Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica a 4-a a Postului cel Mare în biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni din Hamovniki

Predica Preafericitului Patriarh Kiril în duminica a 4-a a Postului cel Mare în biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni din Hamovniki
Versiune pentru tipar
25 martie 2012 17:57

La 25 martie 2012, în duminica a 4-a a Postului cel Mare, de ziua pomenirii preacuviosului Ioan Scărarul, a sfântului ierarh Grigorie Dialogul, papa al Romei şi a preacuviosului Simeon Noul Teolog, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a condus oficierea liturghiei sfântului Vasile cel Mare în biserica Sfântul Nicolae Făcătorul de Minuni din Hamovniki, or. Moscova.

După terminarea serviciului divin Preafericitul Patriarh Kiril s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragă stăpâne Tihon! Părinţi, fraţi şi surori!

Aş vrea să vă felicit cordial pe toţi cu a 4-a duminică a Postului cel Mare, cu ziua pomenirii sfântului preacuvios Ioan Scărarul, când, ajungând la înjumătăţirea Postului cel Mare, noi cu privirea, cu un efort volitiv ne îndreptăm către întâmpinarea destoinică a Învierii Luminoase a lui Hristos.

Anume în mijlocul jertfei din Postul cel Mare ni se propune Evanghelia, pe care aţi auzit-o acum. Este un fragment din povestirea apostolului Marcu despre vindecarea de către Mântuitor a unui tânăr demonizat. (Mc. 9:17-31), pe care tatăl lui l-a adus la Iisus Hristos ca la ultima speranţă, fiindcă fiul lui avea o boală stranie. El era surd, mut, duhul răutăţii îl arunca la pământ, el scrâşnea din dinţi, făcea spume la gură şi nu putea vieţui printre oameni. Domnul văzând pe acest om nenorocit cu fiul său, s-a milostivit de el şi a izgonit duhul răutăţii din tânăr şi acela s-a vindecat. Când ucenicii l-au întrebat: „pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?”, Domnul a sus cuvintele, care fiecăruia din noi ne vor ajuta să ne contrapunem duhurilor răutăţii: ”Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi post”.

De ce nu cu forţa? De ce duhul răutăţii nu se izgoneşte cu puterea gândului, cu forţa logicii, cu puterea convingerii, nemaivorbind de puterea materială, de forţa puterii? De ce acest duh nu poate fi izgonit tot aşa cum poate fi izgonită orice putere exterioară, utilizând chiar agresiunea militară puternică?  Nu se spune că prin rugăciune şi post trebuie de izgonit duşmanul extern. Nu se spune că prin rugăciune şi post trebuie de luptat cu criminalitatea şi corupţia. Nu se spune că prin rugăciune şi post trebuie depăşite dificultăţile în viaţa social-economică. Însă Domnul spune cu claritate: acest neam de demoni, adică duhurile răutăţii, poate fi izgonit doar cu rugăciune şi post.

De ce aşa? Fiindcă acela care este ţinut de duhul răutăţii, de duhul diavolesc, face ceea ce doreşte diavolul, iar diavolul este mincinos şi tatăl minciunii (In. 8:44), după cum mărturiseşte cuvântul lui Dumnezeu. De aceea omul, care permite să intre în sufletul său puterea întunericului, devine slujitorul ei şi el începe să trăiască, să acţioneze, să gândească conform unei logici străine lui, conform logicii diavolului.

Iată din ce cauză pe oamenii, ţinuţi de forţa întunericului, este greu de contrazis într-o discuţie deschisă şi onestă – din cauza că ei trăiesc, lucrează, gândesc în alt câmp decât omul care nu este ţinut de duhul răutăţii. Omul, care nu trăieşte sub puterea diavolului, are logica sa – logica dreptăţii, a justeţei. O astfel de persoană apelează la valorile morale, aşa ca dragostea, patriotismul, onestitatea, sacrificiul, puritatea trupească şi sufletească, adevărul, înfrânarea. Iar acela crea trăieşte conform logicii diavolului, trăieşte în alt sistem, unde toate cele enumerate nu sunt nici un fel de valori, dar unde valoare este minciuna, clevetirea, răutatea, invidia, ura, mânia. Şi când aceste două realităţi se ciocnesc, atunci acel care apără cauza diavolului, acţionează în cadrul logicii sale interioare şi deseori convinge pe oameni mai bine, decât acela care vieţuieşte şi acţionează conform logicii lui Dumnezeu.

Iar aici trebuie să răspundem la principala întrebare – dar de ce? Fiindcă diavolul, pe lângă mintea omului, acaparează şi trupul lui, corpul lui, firea lui fizică. Nenorocitul acela suferea din cauza unei boli. Dar nu este neapărat să scrâşneşti din dinţi şi să faci spume la gură, fiind demonizat. Este suficient să te dai în mâinile diavolului mincinos, rămânând un om obişnuit la exterior, poate chiar şi simpatic, convingător, dar care trăieşte în corespundere cu acea logică distructivă.

Diavolul pătrunde în interiorul omului, folosind în primul rând firea lui instinctivă, influenţând asupra instinctelor omeneşti, lichidând orice tabu de ordin moral, orice fel de limitare, stabilite de cultură, tradiţie, credinţă, dezlănţuind sentimentul animalic al omului. Atunci acela care se cufundă în stihia nebuniei, devine convingător pentru cei mulţi care trăiesc conform legii trupului.

Iată din ce cauză Domnul a spus: ”Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi post”. Nu prin citirea cărţilor, nu prin căpătarea diplomelor, nu prin urcuşul în carieră, dar prin rugăciune şi post, fiindcă rugăciunea pune oprelişti raţiunii de la acţiunea diavolească şi îl înarmează pe om cu o experienţă duhovnicească interioară a comunicării cu Dumnezeu, care este mai puternică decât experienţa omului în urma comunicării cu diavolul.

Rugăciunea uneşte gândul nostru, sufletul nostru, inima noastră cu sursa vieţii şi oferă o putere extrem de mare, care este în stare să obţină biruinţă asupra puterii diavolului. Iar postul, înfrânând şi educând firea noastră fizică, o face impasibilă la acţiunea energiilor diavoleşti. Şi noi nu ne dăm în mâinile diavolului – noi ne împotrivim ispitelor, tentaţiilor şi rămânem în acest câmp Dumnezeiesc al vieţii. Doar rugăciunea şi postul – fără alte mijloace în plus. Atunci noi duhovniceşte, intelectual, fizic devenim mai sănătoşi decât cei care trăiesc în câmpul atracţiei diavoleşti şi îl biruim pe diavol şi roadele faptelor lui.

Astăzi, sărbătorind pomenirea sfântului preacuvios Ioan Scărarul, ne amintim de calea vieţii lui – de faptul cum, fiind un tânăr de şaisprezece ani a venit pe Sinai, cum timp de 19 ani a fost posluşnic la un stareţ, cum timp de 40 de ani a trăit în zăvorâre deplină, crescând duhovniceşte, şi cum patru ani a fost egumen la mănăstirea Sinai. În timpul vieţii sale îndelungate, pline de nevoinţe, el a căpătat o astfel de putere a minţii şi a clarviziunii duhovniceşti, încât transpunând pe hârtie cele trăite, el a creat o comoară inestimabilă a gândirii sfinţilor părinţi – cartea numită „Scara”, care ne dă un exemplu al faptului, cum trebuie să trăiască omul, pentru ca niciodată să nu devină demonizat, pentru ca niciodată stihiile lumii acesteia să nu-i întunece conştiinţa şi să nu-i distrugă integritatea interioară a firii sale omeneşti. Pornind de la cuvintele inspirate de Dumnezeu ale marelui nevoitor, noi şi astăzi, în circumstanţele tulbure ale secolului al XXI-lea, păstrăm Sfânta Tradiţie a Bisericii noastre, experienţa sfinţilor părinţi, inclusiv a sfântului preacuvios Ioan Scărarul şi, sprijinindu-ne pe această experienţă, în măsura propriilor forţe, să ne străduim să înfăptuim cele ce ne sunt hărăzite de sus.

Aş vrea pe voi pe toţi, dragii mei, să vă felicit cu ocazia acestei zile, precum şi cu sărbătoarea pe care aţi serbat-o recent – sărbătoarea icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea păcătoşilor”, a cărei copie făcătoare de minuni se păstrează în această biserică, să vă felicit cu aceste sfinte zile, să vă doresc din toată inima să păstraţi credinţa ortodoxă, să vă întăriţi în rugăciune, să nu uitaţi de post, pentru a fi înarmaţi cu adevărul lui Dumnezeu, pentru a fi capabili să răspundeţi la răutatea lumii acesteia nu conform logicii diavoleşti, dar conform legii dragostei lui Dumnezeu. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie