Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la ceremonia închiderii celui de al X-lea Festival internațional „Îngerul strălucitor”

Alocuțiunea Preafericitului Patriarh Chiril la ceremonia închiderii celui de al X-lea Festival internațional „Îngerul strălucitor”
Versiune pentru tipar
8 noiembrie 2013 23:07

La 8 noiembrie 2013, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a participat la ceremonia închiderii celui de al X-lea Festival internațional de caritate „Îngerul strălucitor”, care a avut loc la cinematograful moscovit „Hudojestvennyi”. Întâistătătorul Bisericii Ruse, care este tutorele duhovnicesc al festivalului, s-a adresat cu o alocuțiune către participanții la serata solemnă.

Stimată Svetlana Vladimirovna! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Doamnelor și domnilor, frați și surori!

Cu o mare plăcere particip la închiderea celui de al X-lea Festival internațional de caritate „Îngerul strălucitor”. Cinematografia – este un adevăr bine cunoscut de toți -  exercită o influență foarte mare asupra minților, inimilor oamenilor, asupra concepției lor, a perceperii lumii, asupra formării principiului etic în om, asupra deprinderilor comportamentale – cu alte cuvinte, asupra formării personalității umane. Pe de altă parte, cinematografia doar este creată de oameni. Precum totul ce este creat de oameni – fie în domeniul artelor, al politicii, economiei – cinematografia este legată de lumea interioară a omului.

Când vorbim că societatea se cufundă în crize și începem să le enumerăm – bancară, financiară, ecologică, economică, politică etc – noi nu putem găsi cauza lor comună și înțelege de ce aceste crize se produc într-un moment. Răspunsul se află doar în dimensiunea personală, la care noi deseori nu ne gândim. Dacă personalitatea umană trece prin criză, atunci în criză intră epoca. Acest lucru este ușor demonstrabil. Prăbușirea Imperiului roman, renașterea Paleologilor în Bizanț, apoi căderea Bizanțului, Renașterea în Occident, epoca revoluțiilor și a războaielor în Europa Occidentală și, în sfârșit, secolul nostru tulburat al XX-lea. Chiar și ceea cea am enumerat în grabă, deja oferă un tablou clar al relațiilor dintre starea interioară a omului, contextul, în care persoana viețuiește și arta. Toate aceste epoci, despre care am vorbit acum, sunt marcate de anumite stiluri artistice, de o anumită manieră de expresie, pe care au folosit-o artiștii.

Astăzi noi trăim într-o epocă, pe care nu o putem numi epoca transformării. Este o epocă a unor mulțimi de transformări. Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, omenirea a intrat într-un cu totul alt tip și modalitate  a existenței sociale, când schimbările au devenit permanente, când nu mai pot fi urmărite, când totul se produce momentan, când în schimbări se pogoară o parte din societate, iar cealaltă parte nu se pogoară, deoarece nu deține deprinderi, tehnologii și pentru ea e închis încă ceea ce e deschis pentru alții. Aceste schimbări permanente, care se produc cu o viteză diferită și care nu cuprind concomitent pe toți oamenii, generează contradicții enorme de ordin intern, inclusiv în relațiile sociale.

Când spunem că artele noastre sunt în criză, noi spunem adevărul. Dar pentru cineva este criză, iar pentru cineva – revelație, deoarece dezvoltarea se produce nu într-un moment. Pentru unii ceea ce are loc este dezvoltare, iar pentru alții - regres. Cum de găsit un punct de sprijin în toată această mușcare? Pe ce se poate de sprijinit? Ce criteriu de luat?

Există lucruri permanente, care sunt supuse deformării din exterior, din partea forței care îl influențează pe om, dar care rămân, totuși, neschimbate și, în primul rând, aceasta se referă la baza morală a personalității umane. Se prea poate că pericolul epocii noastre constă și în faptul că acțiunea din exterior distruge acest sprijin al personalității umane – moralitatea dată de Dumnezeu, indiferent ce ar spune oamenii care nu cred în Dumnezeu. Moralitatea este absolută, indiferent de faptul dacă se demonstrează că este relativă. Moralitatea nu este doar un sistem de anumite valori și convingeri, dar este o putere uimitoare interioară, care este  cunoscută prin vocea conștiinței noastre. Mai există acest principiu care ne unește, care ajută oamenilor să aibă un anumit punct de vedere comun, criterii comune, deși, bineînțeles, câmpul acestui criteriu se îngustează tot mai mult și mai mult.

Însă eu cred în consensul moral al majorității morale. Consensul moral al majorității morale nu coincide cu consensul unor anumite ediții pe Internet, al unor articole critice. Însă acest consens moral al majorității morale este o putere, care menține și poporul nostru și, în sensul larg al cuvântului – întregul neam omenesc, fără a-i da posibilitate să  piară.

Vorbesc despre toate acestea anume din cauza că nu se poate să separi capodopera de artist. Artistul își transmite lumea sa interioară în exterior și operele lui influențează asupra formării oamenilor, inclusiv asupra stării de moralitate a omului. Ceea ce face cinematografia bună - este un lucru mare și bun. Ea menține principiul moral în om și, într-un sens mai larg, menține însăși existența societății umane. Cinematografia noastră bună face, se prea poate, doar primii pași de acest gen în perioada modernă. Însă din  această cinematografie bună nu putem elimina și filmele sovietice minunate, care, poate, că nu vorbesc în direct de Dumnezeu, dar în mod implicit au menținut și credința, și moralitatea, ducând un astfel de mesaj luminos oamenilor.

Eu cred că filmul moral nu întotdeauna este legat în mod direct de religie. Idei religioase și morale se pot conține în mod implicit într-o operă, care și prin temă, și prin subiect nu este legată direct cu credința. Acum nu voi enumera filmele, care poartă în sine această putere duhovnicească, această energie duhovnicească, deoarece în enumerare întotdeauna există un risc – vei spune despre unul, despre altul nu vei vorbi, cineva se va obijdui… Însă, slava Domnului, în cinematografia  noastră există multe exemple.

Care este menirea „Îngerului strălucitor”? El oferă oamenilor posibilitatea să privească această cinematografie bună, ca oamenii să simtă pe propriul exemplu influența asupra lor a acestor filme. Iată din ce cauză au venit 60 de mii – cu toate că festivalul nostru nu a avut nici un fel de publicitate.

Despre aceasta trebuie să ne gândim de asemenea. Noi trăim într-o societate, care nu consideră că evenimentul este un eveniment, dacă el nu a devenit unul informațional.  Bineînțeles, despre „Îngerul strălucitor” trebuie să afle tot mai mulți oameni și el trebuie să unească tot mai mulți artiști, care nu s-ar sinchisi să participle la un festival, al cărui symbol este  imaginea unui înger. Doar și acesta este un simbol. Cine a văzut îngeri? Cine știe cum arată ei? Nimeni nu știe. Ei sunt fenomene ale lumii supersenzoriale, sunt fenomene ale lumii de dincolo. Dar faptul că el este sigla festivalului -  este un lucru minunat. De aceea nu trebuie să ne jenăm să participăm la aceste festivaluri, să expunem filmele noastre chiar și în cazul, când nu sunt legate în mod direct de credința religioasă a omului, dar dacă ele reflectă cerințele duhovnicești ale contemporanilor, dacă în ele se descoperă principiul moral al personalității și dacă ele vorbesc despre jertfă, dragoste, eroism, dacă vorbesc despre bunătatea omenească.

Nu o să vă mai obosesc cu spusele mele. Am vrut doar să-mi împărtășesc acele gânduri, care mi-au apărut, până mergeam cu automobilul. Mi-au fost pregătite anumite teze pentru alocuțiune, însă, după cum vedeți, nu am în mâini nici un fel de teze, vă vorbesc ceea ce mi-a venit în gând. Am mers cu automobilul pe bulevardul Kalinin, mă uitam la această lume contemporană în frământ și mă gândeam, cât este de minunat că în centrul Moscovei, la cinematograful „Hudojestvennyi” astăzi va avea loc închiderea celui de al X-lea Festival internațional „Îngerul luminos”. Vă doresc tuturor succese!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei