Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 30 noiembrie 2012

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la şedinţa Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 30 noiembrie 2012
Versiune pentru tipar
30 noiembrie 2012 12:45

La 30 noiembrie 2012, la catedrala „Hristos Mântuitorul” s-a început şedinţa finală în acest an a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Cu un cuvânt introductiv către cei prezenţi s-a adresat Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril.

Salut pe toţi membrii Consiliului Suprem Bisericesc.

Dacă nu se va produce nimic extraordinar, atunci până la finele anului nu vor mai avea loc alte şedinţe ale Consiliului Suprem Bisericesc. Se poate spune că astăzi este şedinţa finală în acest an şi la ordinea zilei sunt acele probleme, care au rămas nesoluţionate la şedinţele precedente. În primul rând, este vorba de adoptarea unui şir de documente de ordin intern, care se referă la două teme importante – tineretul şi învăţământul.

Activitatea cu tineretul a fost şi rămâne prioritatea Bisericii, noi nu o singură dată am vorbit despre aceasta. Mă bucur că această poziţie intră cu siguranţă în conştiinţa episcopatului nostru, a clerului şi a poporului credincios. Din păcate, noi doar ne învăţăm să vorbim în limba care ar fi  înţeleasă tinerilor şi care ar putea în mod adecvat, fără vreo schimonosire, fără primitivism, să ducă adevărurile înalte creştine până la conştiinţa tinerilor.

În ultimele decenii Biserica a întinerit foarte tare. Actualmente în fiecare parohie există enoriaşi, elevi, studenţi, familii tinere cu copii. Ei văd în preot un conlocutor deschis şi cunoscător, iar noi trebuie să corespundem acestor cerinţe ale timpului. În tinereţe omul are nevoie de un sfat bun, necategoric, care l-ar ţine departe de vreo situaţie extremă. De aceea sarcina Bisericii este de a ajuta omul să înveţe să conducă cu sine şi să-şi orienteze energia nu asupra autodistrugerii, dar asupra afirmării propriei personalităţi puternice, libere, responsabile.

Noi astăzi vom examina Regulamentul cu privire la consiliul de tineret al eparhiilor Bisericii Ortodoxe Ruse şi Regulamentul cu privire la şcoala eparhială a activului ortodox de tineret „Credinţă şi faptă”. Aceste documente creează condiţii pentru participarea deplină a tinerilor în viaţa parohiilor şi a eparhiilor. Pentru ca regulamentele să-şi atingă scopul, nu este suficient doar aprobarea formală, este nevoie de o voinţă bună a păstorilor, responsabili pentru lucrul cu tinerii în parohii. După cum ştiţi, documentul de bază pentru organizarea lucrului cu tineretul a fost adoptat de Sinodul nostru în luna octombrie, iar acele două documente, pe care trebuie să le examinăm astăzi şi să le adoptăm după posibilitate, vor fi îndreptate, inclusiv, la realizarea tezelor de bază, care se conţin în documentul adoptat în octombrie.

Biserica nu merge pe calea extremităţilor unor comunităţi neortodoxe, care introduc în serviciile lor divine elemente din subcultura tineretului. O astfel de cale este nefirească pentru tradiţiile Ortodoxiei, dar aceasta nu semnifică că Biserica trebuie să deservească doar oamenii în vârstă. Refuzând includerea elementelor din subcultura tineretului în corpul serviciilor divine, considerând aceasta a fi inadmisibil, noi totodată suntem gata să vorbim în limba înţeleasă de tineret, inclusiv bazându-ne pe elementele subculturii tineretului în timpul din afara serviciilor divine, desfăşurând diverse acţiuni bisericeşti pentru tineret.

Noi astăzi dezvoltăm iniţiativele general-bisericeşti pentru tineret. Există diverse proiecte de învăţământ, inclusiv pentru lucrătorii cu tineretul din parohii. Este importantă susţinerea activităţii lor din partea tuturor structurilor sinodale. E necesar ca în activitatea cu tinerii să nu degradăm în formalism şi să nu repetăm greşelile, care deseori se comit la organizarea uniunilor laice de tineret.

Noi ştim că în trecut, când existau organizaţii puternice de tineret de tipul comsomolului, în activitatea lor era mult formalism, iar oamenii simţeau acel formalism, simţeau deseori falsitatea. Deşi au fost multe bune, dar au fost şi multe formalităţi, ceea ce trezea mult scepticism referitor la această activitate. Noi nici într-un caz nu trebuie să repetăm aceste greşeli în activitatea noastră cu tineretul în Biserică. Nu trebuie să existe formalitate, nu trebuie să existe organizare de dragul „bifei”, nu trebuie să fie expresia chinuită a feţei la tineri atunci când se adună, pentru că cineva i-a invitat pentru ceva, însă entuziasm interior nu se simte. Tot lucrul cu tineretul trebuie să se bazeze pe sentimentul firesc al oamenilor, pe dorinţele lor de a fi împreună, de a lucra împreună, de a gândi împreună, de a se ruga împreună.

Biserica noastră continuă să se ocupe de problemele de catehizare. Catehizarea este, de fapt, o lichidare a analfabetismului, pe care trebuie să-l efectuăm. Însă această lichidare a analfabetismului se referă nu doar la membrii comunităţii – ea se referă la toţi acei care trăiesc cu închipuiri stereotip despre Ortodoxie. Scara catehizării, pe care o desfăşurăm azi, este scara întregii ţări, a întregului spaţiu canonic al Bisericii noastre. Când vorbim că la noi în ţară 80% sunt ortodocşi, noi pronunţăm un adevăr sociologic. Dar ni se impută deseori: ce fel de ortodocşi sunt aceştia, dacă nu cunosc lucruri elementare despre viaţa bisericească, nu cunosc rugăciunile de bază, nu participă la taine etc? Dar este un exemplu de îngăduinţă şi dragoste, pe care o manifestă Biserica. Dacă omul se numeşte pe sine ortodox, dar nu cunoaşte toate sărbătorile bisericeşti, nu ştie de ce miercuri şi vineri trebuie ţinut post, noi nu-i spunem: „nu, tu nu eşti în drept să te numeşti ortodox, deoarece nu urmezi sau nu cunoşti anumite reguli bisericeşti”. Biserica trebuie cu dragoste să accepte pe fiecare om în comunitatea sa, fără a-i refuza dreptul de a se considera şi a se numi ortodox. Dar dacă în faţa noastră este un om ortodox, care nu cunoaşte adevărurile elementare ale ortodoxiei, nu are nici o experienţă a vieţii în Biserică, atunci sarcina noastră constă în faptul ca şi ortodocşii „din statistică” să devină membri activi ai Bisericii. La drept vorbind, este sarcina principală a momentului istoric prin care trecem. Ortodocşii „din statistică”, care se identifică pe sine cu Ortodoxia prin cultură, tradiţie, trebuie să devină oameni care vieţuiesc conform legilor credinţei.

Iar catehizarea este gestul următor al dragostei din partea Bisericii, este manifestarea grijii şi ajutorării în obţinerea acelor cunoştinţe, pe care omul din anumite cauze încă nu le-a căpătat, introducerea lui în tradiţia în care el nu a crescut, dar cu care a venit deja în vârstă matură sau cu care se identifică pe sine strict individual. Catehizarea trebuie să devină parte obligatorie a vieţii din orice parohie, din orice comunitate bisericească. Fiecare parohie trebuie să fie asigurată cu documente corespunzătoare în ajutorul catehizatorilor. Departamentul pentru învăţământul religios şi catehizare a elaborat astfel de documente: Standardul bisericesc de învăţământ pentru catehizatori, Regulamentul cu privire la eliberarea adeverinţei confesionale a Bisericii Ortodoxe Ruse şi Regulamentul cu privire la atestarea catehizatorilor – documente, a căror elaborare şi adoptare este o cerinţă stringentă a realităţii bisericeşti.

La şedinţele precedente noi am consacrat mult timp problemei includerii componentei de misionarism şi catehizare în sistemul comun al învăţământului teologic. Consider că discuţiile care au avut loc au fost foarte utile, iar documentele pe care le-am adoptat reflectă necesităţile reale ale Bisericii. Astăzi noi trebuie să facem un pas important în promovarea acestor idei referitoare la pregătirea catehizatorilor Bisericii noastre. Ocupându-ne de o astfel de luminare, de răspândirea cunoştinţelor despre tradiţia ortodoxă la toate nivelurile, noi suntem convinşi că în rezultatul acestor trude va apărea mai puţină informaţie absurdă, inventată, despre viaţa Bisericii. Miturile şi minciunile sfruntate îşi vor găsi mai puţin loc în viaţa socială, deoarece oamenii vor avea informaţii mai veridice şi profunde despre credinţa ortodoxă şi viaţa Bisericii.

Cu aceste cuvinte aş vrea să declar deschisă şedinţa noastră finală din acest an a Consiliului Suprem Bisericesc.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei