Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după terminarea Liturghiei la catedrala „Hristos Mânuitorul” din 20 noiembrie 2013

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după terminarea Liturghiei la catedrala „Hristos Mânuitorul” din 20 noiembrie 2013
Versiune pentru tipar
20 noiembrie 2013 21:08

La 20 noiembrie 2013, de ziua sa de naştere, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Hristos Mânuitorul”. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Iuvenalii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Înalți reprezentanți ai puterii de stat! Maici egumene! Dragi părinți, frați și surori!

De obicei eu nu sărbătoresc în mod solemn ziua mea de naștere. Și chiar devenind Patriarh, primii ani săvârșeam în această zi serviciul divin în biserică. Dar apoi, sub puternica influență și chiar presiune a persoanelor care mă înconjoară, am căzut de acord ca în această zi să slujesc în catedrala „Hristos Mânuitorul”, deoarece există oameni care ar dori să vină și să mă felicite.

Din aceste considerente, cu deplină smerenie săvârșind azi Dumnezeiasca liturghie și conștientizând că este vorba, bineînțeles, de o zi personală, eu concomitent am mulțumit lui Dumnezeu pentru voi toți, dragii mei, care azi v-ați rugat cu mine, ați slujit, care împreună cu mine ați ridicat rugăciuni către Domnul. Deoarece, de fiecare dată, când ne rugăm de obște și ne împărtășim din Sfântul Potir, noi ne unim unii cu alții într-o Singură Împărtășanie Sfântă. Și această putere interioară, care ne unește în momentul sfintei Euharistii, mă ajută în continuare și în viața cotidiană, deseori în condiții deloc simple, să simt și să conștientizez susținerea această reciprocă și, bazându-mă pe oameni, să săvârșesc în mod duhovnicesc și la convingerea apropiaților ceea ce trebuie să săvârșesc în calitate de Patriarh.

Azi am avut două citiri uimitoare, care nimeresc pentru această zi. Desigur, de fiecare dată sunt diferite citiri. Citirea din Apostol (Col. 3:17-4:1) ne prezintă un tablou al armoniei între oamenii, care duc o viață creștină. Apostolul ne spune despre faptul cum femeile trebuie să-și iubească soții, cum soții trebuie să-și iubească și să poarte de grijă soțiilor, cum copiii trebuie să dea ascultare părinților și cum părinții nu trebuie să întărâte pe copii. Și se pare că dacă  în așa fel totul s-ar organiza în viață, ce pace, liniște și bucurie ar exista, cum s-ar întări oamenii prin dragoste și susținere reciprocă. Citirea din Evanghelie (Lc. 12:48-59) parcă vine în contradicție cu citirea din Apostol. Domnul ne spune că oamenii sunt separați, inclusiv sunt scindați și prin venirea Lui în lume. Domnul vorbește despre aceste divizări dintre soț și soție, dintre părinți și copii.

Ce se întâmplă în mod real - divizarea sau viața în comun? Ce se întâmplă de fapt – triumful fericirii și al dragostei omenești sau conflicte? La această întrebare putem răspunde doar așa: și una, și alta. Și la urma urmei fiecare persoană alege una din două, alege prin voința sa liberă. Iar dacă omul alege conflictul, aceasta nu semnifică că el este anormal și vrea să meargă la pieire, nu este așa.

Cine vrea să meargă la pieire atunci când, purtat de dragoste, se căsătorește? Doar căsătoria este asociată cu fericirea, bunăstarea – este ceea ce descrie apostolul Pavel în epistola citită azi. De ce dar atât de des căsătoria devine sursă a discordiilor, scârbirilor, conflictelor, urii, contrapunerii și chiar a criminalității? Deoarece potențialul dragostei a devenit epuizat, distrus, în loc vine antipodul dragostei – ura, răutatea și distrugerea.

Iată din ce cauză  în aceste două citiri din Testamentul Nou noi vedem două tablouri – deoarece nu există un tablou unic al lumii. Există un tablou ideal, pe care îl descrie apostolul Pavel, dar există și un tablou real al lumii, despre care vorbește Domnul în Evanghelia Sa.

Dar unde suntem noi în toate acestea? Noi suntem în epicentrul acestei contradicții și al acestor conflicte. Noi, în calitate de Biserică, suntem chemați să împărtășim cu oamenii experiența măreață duhovnicească a dragostei. Noi suntem chemați să ajutăm oamenilor să înțeleagă acest tablou al armoniei, pe care ni-l prezintă apostolul Pavel, să-l accepte cu inima și cu sufletul ca să-l înfăptuiască în viața lor.

Însă concomitent, știind că mulți nu sunt capabili să realizeze o astfel de lucrare, Biserica trebuie să se adreseze și lor - și celor, care sunt înclinați spre distrugere, dar nu spre unire, spre ură, dar nu spre dragoste. Adresarea noastră trebuie să fie către toți, ca planul lui Dumnezeu despre lume, om,  familie, relații omenești să fie  înfăptuit în viață.

De fapt, Biserica se pomenește în epicentrul luptei, fără a dori această luptă, fără a obijdui pe cineva. Nu există o altă organizație care s-ar adresa oamenilor în aceeași măsură în spațiul social, precum o face Biserica: nici un fel de ofense, nici un fel de reproșuri. Dar concomitent Biserica, aducând cuvântul său tihnit omului contemporan, nu poate refuza la vocația sa de a numi păcatul păcat, iar pe păcătos să-l cheme la pocăință.

Aceasta este îndeosebi de important în viața contemporană, când mulți păcătoși înțeleg chemarea spre pocăință ca pe o anumită agresiune, ca pe o presiune, ca pe o concreștere imaginară pentru ei a Bisericii cu statul – Biserica, cică, devine un presing ideologic, distruge libertatea, nu permite să respiri. Însă priviți în jurul vostru, la tot ce vă înconjoară: la programele de televiziune, la publicitate, la modul de viață, la restaurantele aglomerate în timpul Postului cel Mare. Biserica doar pe nimeni nu scoate din aceste restaurante, pe nimeni cu forța nu impune la nimic. Ea pur și simplu își adresează mesajul său oamenilor. Și chiar acest mesaj, strict bazat pe cuvântul lui Dumnezeu, este recepționat ca o oarecare presiune și ca un dictat.

Este ceva noi în toate acestea? Nu. Deoarece Domnul ne spune azi în Evanghelie că va fi discordie între soț și soție, între copii și părinți. Deoarece unii se situează pe de o parte a acestui cuvânt al lui Dumnezeu, iar alții pe cealaltă parte.

Într-un astfel de ghem complicat, aș spune dramatic, al relațiilor umane, al concepțiilor contradictorii și al convingerilor, Biserica lui Hristos își duce mesajul său lumii și niciodată nu se va opri, până la sfârșitul veacurilor, indiferent de faptul, dacă slujim noi în catedrale mărețe sau în catacombe, ne salută poporul sau ne gonește, suntem noi autorități sau paria. Deoarece toate acestea au existat deja în istoria omenirii.

Astăzi, adresându-mă către voi cu o mare recunoștință pentru rugăciunile voastre, pentru susținerea voastră, pentru dragostea voastră, pe care o simt sincer cu toată inima, vă rog și în viitor să țineți minte în rugăciunile voastre de Patriarh, care deja în puterea funcției sale, indiferent de cum ar fi – adresându-se către oameni sau fiind taciturn, deseori săvârșind servicii divine sau din cauza neputinței rareori, capabil să conducă mecanismul enorm al vieții bisericești sau incapabil din diverse pricini – anume Patriarhul este întotdeauna scopul și ținta principală a celor care, luptând cu Biserica, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu mesajul al Însuși Mântuitorului, lovesc în Ea.

Eu cu smerenie și cu deplina înțelegere a slujirii Patriarhului primesc totul ce trebuie să primesc - și dragostea, și ura – totul păstrez în inima mea. Eu cer de la Domnul doar un singur lucru: ca niciodată în inima mea să nu fie nici răutate, nici ură. Deoarece doar inima dăruită lui Hristos poate fi în stare să propovăduiască cuvântul Său și să convingă pe oameni.

Iar pentru ca să fie anume așa, eu încă și încă odată, de ziua mea de naștere, mă adresez către voi, rog rugăciunile voastre și ajutorul vostru duhovnicesc. Să vă păzească Domnul.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: ucraineană, rusă

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei