. Nepătimirea este capacitatea minții de a păstra controlul asupra dezvoltării evenimentelor. Dacă mintea conduce sentimentele, gândurile, faptele, atunci cu puterea minţii omul este în stare să se îngrădească de dependenţe şi cu atât mai mult de patimi.

Meditând asupra temei lepădării de patimi, Sfântul Ioan Scărarul, egumenul mănăstirii de pe Sinai, spune că un om care cu adevărat s-a lepădat de patimi este acela care toate sentimentele sale le-a supus minții. Iar la Sfântul Ierarh Vasile cel Maree găsim cuvinte şi mai importante: „Prin lăsarea de patimi se restabileşte în om chipul lui Dumnezeu pe care l-a schimonosit”.

Cu adevărat, când pierdem libertatea, când devenim jucărie în mâinile stihiei, chipul lui Dumnezeu, legat indisolubil de darul libertăţii dat omului, se întunecă. Omul se transformă într-o fiinţă a cărui comportament şi gânduri sunt strict determinate deja nu de propria voinţă şi raţiune, dar de sentimente şi situaţii. Se cunoaşte că patima îl aduce pe om la zguduiri extrem de grele. În pofida faptului că patima este însoţită de suferinţă, ea este, de asemenea, un păcat greu. Mulţi Sfinţi Părinţi, mulţi asceţi şi-au consacrat timpul cercetând acest  fenomen periculos de ordin duhovnicesc, care cu adevărat este în stare să-l ducă pe om la pierzanie.

Ce să facem pentru a birui patima? Acelaşi Ioan Scărarul spune că biruinţa asupra patimii cere mult timp. Este o cale lungă, pe care omul o poate parcurge doar cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece omului întunecat de patimă nu îi mai sunt suficiente propriile puteri pentru a spune „nu” şi a începe o viaţă nouă. Chiar dacă reuşeşte să spună ceva asemănător, de cele mai dese ori după aceste cuvinte solemne nu urmează nici un fel de fapte.

Pentru a birui în mod real vreo patimă, este necesară conştientizarea propriilor păcate. Omul trebuie să înţeleagă că dependenţa sau patima nu sunt doar circumstanţe ale vieţii. Trebuie să conştientizăm că omul ce suferă de pe urma patimii este vinovat în mod personal de ceea ce s-a întâmplat cu el şi de aceea căinţa în faţa lui Dumnezeu, conştientizarea propriilor păcate, înţelegerea propriei neputinţe este o condiţie obligatorie a izbăvirii de această nenorocire.

De la pocăinţă trebuie de trecut la paşi de natură practică. Acelaşi Ioan Scărarul, iar după el şi alţi asceţi alcătuiesc un sistem de depăşire a patimii. El începe cu lupta pe care omul o declară gândurilor sale. Dacă gândul ce duce la fapte este osândit de omul care a păşit pe calea izbăvirii de patimi, dacă însuşi gândului i se declară război, dacă gândul încetează să-l mai bucure pe om, înseamnă că este prima biruinţă în calea izbăvirii de patimi.

Însă lupta cu gândurile nu este suficientă. Este necesar a trece la lupta cu faptele şi aici se cere în mod deosebit ajutorul lui Dumnezeu: rugăciunea, mărturisirea, împărtăşania cu Sfintele Taine ale lui Hristos, citirea literaturii corespunzătoare ascetice, în care se dau sfaturi omului ce doreşte să se izbăvească de prizonieratul greu al patimii. Calea aceasta este lungă şi pe parcurs pot fi atât biruinţe, cât şi înfrângeri. Rareori sunt cazurile ca un om ce a păşit pe calea lepădării de patimă, să fi trecut întreaga distanţă cu uşurinţă şi în scurt timp. Este nevoie de o luptă aprigă, se cere încordarea puterilor, însă doar o astfel de luptă cu ajutorul lui Dumnezeu îl poate aduce pe om la eliberarea de patimă.

Sfântul şi Marele Post ne oferă o posibilitate excelentă de a ţine sub control propriile gânduri, de a ne întreba: am eu oare dependenţe care s-ar putea transforma în patimi? Uneori dependenţele încep parcă de la nişte nimicuri, dar treptat pun stăpânire pe conştiinţa şi sentimentele omului, îl lipsesc de libertatea alegerii, îl transformă într-o jucărie a circumstanţelor, într-o fiinţă neliberă. Anume din aceste considerente noi trebuie să supunem chiar şi dependenţele neînsemnate unei conştientizări severe, fără milă faţă de propriul orgoliu, punându-ne nouă înşine întrebări neplăcute şi răspunzând la ele în mod onest. Fără de acest prim şi foarte important pas nu există o cale de continuare.

Sfântul şi Marele Post ne oferă o atare posibilitate. Prin participarea la slujbele dumnezeieşti, prin rugăciunea personală acasă, prin mărturisire şi împărtăşire noi ne cufundăm într-o stihie a harului, noi ne atingem de harul lui Dumnezeu, suntem în stare să simţim ajutorul real de sus. Anume de aceea niciodată nu trebuie să neglijăm posibilitatea de a trece cu demnitate tărâmul Postului cel Mare. Înfrânarea în mâncare, refuzul la distracţii, alte acţiuni care sunt necesare a le săvârşi pentru a avea posibilitate de a ne concentra puterile interioare – toate acestea sunt deloc simple pentru omul care nu are deprinderile postului, însă rezultatul poate întrece orice aşteptări.

Anume aşa se întâmplă foarte şi foarte des, când pe parcursul Postului cel Mare în faţa noastră se deschid noi orizonturi, noi posibilităţi de creştere duhovnicească şi de biruinţă asupra propriei persoane. Să ne ajute Domnul pe parcursul Sfintei Patruzecimi să învăţăm a ne dirija propriile sentimente şi prin atingerea de harul lui Dumnezeu să obţinem darul cel adevărat al libertăţii, pentru a ne înălţa deasupra tuturor situaţiilor de ordin extern, în special de natură păcătoasă, care generează patima omenească. Să ne ajute în aceasta Domnul! Să vă păzească Maica lui Dumnezeu şi Sfinţii pe parcursul întregului tărâm al Sfintei Patruzecimi! Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctitității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghe săvârșită la biserica moscovită în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Floarea Nepieritoare” din Rubliovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Înălțării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Cerneahovsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul” din or. Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de maici Novodevici din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Toți Sfinții” din Strasbourg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților întocmai cu Apostolii Metodie și Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”