Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în ajun de Marţea Mare la mănăstirea stavropighială „Ioan Botezătorul”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril în ajun de Marţea Mare la mănăstirea stavropighială „Ioan Botezătorul”
Versiune pentru tipar
29 aprilie 2013 20:53

Seara, la 29 aprilie 2013, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a vizitat mănăstirea stavropighială de maici „Ioan Botezătorul” în or. Moscova. În catedrala mănăstirii Întâistătătorul Bisericii Ruse a participat la vecernia în ajun de Marţea Mare.

În încheiere Preafericitul Patriarh Chiril s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Pe voi pe toţi, dragi părinţi, maică egumenă, fraţi şi surori, vă felicit cordial cu ocazia Marţei Mari.

În această zi se citesc fragmentele din Evanghelie, care sunt dedicate învăţăturilor deosebite ale Domnului şi Mântuitorului nostru (Mt. 22:15 – 23:39). Intrând în Ierusalim în ajunul Suferinţelor Sale, El în fiecare seară rămânea cu ucenicii Săi – apostolii, iar ziua frecventa templul şi propovăduia. Cuvintele Mântuitorului în acel timp erau pline de o putere deosebită – el demasca păcatele cărturarilor şi fariseilor aşa, ca nicicând înainte, şi propovăduia despre venirea Împărăţiei lui Dumnezeu, despre ultimele vremuri şi despre judecată.

Fiecare din cuvintele Mântuitorului are o relaţie directă cu viaţa oricărei persoane, indiferent de faptul, în ce ţară şi în ce timp trăieşte. Doar aceea ce s-a spus atunci la Ierusalim, se referea nu numai la cărturari şi farisei, nu doar la societatea iudaică de atunci. Dacă ar fi fost aşa, nu ar fi ajuns până la noi aceste cuvinte. Totul ce are o importanţă trecătoare, se pierde în istorie. Însă cele spuse de Mântuitor au ajuns la noi, oamenii din secolul al XXI-lea, anume datorită faptului că în aceste cuvinte este pecetluit adevărul veşnic al lui Dumnezeu.

Ceea ce am auzit azi în citirea Evanghelică, de asemenea se referă în mod direct la noi la toţi. Domnul judecă făţărnicia cărturarilor şi fariseilor, adică a acelor oameni, care se considerau sfinţi, care în cel mai înalt grad se considerau pe plac lui Dumnezeu. Aceşti oameni îndeplineau cu minuţiozitate toate indicaţiile ce ţineau de exterior, legate de religia Testamentului Vechi, şi se mândreau cu aceasta, considerând că anume legile cu privire la exterior şi realizarea lor îl mântuiesc pe om.

Cu totul neîntâmplător în aceeaşi povestire Evanghelică, unde Domnul îi judecă pe farisei pentru făţărnicie, este şi răspunsul la întrebarea, ce poruncă este mai mare. Domnul nu spune despre faptul ce s-a venerat în rândul fariseilor ca fiind cel mai important. El vorbeşte despre faptul că legea cea mai mare este dragostea pentru Dumnezeu şi a doua, aidoma ei - dragostea pentru aproapele. Probabil, aceste cuvinte erau puţin înţelese pentru cei, care îl înconjurau pe Mântuitor, deoarece toate acestea atât de mult erau diferite de modul de viaţă a oamenilor religioşi, care frecventau biserica, care, după învăţătorii lor, îşi îndreptau toată atenţia asupra aspectului exterior, de ritual, al vieţii religioase.

Au trecut milenii, dar ceea, pentru care Domnul îi demasca pe farisei, a rămas în mediul oamenilor credincioşi. Uneori, încercând să îndeplinească poruncile cu privire la aspectul exterior al serviciului divin, al posturilor, noi uităm de ceea ce e cel mai important – de faptul că în urma rugăciunii, în urma frecventării bisericii lui Dumnezeu, în urma postului noi trebuie să ne schimbăm în interior, să devenim mai apropiaţi de Dumnezeu, să învăţăm să vedem şi să  înţelegem mai bine scârbirile persoanelor ce ne înconjoară; dar dacă nu ne ajung puteri pentru a iubi pe aproapele nostru, după cum spune despre aceasta Domnul, măcar să arătăm dragoste faţă de apropiaţii noştri.

„Dacă dragoste nu am”, spune apostolul Pavel, „făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimbal răsunător” (vezi: 1 Cor. 13:1), adică un om fără conţinut, care nu are în inimă bunătate faţă de alţi oameni. Respectarea indicaţiilor exterioare bisericeşti este necesară, deoarece ajută omului să-şi mobilizeze voinţa, să biruie slăbiciunile sale. Chiar dacă ni-i lene să mergem la biserică, însă dorind să urmăm regulile statutului bisericesc, noi mergem la biserică şi stăm în picioare în timpul serviciului divin, depăşind, se prea poate, oboseala, un anumit disconfort interior. Prin această încordare a propriilor forţe noi ne apropiem de Domnul, deoarece ne străduim să fim mai aproape de El. La fel e şi cu postul. Fiind o indicaţie de exterior, el urmăreşte un singur scop – schimbarea stării interioare a omului şi, îndeplinind aceste indicaţii, noi putem multe să dobândim.

Cu toate acestea, dacă viaţa noastră religioasă nu este însoţită de săvârşirea faptelor bune, dacă în inimă noi nu simţim dragoste şi simpatie faţă de oameni, dacă manifestăm asprime faţă de apropiaţi şi depărtaţi –înseamnă că noi repetăm păcatul fariseilor.

Tot Postul cel Mare, de fapt, a şi fost orientat asupra faptului ca să putem să ne analizăm  pe noi înşine, slăbiciunile noastre, viciile, rătăcirile. Şi mulţi au reuşit. Frecventând biserica lui Dumnezeu, citind Sfânta Scriptură, alimentându-ne doar cu mâncare de post, noi în mare măsură ne-am mobilizat puterile noastre interioare pentru lupta cu păcatul.

Iar cineva nu a reuşit nimic. Mai rămân doar câteva zile până la sărbătoarea Sfintelor Paşte şi dacă cineva mai simte prezenţa păcatului nepocăit, greutate pe inimă, iritare, răutate, atunci e necesar, cel puţin în aceste zile, să-şi schimbe gândurile, să se pătrundă de acel gând măreţ, care azi prin Evanghelie fiecare l-a putut însuşi. Porunca cea mai mare – a iubi pe Dumnezeu, iar a doua aidoma ei - a iubi pe aproapele său. Şi să ne ajute Domnul, pătrunzând în profunzimea înţelesurilor, prezente în cuvântul lui Dumnezeu, urcând din putere în putere, biruind slăbiciunile şi viciile proprii şi tinzând să transformăm starea interioară a propriului suflet în corespundere cu legea lui Dumnezeu şi poruncile Lui. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii


Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie