Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Mesajul Preafericitului Patriarh Chiril și al Sfântului Sinod, adresat arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu ocazia aniversării a 700 de ani de la nașterea sfântului cuviosului Serghie de Radonej

Mesajul Preafericitului Patriarh Chiril și al Sfântului Sinod, adresat arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, monahilor, monahiilor și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse cu ocazia aniversării a 700 de ani de la nașterea sfântului cuviosului Serghie de Radonej
Versiune pentru tipar
26 ianuarie 2014 08:15

Mesajul a fost aprobat la ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 25-26 decembrie 2013 (condica nr.131).

Preasfințiți arhipăstori, cinstiți preoți și diaconi, iubitori de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!

În anul curent 2014 se împlinesc 700 de ani din ziua nașterii marelui nevoitor al cuvioșiei, luminătorul credinței și preaslăvitul sfânt al lui Dumnezeu, cuviosul și purtătorul de Dumnezeu părintele nostru Serghie, egumenul de Radonej, făcătorul de minuni.

Fericitul Epifanii Preaînțeleptul, autorul vieții lui avva Serghie, mărturisește că nu este cu putință a descrie toate talentele și minunile acestui  sfânt, deoarece ele se săvârșesc până în prezent.

Într-adevăr: fiecare creștin ortodox îl cunoaște și îl iubește pe făcătorul de minuni de la Radonej, venerează amintirea lui și îi respectă moștenirea Cuviosului. Istoricul statalității Ruse și al Bisericii Ruse profesorul Vasilii Osipovici Kliucevski a exprimat în felul următor gândul cu privire la perceperea chipului Cuviosului de către popor: ˮÎntrebați pe oricine dintre acești oameni simpli, care au venit cu toiag și torbă pe umăr  [în lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie] de departe: când a trăit cuviosul Serghie și ce a făcut pentru Rusia secolului al XIV-lea, ce a fost el pentru timpul său și rar cine va putea răspunde; dar la întrebarea: ce este el pentru ei, generațiile depărtate de oamenii secolului al XIV-lea, și de ce au venit acum la el, fiecare va răspunde cu fermitate și claritateˮ.

Până în ziua de azi nu se oprește torentul credincioșilor, care vin din diferite țări, orașe și sate, ca să se închine cinstitelor moaște ale sfântului lui Hristos, care se odihnesc între zidurile mănăstirii fondate de el – lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie, care este situată pe colina înaltă Makovski, ce ține minte faptele și pe cârmuitorul însuși al nevoitorilor de aici.

Această mănăstire proslăvită în veacuri a devenit o școală adevărată a cuvioșiei, un centru din care plecau monahi în întreg pământul Rusiei. Ei purtau în inimile lor și pe buzele lor adevărul Evanghelic și prin fapte au arătat chipul  viețuirii în Hristos.

Lavra „Sfânta Treime” a sfântului Serghie este în istoria Ortodoxiei nu doar centrul cuvioșiei în partea de Nord-Est a Rusiei, dar și continuarea cauzei sfinților Antonie și Feodosie de la lavra Pecerska de la Kiev – primii călugări ruși, care au adus statutul monahicesc de trăire în obște în hotarele Patriei noastre, arătând adevărata frumusețe a smereniei lui Hristos, pe care o aveau.

Prin ucenicii săi cuviosul Serghie a devenit fondatorul unui mare număr de mănăstiri. Călugării aceștia au purtat focul credinței, aprins de la inima înflăcărată a lui avva purtătorul de Dumnezeu, în toate regiunile și în cele mai depărtate colțuri ale țării, semănând semințele adevărului lui Dumnezeu și având grijă de faptul ca germenii evanghelici să se transforme cu timpul în holde albe (vezi: In. 4:35) ce au făcut rod însutit (vezi: Lc. 8:8).

Succesorii Cuviosului, urmându-i în blândețe și dragoste de muncă, cu propriile mâini au făurit biserici, au construit chelii și au luminat mulțime de oameni cu lumina lui Hristos. Prin aceasta ei îi împărtășeau pe contemporanii lor la marea moștenire a culturii creștine, afirmau cultura creștină, contribuiau la unitatea națională, punând fundamentul statalității, sporind la depășirea războaielor fratricide.

S-au confirmat cuvintele Domnului, spuse Cuviosului în timpul viziunii proorocești a păsărilor cerului: „Asemenea stolurilor de păsări, văzute de tine, vor fi numeroși ucenicii tăi și după tine ei nu se vor împuțina, doar dacă vor dori să-ți urmezeˮ.

Fiind un model al nerăutății și al modestiei, cuviosul egumen de Radonej, care nu căuta glorie omenească, a fost înălțat de Însuși Dumnezeu, spunând ucenicilor Săi:Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundăˮ (Mt. 5:14).

Lui, truditorului smerit pe tărâmul Domnului, care întotdeauna a evitat onoruri și însemnele puterii, atât lumești, cât și bisericești, precum și mănăstirii lui, Pronia Atotțiitorului a predestinat să devină centrul celor mai importante evenimente ale epocii – evenimente, care au determinat soarta poporului nostru și al întregii noastre Patrii.

La el vine pentru binecuvântare sfântul cneaz Dimitrii Donskoi, cerând ajutorul în rugăciuni și mângâierea harică înainte de groaznica luptă de pe câmpul Kulikovo. Lui i se încredința trimiterea mesajelor către cnejii care nu doreau pace cu confrații lor și, cu mila lui Dumnezeu, cuvântul încet și smerit al monahului căpăta putere, ce își supunea forța militară și politică a stăpânitorilor laici.

Încă în timpul vieții sale egumenul de Radonej devine egumen al întregului pământ Rus, un lider duhovnicesc general-național, un mare stareț, la ale cărui picioare cad și cneji, și boieri, și slujitori ai bisericii, și târgoveți, și simpli țărani. Pe ei pe toți îi cuprinde cu dragostea sa, este gata să împărtășească tuturor din înțelepciunea cea de sus (vezi: Iac. 3:17).

Deținând libertate duhovnicească adevărată, cuviosul Serghie prin comportamentul său, prin chipul său educa oamenii, trezea în ei setea libertății în Hristos (vezi: Gal. 5:1) și aceasta nu putea să nu se răsfrângă asupra duhului interior al întregului popor, care a găsit în sine puterea de a se opune jugului străin.

Tradiția duhovnicească a monahismului rus, formată în mare parte sub influența sfântului Serghie de Radonej, a dat roade mari în lanul Domnului. În chipul cuvioșilor bărbați și femei din secolele următoare, ale stareților din pustia de la Optina, din mănăstirea de la Sarov și ale multor altor nevoitori strălucește aceeași lumină blândă a harului lui Dumnezeu, care este atât de bine cunoscută creștinilor ortodocși din Patria noastră după imaginea din icoane a lui avva Serghie. Noi, moștenitorii săi duhovnicești, suntem chemați să fim și noi cu voi. Noi trebuie să tindem la dobândirea acelei dragoste către Dumnezeu și apropiați, a acelei blândeți, nerăutăți și dragoste de muncă, care ne sunt arătate nouă de Cuvios.

Ca o moștenire duhovnicească a sfântului răsună azi cuvintele lui, aduse până la noi de tradiția evlavioasă: „Ne mântuim cu dragoste și unire”. Această învățătură este îndeosebi de actuală azi. Noi suntem moștenitorii Sfintei Rusii, care trăim în diferite state, dar care avem o credință, o istorie și o cultură comună – suntem chemați de Dumnezeu la o mare responsabilitate pentru păstrarea tezaurului inestimabil al tradiției ortodoxe, primită de noi de la strămoșii noștri. Noi suntem chemați ca să arătăm prin faptă și întreaga viață „unitatea Duhului întru legătura păcii” (Ef. 4:3), contrapunându-ne la scindările veacului acestuia.

Chiar și în cele mai dificile epoci, în vremurile de încercări grele și de mari scârbiri, egumenul pământului Rus rămâne pentru toți, care cer de la el ajutor, un far sigur în marea tulbure a patimilor vieții, izvorul mângâierii și al speranței întru Pronia Domnului, care acționează prin căile cunoscute doar Lui în destinul fiecărui om și al întregilor popoare.

Nu îi va lăsa el pe copiii săi duhovnicești și acum, și în epocile ulterioare. Săvârșind cântarea de laudă marelui nevoitor al Bisericii Ortodoxe, să ținem minte cuvintele sfântului Epifanie Preaînțeleptul, scrise de el  în viața Cuviosului: „Noi îl lăudăm pe sfântul Serghie nu pentru faptul că are nevoie de laudă, dar pentru faptul că el se roagă pentru noi, asemuindu-se întru totul lui Hristos Ce a pătimit pentru noiˮ. Să ridicăm către el  rugăciunile inimii noastre, nădăjduind că prin mijlocirea sa Mântuitorul Atotdarnic al lumii să ne învrednicească ca „în ziua Judecății de Apoi să scăpăm de a fi de-a stânga, dar să fim de-a dreapta și să auzim glasul fericit al Stăpânului Hristos: veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția pregătită vouă de la facerea lumiiˮ (Rugăciunea către cuviosul Serghie de Radonej).

Amin.

 

 

Versiunea: rusă