Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

„Ameninţarea principală o constituie pierderea credinţei”. Răspunsurile Preafericitului Patriarh Chiril la întrebările agenţiei de informații „Interfax”

„Ameninţarea principală o constituie pierderea credinţei”. Răspunsurile Preafericitului Patriarh Chiril la întrebările agenţiei de informații „Interfax”
Versiune pentru tipar
6 ianuarie 2013 10:30

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a răspuns la întrebările agenţiei de informații „Interfax-Religia”.

- Sanctitatea Voastră, din momentul întronării Dumneavoastră au trecut aproape patru ani. Atunci aţi numit una din sarcinile principale îmbisericirea reală a ruşilor. Aruncând o privire retrospectivă inclusiv şi asupra anilor trecuţi, de când sunteţi Patriarh, cum apreciaţi mersul realizării acestui obiectiv?

- Îmbisericirea, dacă vorbim nu de indicii formali, prin care este determinată îmbisericirea – este domeniul alegerii interioare a omului, relaţiile lui personale cu Dumnezeu, dacă vreţi, schimbările lui. Schimbările, care se referă la bazele profunde ale vieţii sufletului, în deplină măsură le poate aprecia doar Însuşi Domnul. Însă Biserica este chemată să creeze condiţiile necesare pentru ca fiecare persoană în orice timp să poată auzi Cuvântul lui Dumnezeu, predica despre Hristos.

Ultimii ani Biserica s-a străduit să facă totul ca să fie deschisă şi pentru oameni, şi pentru societate în diferite domenii ale vieţii, ca oamenii să trăiască nu prin stereotipuri false despre credinţă, ca valorile Evangheliei să fie înţelese fiecărui om. Iar dacă le va accepta sau nu – este alegerea lui personală, principalul e ca alegerea aceasta să fie conştientizată. Actualmente în societatea noastră, în special în comparaţie cu perioada lungă a ateismului oficial, s-a format o situaţie favorabilă pentru propovăduirea lui Hristos Mântuitorul. Vocea Bisericii sună azi în mod liber, sunt deschise posibilităţile pentru mărturia bisericească de proporţii. Şi toţi ortodocşii după propriile puteri sunt chemaţi să continue această muncă. În şirul schimbărilor produse vreau să menţionez practica chemării înainte de Botezul Domnului: tot mai mulţi oameni sunt care, dorind să primească taina Botezului, obţin în biserici cunoştinţe necesare de bază despre creştinism şi fac alegerea lor duhovnicească destul de conştient.

Astăzi se publică des sondaje sociologice despre numărul credincioşilor. Se numesc diferite cifre, câţi sunt ortodocşi, câţi sunt îmbisericiţi etc. Noi ştim principalul: oameni care aud sau doresc să deţină cuvântul păstoresc al Bisericii, în Rusia şi alte ţări ale Sfintei Rusii, sunt majoritatea. Şi nici una din bisericile deschise de noi nu rămâne pustie. Aceasta, dacă vreţi, de asemenea este un indiciu sociologic. La fel este o legitate sociologică numărul credincioşilor care este în creştere în corespundere cu numărul bisericilor.

Biserica nu poate să judece despre toate acţiunile sau paşii proprii, orientaţi spre cunoaşterea lui Hristos. Noi permanent ne punem întrebarea: au fost folosite toate posibilităţile, toate măsurile au fost întreprinse pentru ca cetăţenii noştri să cunoască Adevărul? Dar ţinem minte noi şi cuvintele apostolului Pavel despre faptul că rodul trudelor noastre – este darul lui Dumnezeu. De aceea apostolul vorbeşte despre sine: „Eu am sădit <...>, dar Dumnezeu a făcut să crească, <...> nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească” (1 Cor. 3:6-7).

- Anul ce pleacă va rămâne în memorie prin acţiunile numeroase antibisericeşti. Ce concluzii a tras biserica în legătură cu ele, ce experienţă a acumulat?

- „Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare” – sunt cuvintele Eclesiastului (Ecl. 1:9). Pentru Biserică nu este nimic nou să se ciocnească cu acţiuni, îndreptate spre profanarea şi hulirea relictelor sfinte şi spre ofensa sentimentelor oamenilor credincioşi. Creştinismul pe parcursul istoriei sale de două mii de ani a trecut prin diverse prigoniri – de la cele ale împăraţilor romani asupra Bisericii timpurii creştine până la executările în masă a clerului şi a credincioşilor în anii sovietici. Dar campania dusă împotriva folosirii simbolurilor creştine în locuri publice, pe care azi le observăm în ţările europene? Oare acestea nu sunt prigoniri ale creştinilor sub lozinca caracterului laic al statului, lozincă dusă până la absurd?

Acele companii antibisericeşti, ai căror martori am fost cu toţii în anul ce pleacă, ne permit să tragem câteva concluzii. Astfel de companii sunt urmarea întăririi poziţiei şi a influenţei Bisericii în societate. În Rusia încrederea manifestată faţă de Biserică, faţă de cler este mare – aceasta o afirmă datele aceloraşi sondaje de opinii. Iar aceasta nu dă pace duşmanului neamului omenesc şi celor care urmează influenţei lui. Le-ar fi convenabil să vadă Biserica noastră tăcândă în faţa păcatului, a fărădelegii şi a nedreptăţii. Să nu fie prigonită, să nu fie interzisă, nu ascunsă în catacombe – doar pur şi simplu să nu fie simţită în societate. Sau văzută prin acea latură exterioară, care se percepe ca folclor, ca un ornament exotic al vieţii poporului, care nu exercită o influenţă reală asupra munţilor şi inimilor oamenilor.

Însă toată comunitatea noastră bisericească, şi ceata clericilor, şi mirenii activi nu au de gând să dea înapoi, să-şi strângă activitatea pentru afirmarea valorilor morale, a principiilor evanghelice în viaţa poporului nostru. Noi nu intenţionăm să sistăm activitatea de misionarism, propovăduirea, activitatea socială. Noi, ca şi mai înainte, vom avea grijă de cei oropsiţi şi bolnavi, ca şi mai înainte vom numi păcatul păcat. Anume la aceasta ne-a chemat pe noi toţi Mântuitorul. Şi tot El ne-a avertizat despre eminenţa luptei împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, răzvrătirea împotriva Bisericii din partea lumii. Noi vedem azi, cum tot mai mulţi oameni în viaţa socială şi politică manifestă o poziţie morală solidă, bazându-se pe valorile evanghelice. Aceştia sunt oamenii aparţinând diferitelor pături sociale, de diferite niveluri de studii, situaţie materială şi deseori de diferite convingeri politice; de dreapta, de centru şi de stânga, cu accente de conservatori sau liberali în atitudinea lor faţă de organizarea statului şi a societăţii. Dar toţi ei sunt copiii Bisericii. De aceea eu sunt bucuros că societatea noastră devine mai receptivă faţă de cuvântul despre Hristos. Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să ne liniştim şi să ne oprim la cele realizate. Din contra, aceasta semnifică că noi trebuie să lucrăm cu o energie şi mai mare, încă mai activ să ne contrapunem nedreptăţii, minciunii şi viciului, de care omul contemporan este înconjurat în viaţa lui cotidiană.

- Ce atitudine aveţi faţă de iniţiativa creării drujinelor ortodoxe benevole pentru apărarea sfintelor relicte, precum şi faţă de proiectul legii care măreşte responsabilitatea pentru blasfemia şi ofensa sentimentelor celor credincioşi?

- Creştinul trebuie să-şi apere relictele sale sfinte prin toate modalităţile determinate din punctul de vedere moral, adică acele, utilizând pe care, creştinul rămâne să fie creştin. Apărarea sfintelor relicte semnifică nu doar întărirea pazei în biserici. Este şi publicistica activă în mass-media, care susţine Biserica atunci când este atacată. Este apărarea credinţei strămoşeşti în discuţii publice într-un grup de sceptici şi de ateişti, fără a le aduce ofensă demnităţii lor omeneşti. Dar cel mai important, este exemplul personal al vieţii în facerea de bine. Urmarea noastră a cuvintelor „prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (In. 13:34-35) – iată cea mai bună modalitate de a declara ceea ce este sfânt pentru noi.

Incidentele care au avut loc în câteva biserici, unde au fost profanate icoanele, crucile, au determinat pe unii credincioşi să întreprindă măsuri pentru apărarea relictelor sfinte. Aceasta mărturiseşte despre creşterea autoconştiinţei lor, despre capacitatea pentru autoorganizare, adică despre ceea ce caracterizează societatea civilă, precum şi despre sentimentul responsabilităţii pentru propria Biserică. Principalul ca această contrapunere blasfemiilor să fie adecvată şi să treacă fără agresiuni.

De aceea eu vă chem la atenţia sporită a tuturor parohilor de biserici, în cadrul cărora vor fi create detaşamente de voluntarii. Sunt suficiente câteva provocări, câteva istorii scandaloase, ca ideea dreaptă de protecţie a relictelor sfinte să devină baza pentru noi atacuri şi luări peste picior cu privire la  Biserică.

Legislaţia, care apără relictele sfinte şi simbolurile religioase, fără îndoială, necesită modificări şi precizări. Amenda de câteva sute de ruble pentru inscripţii de hulă pe pereţii bisericii, a minaretului sau sinagogii vorbeşte despre faptul că societatea nu conştientizează prea bine importanţa apărării demnităţii umane, în special, a protecţiei sentimentelor religioase ale credincioşilor. Însă orice fel de documente legislative , care se referă la apărarea simbolurilor religioase şi a sentimentelor celor credincioşi, trebuie să fie în mod minuţios perfectate, ca să nu poată fi utilizate pentru limitarea libertăţii cuvântului şi a expresiei creative.

- Sociologii fixează creşterea nivelului de xenofobie în societatea rusă. Ca să depăşim această problemă de ordin sociologic, în şcoli se desfăşoară lecţii cu privire la toleranţă, despre ea în permanenţă vorbesc specialiştii pentru apărarea drepturilor omului, dar repulsia faţă de migranţi oricum rămâne. Ce reţete aţi propune?

- Atitudinea intransigentă faţă de oamenii de altă credinţă, de altă naţionalitate este păcat, precum este păcat orice atitudine intransigentă şi lipsa de dragoste faţă de alt om. Dar pentru a evita acest păcat, nu e suficient doar să facem declaraţii, e nevoie de soluţionarea sistematică a problemei. Societatea noastră are nevoie de o politică extrem de clară, transparentă, eficientă cu privire la migrare, care ar lua în evidenţă drepturile şi interesele populaţiei băştinaşe, asigurând totodată necesităţile economice de lungă durată, dar nu de moment, ale ţării.

Persoanele care vin pe mult timp în Rusia să locuiască şi să lucreze, trebuie să fie gata că va trebuie să studieze şi să respecte tradiţiile locale, inclusiv cele religioase. În special, să arate reţinere la unele modele de comportament, acceptate în acele localităţi, de unde sunt de origine. Una din condiţiile importante ale integrării paşnice este posedarea sigură a limbii ruse. Este necesar a învăţa pe migranţi limba rusă. În această privinţă Biserica Ortodoxă Rusă este gata să acorde ajutor practic structurilor de stat şi celor sociale. Deja acum există proiecte comune ale Bisericii şi ale Serviciului federal pentru migraţie, orientate la soluţionarea acestei probleme.

Cineva este de părerea că lecţiile pentru toleranţă sunt chezăşia păcii şi bunăstării societăţii multiculturale. Mă îndoiesc să fie aşa. În Europa astfel de cursuri durează mulţi ani, dar eficienţa este îndoielnică. Dar dacă şi migranţii, şi populaţia băştinaşă vor învăţa să respecte în fiecare persoană creaţia lui Dumnezeu, atunci nimeni nu va avea o atitudine peiorativă faţă de altă persoană ca faţă de cineva care este mai prejos decât sine. Pentru aceasta este nevoie de studii religioase şi culturale, a căror implementare cere o activitate enormă şi minuţioasă. Noi nu vedem o alternativă în soluţionarea acestei stări de lucruri, decât cea care a existat în istoria Rusiei de până la revoluţie, când respectul reprezentanţilor diferitelor confesii şi culturi era educat nu de cursurile de toleranţă, dar de tradiţia religioasă proprie.

- În ce constau, după opinia Dumneavoastră, cauzele înaltului nivel de corupţie în Rusia şi în ce mod Biserica ar putea participa la îndreptarea acestei situaţii? Biserica în propovăduirea sa apelează la conştiinţa omenească. Dar, precum se vede, glasul ei nu este auzit de toţi...

- Corupţia este una din molimele, care distruge sistemul nostru de stat şi sistemul relaţiilor economice. Este opreliştea în calea oricăror încercări de a introduce îndreptări, de a ameliora viaţa noastră socială. Biserica doar poate saluta metodele propuse pentru contracararea corupţiei, întreprinse de stat. Timpul declaraţiilor a trecut. Desigur sunt importante şi măsurile de prevenire în lupta cu corupţia, altminteri nu vom putea depăşi această maladie.

Spuneţi că adresarea Bisericii faţă de conştiinţa umană nu toţi o aud. Dar parcă a fost vreo dată ca toţi păcătoşii, auzind demascarea în păcatul propriu, imediat să se lepede de el? Biserica numeşte avortul ucidere, dar parcă toate abortarurile îşi finalizează lucrul? Biserica numeşte corupţia păcat, dar parcă funcţionarii corupţi încetează să ia mită? Rămaşi mult timp în păcat, obişnuiţi să obţină pe baza lui câştig, aşa şi vor insista în patimile lor, fără a se înfricoşa de urmări. Însă Biserica, din nou şi din nou, se adresează către toţi şi, în primul rând, desigur, către cei care se numesc pe sine creştini, lansând chemarea de a se lăsa de păcat şi a se opri. Eu am spus-o nu o singură dată, dar consider că nu este în plus a repeta încă odată: dacă cineva se consideră a fi ortodox şi merge duminica la biserică, iar luni ia (sau dă) mită – înseamnă că Evanghelia încă nu a devenit normă de viaţă a unui astfel de om. El ca minimum trebuie să conştientizeze comportamentul său ca fiind păcat şi să aducă la spovedanie pocăinţă lui Dumnezeu. Iar pocăinţa adevărată, firesc, cere reanalizarea propriilor fapte, refuzul de păcat şi schimbarea modului de viaţă.

Glasul Bisericii, indiferent de circumstanţe şi situaţie, nu va tăcea niciodată. El întotdeauna va preîntâmpina despre urmările îngrozitoare, la care aduce furtul, corupţia, darea şi luarea de mită – şi sufletele funcţionarilor corupţi, şi societatea în întregime. Nimeni nu poate şti în ce moment conştiinţa păcătosului va răspunde la aceste preîntâmpinări. Grija noastră este a nu tăcea, în gura mare să numim păcatul păcat şi să ne rugăm pentru toţi, drepţi şi păcătoşi.

Aceasta nu exclude participarea, oferită de Biserică societăţii, în învăţământul şi educarea concetăţenilor pe baza normelor tradiţionale morale, care se deosebesc de principiul conceptual, popular azi, „succes şi o viaţă frumoasă cu orice preţ”. Dacă consumul va rămâne reperul de bază pentru majoritatea oamenilor, dacă mijloacele mass-media, în special cele electronice, Internet-ul şi publicitatea vor propaga, ca şi mai înainte, o viaţă bazată pe legile instinctului, atunci propovăduirea Bisericii, al cărei spaţiu de emisie este incomensurabil cu torentul informaţional contemporan şi cu acţiunile legislative şi juridice ale statelor, nu vom putea birui corupţia. Trebuie să înţelegem clar: corupţia provine din modul de a gândi, de reperele de viaţă şi de stilul de viaţă, generat de aceste repere. De aceea şi lupta cu corupţia – este , în primul rând, lupta pentru lumea interioară a omului, pentru starea sufletului său.

- Este evident că pentru realizarea proiectelor de proporţii ale Bisericii trebuie de avut mijloace. La ce surse financiare contează Biserica?

- Biserica noastră este separată de stat, de aceea nu depindem de bugetul de stat. Excepţia o constituie bisericile–monumente ale moştenirii culturale, pe care statul le-a recunoscut ca având valoare arhitecturală şi artistică şi, în corespundere cu legea, a luat asupra sa datoria de a le întreţine. Clerul militar al tuturor religiilor tradiţionale, de asemenea, primeşte salariul din buget, deoarece asigură necesităţile militarilor, realizarea drepturilor lor religioase fiind datoria statului.

Biserica noastră nu este o întreprindere comercială. Biserica trăieşte din contul jertfelor enoriaşilor săi, începând de la câteva ruble, pe care pensionarii le lasă în biserică şi terminând cu sume mari de bani, pe care binefăcătorii le transmit pentru diverse necesităţi: construcţia bisericilor, a şcolilor ortodoxe şi a spitalelor, restaurarea relictelor sfinte, editarea ziarelor şi a revistelor ortodoxe.

- Numiţi, vă rog, ameninţările principale pentru Rusia.

- Consider că ameninţarea principală este pierderea credinţei, refuzul de ea ca o alegere conştientă a oamenilor. Nefiind impuşi, ca în vremurile sovietice, dar de bună voie neglijând Împărăţia Cerurilor de dragul deşertăciunii şi atracţiei amăgitoare a împărăţiei pământeşti.

Din păcate, deja există indicii ale acestui proces. Alegând confortul şi plăcerile, oamenii refuză la urmarea normelor moralei. Astfel, treptat se şterg hotarele dintre păcat şi neprihănire. În normă se ridică ceea ce era considerat din timpurile străvechi nedemn pentru om: alcoolismul, narcomania, adulterul, prostituţia, homosexualismul. Societatea întotdeauna era bolnavă de vicii, dar anume în timpurile noastre, ca şi în perioada decăderii civilizaţiei romane şi a altor civilizaţii, se consideră că ele au acceptarea societăţii. În final se distruge instituţia familiei tradiţionale. Omul împotmolit în păcate, care vieţuieşte sub stăpânirea patimilor, nu doreşte să audă propovăduire despre Hristos, deoarece acceptarea poruncilor Evanghelice cere de la el reanalizarea comportamentului său, schimbarea propriei persoane, efortul duhovnicesc în depăşirea imperfecţiunii. Ca urmare apare un pericol real al refuzului de Hristos, de credinţa ortodoxă. Dacă aşa ceva se va întâmpla cu noi, vom putea să vorbim despre sfârşitul istoriei noastre naţionale. Nu va exista credinţa – nu va exista Rusia.

Dar „credinţa fără fapte moartă este” (Iac. 2:26). Noi suntem chemaţi să ţinem minte în mod deosebit despre aceasta în zilele sărbătoririi Naşterii Domnului şi vă felicit cu această ocazie. Naşterea Mântuitorului lumii este un eveniment, care a schimbat istoria omenirii – este un exemplu de pogorâre Dumnezeiască la oameni, la noi toţi. Haideţi şi noi, imitându-l pe Domnul nostru Iisus Hristos, să împărţim bucuria sărbătorii cu acei care suferă. Bucuria noastră creştină pentru Pruncul Dumnezeiesc Cel Născut nu poate fi deplină, dacă nu vom întinde o mână de ajutor şi de susţinere celor, care au nevoie de aceasta.

Patriarchia.ru


Versiunea: ucraineană, rusă

Materiale la temă

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Este important ca un conflict interetnic să nu devieze în unul interreligios [Interviuri]

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a adresat o scrisoare familiei băiatului rus care a suferit în rezultatul unui conflict de natură etnico-religioasă în Kirghizia

Vladimir Legoida: SUA este țara minorității învingătoare [Interviuri]

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Consiliului Suprem Bisericesc din 26 martie 2021 [Patriarhul : Mesaje de salut și adresări]

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Regulile corectitudinei politice nu trebuie să intervină în sfera care este sfântă pentru milioane de oameni

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Creștinii din Europa încep să se simte ca o minoritate discriminată

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Decizia Arhiepisocpului Hrisostom de a-l pomeni la Dumnezeiasca Liturghie pe șeful schismaticilor ucarineni a provocat o reacție negativă în cadrul Bisericii Ciprului [Interviuri]

Alexandr Shchipkov: În Europa se încearcă edificarea unui sistem de valor morale care să nu se bazeze pe tradițiile avraamice

Interviul de Crăciun al Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril

Răspunsurile Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întrebările revistei «Forbes France» [Patriarhul : Interviuri]

Interviul Sanctității Sale Patriarhul Chiril oferit canalului de televiziune „Rossia” cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului [Patriarhul : Interviuri]

V.R. Legoida a luat cuvântul la seminarul-consfătuire al Comisiei pentru armonizarea relațiilor interetnice și interreligioase a Camerei Obștești a Federației Ruse cu camerele obștești ale subiecților Federației Ruse

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Majoritatea creștinilor care au trăit în Irak au fost nevoiți să părăsească teritoriul acestei țări [Interviuri]

Cu sprijinul Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Ruse de la Strasbourg la Consiliul Europei a avut loc un seminar dedicat practicii hotărârilor hudecătorești ale CEDO

Într-una din bisericile Eparhiei de Sarny a fost săvârșită o blasfemie

Declarația Consiliului interreligios al Rusiei cu privire la pericolul pângăririi simbolurilor sacre [Documente]