Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Cine caută adevărul – deja se află pe calea cea bună. Interviul Pascal al Preafericitului Patriarh Chiril, acordat Agenţiei de informaţii a Rusiei „Novosti”

Cine caută adevărul – deja se află pe calea cea bună. Interviul Pascal al Preafericitului Patriarh Chiril, acordat Agenţiei de informaţii a Rusiei „Novosti”
Versiune pentru tipar
5 mai 2013 18:56

Interviul Pascal al Preafericitului Patriarh Chiril, acordat  Agenţiei de informaţii a Rusiei „Novosti”.

- Sanctitatea Voastră, Postul cel Mare, înainte de cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii - Învierea lui Hristos, îi aduce anual pe credincioşi la gândurile referitoare la etapa următoare trecută în viaţă, la starea lor duhovnicească şi perspectivele de viitor. Prin ce a fost memorabilă această etapă în lumina slujirii Voastre în calitate de Prim sfințit ierarh, în aspectul relaţiilor Bisericii cu statul şi societatea rusă?

- Sensul postului constă în transformarea minţii şi a inimii. În limba greacă veche „schimbare” şi „pocăinţă” este un singur cuvânt: „metanoia”. Şi dacă anume pocăinţa se află în centrul lucrării în Postul cel Mare, aceasta semnifică că scopul postului este schimbarea. Nu este schimbarea de imagine, care este atât de populară în timpurile noastre, nu este un rol social nou sau un alt cerc de comunicare. Este schimbarea propriei fiinţe cu ajutorul lui Dumnezeu într-un om nou, care luptă şi biruie propriile păcate. Postul este războiul  declarat, fără compromis, un război pe viaţă şi pe moarte. Deoarece păcatul ne omoară ca pe personalităţi, ne transformă în zombi al  patimilor, care sunt dirijate de vrăjmaşul neamului omenesc.

Remediul cel mai important în acest proces al schimbării sufletului este rugăciunea. Iar în Postul cel Mare rugăciunea este chemată să devină nevoinţă. Şi truda rugăciunii exercită o acţiune puternică harică asupra sufletului. Apropierea de Dumnezeu, obţinută prin rugăciune, arată acele neajunsuri şi alte piedici, care există în suflet în calea lui către Împărăţia lui Dumnezeu. Într-adevăr, rugăciunea este lumânarea, sau mai bine spus, candela viu aprinsă, la a cărei lumină noi ne vedem imperfecţiunea. Această candelă trebuie ţinută aprinsă tot postul.

În acest post pentru mine într-un mod deosebit, neaşteptat, s-a deschis sensul cuvintelor apostolului despre importanţa deosebirii duhurilor. „Nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi  duhurile dacă sunt de la Dumnezeu”, aşa scrie apostolul Ioan în prima sa epistolă (1 In. 4:1). Cu toţii ştim că orice persoană normală trebuie să poată să deosebească binele de rău. De regulă, această capacitate se realizează în viaţa noastră prin intermediul glasului conştiinţei. Dar noi foarte rar ne gândim că posibilitatea diferenţierii binelui de rău – este întâi de toate un proces duhovnicesc, şi nu unul de natură psihologică sau morală. Refuzul la criteriul duhovnicesc sau schimbul său prin altceva duce în mod inevitabil la urmări tragice – şi pentru sufletul omului, şi pentru societate. Noi deseori facem ca să adoarmă conştiinţa noastră – prin emoţiile şi deprinderile noastre, prin crearea chipului duşmanului în persoana aproapelui, prin justificarea nedreptăţii. Cum numai are loc amestecul binelui şi al răului – dacă nu ne oprim la timp, dacă nu ne adresăm cu pocăinţă lui Hristos – această cădere poate deveni irecuperabilă.

Spre marile meu regret, epoca noastră mai întâi de toate se caracterizează prin acest amestec al binelui şi al răului, prin uitarea profundă a Legii lui Dumnezeu, iar uneori prin încălcarea obraznică a ei. Când văd cum într-un şir de societăţi păcatul nu doar este admis, nu doar este posibil, dar şi se justifică prin lege, mi se face dureros pentru soarta de mai departe a acestor popoare. Pierderea capacităţii de a deosebi binele de rău duce în mod inevitabil la faptul că oamenii devin victime ale forţelor întunecate, deseori neînţelegând cu desăvârşire aceasta. Doar nu este obligatoriu ca  această înrobire de către puterile demonice să se manifeste în  formă de agresiune sau demenţă vădită: omul poate fi deştept, vesel, simpatic şi cu simţul umorului, prosper în viaţă – şi totodată să fie o jucărie în mâinile forţelor întunericului.

De aceea, în opinia mea, astăzi este foarte important acea discuţie a proiectului de lege cu privire la apărarea sentimentelor religioase, care în momentul de faţă se duce la diferite niveluri. Nu mă îndoiesc că acest proiect de lege va fi minuţios analizat, ţinând cont de spectrul larg al opiniilor expuse. Dar noi trebuie să înţelegem încă ceva: orice lege poate doar să pedepsească criminalul sau să prevină vreo crimă, să  ferească oamenii de efectele acţiunii oamenilor cu conştiinţa arsă, însă nu poate crea de la sine un climat sănătos din punct de vedere duhovnicesc şi moral în societate. Aici noi cu toţii – şi Biserica, şi organizaţiile obşteşti, şi toate persoanele interesate – trebuie să depunem o mare muncă pentru altoirea cetăţenilor noştri a responsabilităţii morale, a deprinderilor de a deosebi binele de rău, a ridicării „imunităţii duhovniceşti” a societăţii împotriva tendinţelor periculoase şi distrugătoare amorale ale lumii contemporane.

Cum numai are loc amestecul dintre bine şi rău, care provine din deficitul sovestei, noi ne întoarcem în starea, când vestea despre Mântuitorul cel Înviat devine pentru noi un sunet simplu în bruiajul informaţional al lumii contemporane. Să dea Dumnezeu ca să nu se întâmple aceasta niciodată cu noi.

- În anul 2009 a fost creat un organ noi consultativ al Patriarhiei Moscovei – Adunarea Intersobornicească. Faptul că în activitatea ei în problemele de importanţă pentru întreaga societate participă arhiereii, clericii şi mirenii, iar documentele sunt accesibile pentru discuţii largi pe Internet, mărturisesc despre faptul că Biserica Rusă a devenit mai deschisă. Însă în februarie al acestui an Soborul Arhieresc a introdus schimbări în Statutul bisericesc, pe care publiciştii, care au o atitudine critică faţă de ierarhia bisericească, au primit-o ca o încrâncenare a „puterii pe verticală”, ca o limitare a împuternicirilor Soborului Local şi a participării mirenilor la diriguirea Bisericii. Ce drepturi au deţinut mirenii mai înainte şi care sunt astăzi? De ce sunt importante ierarhia şi disciplina în Biserică?

- Astăzi nimeni nu vai mai putea nega că datorită activităţii Adunării Intersoborniceşti cultura discuţiei în Biserica noastră s-a ridicat la un alt nivel calitativ. Pentru mine un foarte mare indicator al sobornicităţii adevărate, vii, este participarea activă a mirenilor şi a clerului la elaborarea documentelor importante general-bisericeşti, unde deseori anume ei, şi nu doar arhiereii conducători, ies cu diverse iniţiative. Nu este cu putinţă să ne imaginam în trecut ca mirenii dintr-o eparhie îndepărtată să vină cu vreo propunere privind schimbarea unui anume aspect al vieţii bisericeşti – şi acest glas să fi dictat tema pentru discuţie în înalta adunare a experţilor şi a activiştilor vieţii contemporane bisericeşti. Astăzi, datorită mijloacelor de comunicare în masă, a internet-tehnologiilor, canalelor informaţionale reglate ale relaţiilor dintre Biserică şi societate, această discuţie se desfăşoară în permanenţă şi cu succes. Dacă vom învăţa păstoriţii noştri să ducă un dialog productiv, aceasta le va ajuta să nu aibă frică în faţa oricăror provocări ale lumii contemporane.

Eu sunt satisfăcut de rezultatele discuţiei general-bisericeşti, care a avut loc în anul 2012 pe marginea proiectelor la documentele ale Adunării Intersoborniceşti. A fost recepţionarea adevărată, vie şi productivă, a diferiţilor reprezentanţi ai poporului bisericesc privind problemele importante: problemele contemporane ale vieţii monahale, atitudinea faţă de mijloacele electronice de identificare a personalităţii, problemele de bioetică şi ecologie, şi nu doar. Un astfel de format vorbeşte despre o atracţie adevărată a cercurilor largi ale mirenilor în toate aspectele vieţii bisericeşti.

De aceea a vorbi despre o oarecare „limitare” a drepturilor mirenilor în problema împuternicirilor Adunării Intersoborniceşti nu este corect. Proiectul de introducere a schimbărilor în Statutul Bisericii Ortodoxe a trecut discuţia general-bisericească. La elaborarea acestui proiect s-a ţinut cont şi de istoria Bisericii Ortodoxe Ruse, şi de tradiţia altor Biserici Ortodoxe Locale, şi de Regulamentele cu privire la Soboarele Locale şi Arhiereşti, şi de normele dreptului canonic. Dacă în activitatea sa Biserica s-ar conduce de altceva, ea foarte repede s-ar transforma într-un partid politic. Pentru noi în calitate de repere nu sunt standardele politice contemporane, dar, de exemplu, sfântul mucenic Ignatii Purtătorul de Dumnezeu, care în Epistola către smirneni scria: „Fără episcop nu este Biserică, unde este episcop, acolo trebuie să fie şi poporul, tot aşa unde este Iisus Hristos, acolo este Biserica sobornicească”.

Actualmente merge procesul micşorării eparhiilor – realizarea acestei iniţiative îi va pune pe mireni şi pe slujitorii bisericii în situaţia comunicării directe şi oneste cu arhiereul. Doar în Biserică – organism al lui Dumnezeu şi al omului – nu trebuie să existe nici un fel de înstrăinare dintre părţile corpului, dintre episcop, cler şi poporul credincios: fiecare îşi are slujirea lui, dar toţi sunt uniţi întru Hristos. Şi această unitate nu este ceva imaginar, dar real acţionează în toate.

- Ce plusuri şi minusuri Dumneavoastră vedeţi în reformele învăţământului: în examenul unic de stat, în schimbările pe care la suportă şcoala superioară?

- Din toate problemele, care sunt în discuţie în legătură cu reformele în învăţământ, eu aş menţiona una. Actualmente sunt create condiţii pentru studierea de către elevii şcolilor de stat şi municipale a bazelor culturilor religioase, inclusiv ale celei ortodoxe. Este un pas foarte important în direcţia conştientizării rolului religiei în viaţa şi istoria societăţii noastre. Noi încetăm să mai fim copiii, care nu ţin minte relaţiile de rudenie duhovnicească, dar mai exact, legătura noastră cu cultura ortodoxă.

În rest, mă îndoiesc că atitudinea bisericii faţă de învăţământ este una specifică. Noi milităm, ca şi toate forţele sănătoase sociale, pentru ca studiile să ajute la formarea  personalităţii dezvoltate multilateral, care gândeşte independent, este orientată corect din punct de vedere moral. Fără îndoială, transformarea învăţământului în marfă este străină societăţii noastre, în care niciodată cunoştinţele nu se transformau în obiectul de cumpărare şi vânzare.

Superficialitatea în studierea ştiinţelor duce la criza capacităţilor de a gândi. Vectorul general al dezvoltării societăţii contemporane informaţionale este bine exprimat în noţiunea de  „infoteinment” - prezentarea informaţiei prin distracţie. Însă predilecţia unei astfel de abordări în învăţământ duce în mod inevitabil la simplism, la raţionamente de suprafaţă, iar în general – la atrofia capacităţii de a citi, a gândi în profunzime, a chibzui în mod individual. Aceasta poate duce nu doar la catastrofă în domeniul cunoştinţelor umanistice, dar şi să-i facă pe tineri cu totul surzi, incapabili să recepţioneze Revelaţia Dumnezeiască, care este pecetluită în Sfânta Scriptură. Dacă tânărul în toată viaţa sa nu a citit nici o carte cu un volum de mai bine de 30 de pagini, e mică probabilitate că va deschide pentru sine Evanghelia.

- Dumneavoastră acordaţi multă atenţie  relaţiilor interreligioase, în Rusia şi în timpul vizitelor peste hotare vă întâlniţi cu muftii, cu rabini. Pe fundalul exploziilor recente de islamofobii în Europa şi a prigonirilor împotriva creştinilor într-un şir de ţări din Extremul Orient şi Africa, ce gândiţi despre situaţia, care s-a format azi în ţara noastră – totul este  bine? Nu vă deranjează discuţiile despre radicalizarea Dumei de Stat după ultimele acte teroriste împotriva liderilor islamului tradiţional, perspectivele creşterii numărului musulmanilor-migranţi şi construcţia noilor minarete la Moscova şi în alt oraşe ale Rusiei?

- Noi ne întristăm pentru liderii islamului tradiţional, ucişi în ţara noastră. Ei erau patrioţi, cu ale căror trude jertfelnice se păstrează lumea interreligioasă în Rusia.

Întâlnindu-ne cu liderii religiilor tradiţionale, eu continui linia existenţei paşnice, care s-a format în ţara noastră, bogată printr-o experienţă inestimabilă milenară a vieţii fără de conflict între oamenii de diferite etnii şi confesiuni. Noi avem de la cine să învăţăm arta de a iubi faţă de reprezentanţii altor religii şi coexistenţa paşnică umăr la umăr de la străbunii noştri.

Extremismul care foloseşte credinţa – este un amestec bestial al trufiei satanice şi al ignoranţei profunde. Radicalizarea întotdeauna semnifica simplificarea credinţei, schimbarea convingerilor religioase din domeniul duhovnicesc în politică. Extremismul religios pretutindeni caută duşmanul, chiar şi printre confraţii săi.

Biserica înţelege că azi migranţii sunt în majoritatea lor oameni cu o situaţie complicată de viaţă. Nu din cauza unei vieţi bune ei îşi părăsesc familiile şi pleacă la câştig. De aceea atitudinea de denigrare faţă de ei nu este demnă de un creştin. Însă aceasta nu anulează acele pericole, care sunt legate de migraţia necontrolată. Rău este acel oaspete, care nu ştie şi nu respectă obiceiurile ţării, care i-a oferit azil.

- Care vor fi consecinţele pentru relaţiile dintre ortodocşi şi catolici şi pentru poziţia creştinismului în lume în urma deciziei fără precedent în istoria modernă a lui Benedict XVI despre plecarea dumnealui de pe tronul Papal şi alegerea noului Pontific - pe cardinalul din America Latină, pe care aţi vizitat-o, fiind încă preşedinte al Departamentului pentru relaţiiesterne bisericeşti al Patriarhiei Moscovei? Analitiştii nu o dată au remarcat religiozitatea populaţiei acestui continent, iar după alegerea lui Horhe Mario Bergolio în calitate de şef al Vaticanului, s-a vehiculat ideea că și catolicismul sau capătă un nou impuls pentru dezvoltare sau cedează poziţiile în Europa secularizată. Ce gânduri aveți în legătură cu aceasta?

- Decizia lui Benedict al XVI-lea într-adevăr este fără precedent şi consecinţele încă va trebui de valorificat. Concomitent trezeşte respect faptul că acest gest a fost dictat de bunăstarea comunităţii, şeful căreia e fostul Pontificul.  Acela a fost un act al smereniei, al cărui valoare este neîndoielnică.

Europa care aparţine creştinilor tradiţionali – este Europa cu care putem găsi limbaj comun, în pofida momentelor dramatice din istorie. Cu cât mai mult ţările occidentale se îndepărtează de la moştenirea creştină, cu atât mai mult ele se apropie de regimul ideologic ateist, care în ţara noastră a existat. Fără creştinism în Europa nu este şi nu poate fi libertate, fără el secularismul mai devreme sau mai târziu va orienta societatea pe calea înrobirii duhovniceşti.

Indiferent de cum sunt relaţiile cu Biserica Romano-Catolică în problemele particulare, când este vorba de  mărturia comună despre valorile tradiţionale, despre păstrarea moştenirii creştine – noi suntem confraţi buni.

- Ce aţi dori credincioşilor şi tuturor oamenilor de sărbătoarea Paştelui în acest an?

- Întâi de toate vreau să doresc tuturor copiilor fideli ai Bisericii să fie şi mai aproape de Hristos Mântuitorul Cel Înviat, atât cât e posibil pentru fiecare de a descoperi pentru sine Faţa Lui Dumnezeiască şi Luminoasă. Valoarea supremă a Bisericii este Hristos. Care este prezent în mod real şi sesizabil în zilele Învierii Lui Luminoase. Noi trebuie să învăţăm să nu ascundem în noi această Lumină Dumnezeiască, prin care sunt pătrunse zilele pascale, dar să o ducem în lume, la acei oameni, care au dus dorul de ceea ce este adevărat, autentic, care locuiesc într-o lume a închipuirilor false şi sunt departe de cunoaşterea lui Dumnezeu. „Amar mie dacă nu binevestesc!” – această exclamaţie a apostolului Pavel trebuie să fie credo al fiecărui credincios în Hristos.

Şi celor credincioşi, şi celor necredincioşi aş vrea să doresc să fie oneşti cu sine înşişi, să creadă că există Adevărul, sunt principii primordiale neschimbătoare ale existenţei şi ale omului însuşi ca personalitate, şi ale societăţii, şi ale întregului Univers. Acela care doreşte să descopere aceste adevăruri pentru sine şi să vieţuiască conform lor – nu mă îndoiesc, deja este pe calea cea dreaptă.

AIR „Novosti”/Patriarchia.ru

Versiunea: rusă

Materiale la temă

Reprezentanții Departamentului pentru relațiile externe bisericești au luat parte la prezentarea raportului Asociației ruse pentru protecția libertății religioase „Libertatea conștiinței și intoleranța religioasă în lumea modernă”

Reprezentanții Patriarhiei Moscovei vor lua parte la prezentarea raportului despre libertatea conștiinței și intoleranța religioasă în lumea modernă

Întâlnirea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu delegația liderilor poporului ezizilor

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a primit în audiență delegația liderilor poporului ezizilor

Președintele Departamentului pentru relațiile externe bisericești s-ai întâlnit cu cardinalul Kurt Koch

La Sankt-Petersburg a avut loc ședința comună a grupurilor de lucru „Bisericile în Europa”, „Ocrotirea sănătății” și „Societatea civilă” ale Forumului „Dialogul de la Petersburg”

La Departamentul pentru relațiile externe bisericești a avut loc întâlnirea cu delegația Bisericii Asiriene a Răsăritului

Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse au luat parte la cel de-al XVII-lea Forum rus-german al societăților civile „Dialogul de la Petersburg”

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina a condus slujba dumnezeiască praznicală la mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Gorodok, regiunea Rovno

În cadrul proiectului „Cu Dumnezeu la drum” redactorul-șef al Editurii Patriarhiei Moscovei a desfășurat o întâlnire pascală la Gara Kievsky din capitala Rusiei

La Moscova a avut loc Art Festivalul „MediaPaștele”

La 21 aprilie, la Moscova va avea loc Art Festivalul mass-media „MediaPaștele”

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril: A fost a convorbire a Întâistătătorilor care conștientizează responsabilitatea pentru starea Ortodoxiei Ecumenice

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril: A fost a convorbire a Întâistătătorilor care conștientizează responsabilitatea pentru starea Ortodoxiei Ecumenice

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril: „Lavra Pecerska din Kiev astăzi rămâne un pivot al Ortodoxiei canonice pe pământul ucrainean. Și nu doar pe cel ucrainean” [Patriarhul : Interviuri]

Vizita Patriarhului la Mitropolia de Ekaterinburg. Sosirea la Ekaterinburg

În Duminica Floriilor la biserica Reprezentanței din Damasc a Bisericii Ortodoxe Ruse a fost săvârșită Dumnezeiasca Liturghie

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul” [Patriarhul : Predici]

Slujirea Patriarhului de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim în catedrala „Hristos Mântuitorul”. Hirotonia arhimandritului Alexii (Orlov) în treapta de episcop de Serov și Krasnoturynsk

În Duminica Floriilor Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Ucraina a condus slujba dumnezeiască praznicalp în Lavra Pecerska din Kiev