Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după liturghie în duminica a 27-a după Cincizecime în catedrala Botezul Domnului din oraşul Noghinsk

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după liturghie în duminica a 27-a după Cincizecime în catedrala Botezul Domnului din oraşul Noghinsk
Versiune pentru tipar
18 decembrie 2011 15:48

La 18 decembrie 2011, în duminica a 27-a după Cincizecime, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a vizitat or. Noghinsk, regiunea Moscova, unde în catedrala Botezul Domnului - catedrala principală din blagocinia Bogorodsk a suburbiei Moscovei – a săvârşit liturghia Dumnezeiască şi a condus hirotonia arhimandritului Maximilian (Kliuev) în treapta de episcop de Bratsk şi Usti-Ilimsk.

După terminarea liturghiei Înaintestătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră, scumpe stăpâne Iuvenalie! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Cu mare bucurie am oficiat astăzi Dumnezeiasca liturghie aici, la Bogorodsk, în catedrala Botezul Domnului, lângă moaştele sfântului sfinţit mucenic Constantin. Îmi este binecunoscută istoria vizitei în acest oraş a adormitului întru fericire predecesorul meu Preasfântul Tihon, Patriarhul întregii Rusii, canonizat ca mărturisitor.

În acel îndepărtat an 1918, când poporul, ispitit de făgăduinţele mincinoase, poporul, care a pierdut orientarea duhovnicească şi conştiinţa naţională religioasă, s-a aruncat în beznă în care, noi ştim, au murit ulterior zeci de milioane de oameni – anume în acel an sfântul ierarh Tihon a vizitat oraşul Bogorodsk şi aici a avut loc ceva, care a devenit o mărturie clară a capacităţii oamenilor ortodocşi de a se uni în jurul Patriarhului său, în jurul Bisericii sale. Mai bine de 100 de mii de oameni s-au adunat aici şi au participat la o procesiune grandioasă. Oare nu a fost aceasta o mărturie a forţei poporului rus ortodox? A fost o mărturie reală a puterii duhovniceşti şi a credinţei.

Dar noi mai cunoaştem că şi cea mai cordială şi sinceră exprimare a credinţei şi a fidelităţii faţă de Biserică nu a oprit mâna prigonitorilor şi protoiereul Constantin, parohul catedralei, care a participat la această procesiune, a fost omorât violent în acelaşi an, luând cununa de mucenic. A fost înjunghiat pentru adevărul pe care l-a propovăduit, pentru credinţa cu care se împărtăşea cu enoriaşii săi – l-au înjunghiat cu baioneta, dar nu până la moarte, l-au aruncat în mormânt şi l-au îngropat de viu. Însă acest mormânt nu a fost uitat de oameni şi când au sosit alte vremuri şi poporul nostru s-a trezit, căpătând capacitatea nu doar să-şi aducă aminte de trecut, dar şi să-şi ispăşească păcatele, anume atunci a şi fost săvârşită proslăvirea sfântului sfinţit mucenic Constantin, ale cărui moaşte se odihnesc aici, iar puterea acţiunii harice al lui se răspândeşte fără doar şi poate asupra celor care cu credinţă se închină la aceste moaşte, precum şi asupra oraşului Bogorodsk şi asupra întregului pământ al Bogorodskului.

Vă aduc mulţumiri, stăpâne, că mi-aţi arătat în predica Dumneavoastră această legătură dintre acţiunea harică duhovnicească a sfântului sfinţit mucenic Constantin şi acele realizări în viaţa bisericească care se înfăptuiesc aici, inclusiv sub conducerea Dumneavoastră arhipăstorească. Şcolile, gimnaziile, grădiniţele de copii, un mare număr de tineri pentru rugăciunile sfântului sfinţit mucenic Constantin se află astăzi în curtea bisericii. Iar acest fapt semnifică că ei sunt succesorii de drept ai celor care în cele mai grele vremuri au fost în stare să vorbească lumii adevărul, precum sfântul mucenic Constantin l-a vorbit.

Cum putem vorbi lumii despre adevărul lui Dumnezeu? Nu va spune oare cineva că acesta este adevărul tău personal, şi nu adevărul lui Dumnezeu? Citirea de azi din epistolele apostolului

Pavel către Efeseni ne ajută să înţelegem în ce circumstanţe omul capătă forţa să vorbească despre adevărul lui Dumnezeu, capătă o forţă infailibilă de a înfrunta neadevărul, indiferent în ce ambalaj atractiv se îmbracă acest neadevăr. Cuvintele sunt următoarele: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii”(vezi: Ef. 6:11-15). Pentru noi aceste cuvinte nu sunt un ecou îndepărtat cu o vechime de două mii de ani. Aceste cuvinte nu sunt nimic altceva, decât o chemare vie către fiecare din noi să trăim conform credinţei, îmbrăcându-ne în adevărul lui Dumnezeu. Doar atunci noi vom putea confrunta uneltirile diavolului, doar atunci nici un fel de propagandă, nici un fel de amăgire, nici un fel de ispită nu vor împiedica pe oameni să trăiască în conformitate cu acest adevăr şi în viaţa personală, şi în viaţa familială, şi în viaţa statului. Dar dacă vom pierde acest adevăr al lui Dumnezeu, dacă vom renunţa la el, noi vom pierde puterea autodeterminării, puterea de a vieţui în conformitate cu conştiinţa şi convingerile personale, fiindcă în acest caz vom trăi conform convingerilor străine, care ne sunt oferite cu pricepere astăzi de către mijloacele mass-media de informare în masă.

Astăzi este mai dificil decât pe vremurile Patriarhului Tihon şi ale sfântului sfinţit mucenic Constantin, fiindcă torentul informaţional care se prăbuşeşte asupra omului are o forţă mai mare de distrugere decât pe timpuri, deşi şi atunci era un torent suficient pentru a distruge şi ţara, şi Biserica şi a omorî milioane de vieţi omeneşti. Anume astăzi, în faţa pericolelor îngrozitoare, noi trebuie ca nicicând să ţinem minte cuvintele apostolului care respiră cu adevărul de foc „îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (vezi: Ef. 6:11) – care spune minciuni, ispiteşte, induce în eroare, atrage în calitate de aliat logica omenească, iar uneori chiar pe oameni destul de instruiţi şi luminaţi, însă dezarmaţi în faţa lui, fiindcă nu au fost îmbrăcaţi în adevărul lui Dumnezeu.

Să dea Dumnezeu ca poporul nostru să nu uite niciodată aceste cuvinte ale apostolului Pavel, niciodată să nu uite jertfa noilor mucenici şi mărturisitori ai Rusiei. Dar dacă cineva va uita, veniţi încoace, în Belogorodsk, actualmente Noghinsk închinaţi-vă moaştelor parohului acestei biserici, înjunghiat nu până la moarte, dar asfixiat în mormânt pentru adevărul lui Dumnezeu. Se prea poate în faţa acestor rămăşiţe pământeşti conştiinţa va începe să vorbească, inima se va pătrunde, căci ce mai trebuie să spunem şi să facem, ca să convingem omul în adevărul lui Dumnezeu?

Fie ca Domnul să păzească Patria noastră, toată Rusia istorică, iar în aceste zile în mod special pe Rusia. Fie ca Domnul să înţelepţească pe toţi care au diverse opinii, inclusiv privind situaţia politică în ţară şi alegerile ce au avut loc şi să ne ajute să intrăm într-un dialog real civic, pentru ca să nu se distrugă viaţa noastră naţională, adunată pic cu pic. Dar pentru a înfrunta nedumerirea, pentru a face ca societatea să devină şi mai unită şi gata de a merge în viitor, administraţia trebuie să aibă încredere mai mare faţă de oameni şi să contribuie la acest dialog şi la comunicare, la depăşirea neînţelegerilor şi divergenţilor – pentru ca nici un fel de ispite omeneşti, nici un fel de greşeli, nici un fel de înţelegere incorectă a slujirii pentru binele ţării să nu divizeze oamenii. Nu mai avem nevoie de dreptul la scindare. Sângele vărsat în secolul al XX-lea nu ne dă acest drept.

Pentru a vieţui împreună, îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, aşa cum ne învaţă apostolul Pavel. Însă dacă cuiva aceste cuvinte vor părea un anacronism, îl voi dezamăgi: nu poate anacronic cuvântul care este viu pe parcursul a 2000 de ani şi care învie în om cele mai puternice şi mai frumoase sentimente. Fie ca Domnul pentru rugăciunile sfinţilor noilor mucenici

şi mărturisitori ruşi să binecuvânteze pământul nostru cu pace, concordie, comunicare reciprocă, capacitate de a făuri în comun un viitor mai bun pentru sine şi pentru generaţiile viitoare.

Aş vrea, Înaltpreasfinţia Voastră, în amintirea aflării mele în acest sobor, să vă aduc în dar icoana Maicii Domnului de la Kazani. Fie ca ea, în calitate de dar al Patriarhului, să se afle între aceste sfinte ziduri. Să vă păzească Domnul pe voi pe toţi

Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei