Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la deschiderea celor de-a IV-lea Întâlniri Parlamentare de Crăciun în Consiliul Federației

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la deschiderea celor de-a IV-lea Întâlniri Parlamentare de Crăciun în Consiliul Federației
Versiune pentru tipar
29 ianuarie 2016 19:36

La 29 ianuarie 2019, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a ținut un discurs la ședința plenară a celor de a IV-lea Întâlniri Parlamentare de Crăciun, organizate în Consiliul Federației al Adunării Federale a Federației Ruse.

Stimată Valentina Ivanovna! Stimați participanți ai înaltei adunări!

Aș vrea să vă salut cordial și să-mi exprim satisfacția în legătură cu faptul că deja s-a format o tradiție a întâlnirilor parlamentare în contextul Lecturilor Internaționale de Crăciun, efectuate sub egida Bisericii Ortodoxe Ruse.

Îmi amintesc ultima noastră întâlnire aici, în Consiliul Federație, care mi-a rămas în memorie ca o experiență excelentă și o pildă uimitoare a faptului cum o instituție de stat – senatul, camera superioară a parlamentului, Biserica și societatea pot în mod transparent, dezinvolt și principial să discute diverse probleme ce se referă la viața oamenilor noștri. Consider că și întâlnirea de azi trebui să continue această tradiție.

Aș vrea să-mi exprim recunoștința, Valentina Ivanovna, pentru ceea ce ați rostit adineauri – ați vorbit atât de bine și just, încât eu îmi voi scurta unele secvențe din discursul meu, pur și simplu solidarizându-mă cu acele teze, care au fost expuse de Dumneavoastră.

Coraportarea tradiției și inovării – este una din problemele cele mai importante, de la a cărei soluționare depinde dezvoltarea societății umane. În diverse epoci în mod diferit se formau interferențele între aceste două forme de existență ale civilizației umane. Se cunoaște că tradiția prevala atât de mult în unele perioade istorice, încât orice fel de inovare era lipsită de importanță, pe când tradiția era primordială. Însă au sosit alte vremuri – noi le numim condiționat „vremuri noi” – când ideile novatoare au început se expulzeze treptat ideile și principiile tradiționale. În prezent, în majoritatea țărilor, în majoritatea societăților nimeni nu-și mai pune întrebarea dacă este nevoie de inovare. Iar dacă cuiva îi va trece prin cap să spună că nu e nevoie de inovații, această persoană nu va fi luată în serios de către alții, deoarece de inovări este asociat progresul – științific, tehnic, prin urmare, are loc schimbarea vieții oamenilor spre mai bine.

Dar unde a rămas tradiția? Tradiția a rămas la periferia vieții sociale. Dacă veți întreba pe vreo persoană următoarele: „Ei bine, un automobil nou – e bine. Un nou gadget – este minunat. Dar cunoști ce este tradiția? Avem noi oare nevoie de tradiție?” – nu fiecare va răspunde corect. În primul rând, cuvântul „tradiția” este înțeles în mod diferit. În al doilea rând, tradiția azi nu este un factor ideologic care determină viața contemporană.

De fapt, dezvoltarea durabilă a societății se poate realiza doar în urma unei corelări corecte între principiul tradițional și cel inovator. Dacă va exista doar tradiția, dar nu va exista caracterul novator și mișcarea înainte, atunci dezvoltarea civilizației umane se va stopa. Însă acest lucru e cu neputință, deoarece Dumnezeu l-a creat pe om, dându-i posibilitatea de a crea. Iar rezultatul creației este ceva nou. Însăși Domnul a spus: „Iată, noi le facem pe toate” (Apocalipsa 21:5). Nu a spus „le-am făcut pe toate”, ci „le facem pe toate”.

De aceea creația și inovarea sunt de asemenea părți ale planului lui Dumnezeu. Iar tradiția este ceea ce le ajută oamenilor să aleagă din cele noi doar ceea ce este important și esențial, ceea ce devine, la rândul său, o parte din tradiție. Tradiția este un oarecare filtru, unul fără chibzuință, dar care are la baza lui principiul lui Dumnezeu, criteriul divin.

Aici se iscă întrebarea, ce fel de criteriu este acesta? Răspunsul este următorul: criteriul este principiul moral în om, creat de Dumnezeu. Noi trecem prin inimă totul ce se întâmplă cu noi – orice cuvânt al crainicului, dacă privim atent emisiunea televizată, fiece cuvânt al scriitorului, dacă citim cu atenție vreo carte, o trecem prin sine, prin propria noastră lume interioară duhovnicească, a cărei fundament este principiul moral.

Din această cauză în centrul tradiției se află valorile morale. Totul se poate schimba. Pot apărea diverse opinii privind arhitectura, pictura, organizarea politică, dar nu pot apărea diferite opinii privind moralitatea, deoarece moralitatea nu aparține omului, ea este dată de sus. Dar dacă moralitatea, după cum afirmă unii, ar fi fost rodul dezvoltării sociale, în acest caz, vă asigur, ea ar fi dispărut demult. Și atunci omenirea nu ar mai avea nici o speranță cu privire la un consens.

Dacă vorbim în ziua de azi despre dreptul internațional, despre organizațiile internaționale, dacă spunem că civilizația umană ar putea fi o oarecare comunitate, noi ne bazăm pe faptul, poate chiar în mod inconștient, că există un consens de ordin moral între fiii și fiicele neamului omenesc și acest consens de ordin moral este determinat de conștiința omenească. Pe această idee se bazează dreptul. Aș vrea să vorbesc în primul rând despre aceste valori morale de bază și despre legislație.

I

Pe parcursul a sute de ani modelul unei dezvoltări stabile ale societății era conceput în baza principiilor și valorilor morale de bază, despre aceasta am vorbit mai sus. Noțiunile de  dreptate și demnitate, datorie și onoare, dragoste față de Patrie și sacrificiu, solidaritate și milostenie sunt strâns incluse în sistemul relațiilor unei societăți tradiționale. Anume valorile morale fundamentale asigură existența stabilă a societății și perpetuarea experienței istorice a generațiilor.

Unul din instrumentele cele mai eficiente în păstrarea stabilității sociale este legea. Dreptul este, fără îndoială, o invenție omenească, dar bazele sale valorice se află în moralitatea legii lui Dumnezeu. Încercați să rupeți legea de morală, cum au făcut-o în Africa de Sud în timpul apartheidului sau în Germania nazistă, când se elaborau legi pline de ură față de oameni. Aș vrea să subliniez acest gând prin cuvintele lui Vladimir Sergheevici Soloviev, filozof rus, care a trăit la finele secolului al XIX-lea. El scria: „Între bunătatea ideală și realitatea răutăcioasă există un domeniu intermediar al dreptului și al legii, care servește întrupării bunătății, precum și limitării și rectificării răului. Justiția și statul au condiționat  organizarea de facto a vieții morale a omenirii”. Cu toate acestea, își continuă gândul filozoful, dacă justiția se înstrăinează de viața bazată pe morală – acum urmează cea ce e cel mai important – ea își pierde fundamentul și în nici un fel nu se mai deosebește de abuz („Justificarea binelui”). Rupeți morala de la lege și legea încetează să mai fie lege, ea începe să servească stihiilor omenești, dar nu să exprime acel principiu moral care a venit la noi de sus și care este baza existenței umane. Așadar, în mod ideal justiția trebuie să proiecteze norme ale legii morale în diverse domenii ale vieții oamenilor. Dar în viața reală, sub influența multor factori, inclusiv de natură politică, socială, economică, culturală, justiția se depărtează de acest ideal.

Ideile permisivității totale, ale unei libertăți nelimitate a persoanei, ale unui individualism extrem, care pătrund treptat pe parcursul ultimelor veacuri în toate domeniile vieții societății – de la politică și economie până la cultură și artă – aruncă provocări valorilor morale, le declară ca fiind netrebuincioase și chiar împiedicând dezvoltării societății. Noi ajungem să fim martorii faptului cum într-un șir de țări acest fenomen periculos este reflectat în legislație, ceea ce duce la eroziunea celor mai importante instituții sociale, în primul rând a familiei și a școlii.

II

Familia este, bineînțeles, una din instituțiile cele mai puternice și mai conservative ale societății tradiționale. Anume în familie omul însușește normele de bază ale comportamentului și reperele valorice, capătă o educație morală și se alimentează din tradiția duhovnicească a poporului său. Familia este prima și cea mai importantă școală a vieții pentru fiecare om. Anume din aceste motive eroziunea bunăstării morale a familiei prezintă o lovitură dată bunăstării întregii societăți, o lovitură dată viitorului atât al poporului, cât și al statutului.

Sub pretextul realizării valorii de libertate și egalitate, este supusă reviziei însăși noțiunea de familie și căsătorie. După cum se știe, în unele țări la nivel legislativ este aprobată posibilitatea creări așa-numitelor căsătorii dintre persoane de același sex, ceea ce contravine poruncilor și principiilor lui Dumnezeu, care privesc familia exclusiv ca o unitate dintre un bărbat și o femeie, creată, în primul rând, cu scopul nașterii de copii. Dar de ce noi vorbim atât de des anume despre legislația care reglementează relațiile netradiționale? Deoarece este, probabil, cel mai viu exemplu al faptului cum justiția, ieșind din tradiția europeană, a devenit exponentul nu a normei morale Dumnezeiești, ci o încercare de a justifica prin lege păcatul omenesc.

Niciodată păcatul nu a fost justificat de nici o lege – nu doar în civilizația creștină, dar și în alte civilizații monoteiste. Nu a fost niciodată o atare stare de lucruri. Noi trăim în vremurile când la nivel de stat legea apără păcatul și noi nu știm ce va urma în continuare, ce fel de păcate vor mai fi legalizate, prin urmare, și justificate. Astfel, oamenii își formează convingeri clare că nu există nici un fel de păcat, dar există o varietate a comportamentului omenesc. Nu se știe unde va ajunge neamul omenesc, dacă va viețui în baza unor astfel de principii.

În zilele noastre instituția familiei cere o protecție deosebită din partea statului. Este necesar ca la nivel legislativ să apărăm noțiunile tradiționale de „familie” și „căsătorie”, să  asigurăm familiilor apărare de la intervenție nejustificată ce împiedică comunicării interne a soților și educației copiilor, să adoptăm măsuri pentru susținerea materială decentă acordată tinerilor, familiilor cu mulți copii și familiilor incomplete. Toate acestea, fără îndoială, au o semnificație deosebită pentru prezentul și viitorul poporului nostru.

Anul trecut a început implementarea măsurilor în vederea realizării primei etape a Concepției politicii de stat cu privire la protecția familiei. În legătură cu aceasta trebuie să spunem că Biserica Ortodoxă Rusă are posibilitate, sprijinindu-se pe experiența sa, să acorde statului susținere și la etapa educației preșcolare, și în învățământ, și familiilor sociabil vulnerabile, și în educarea viitorilor soți și părinți, și în profilaxia copiilor fără de supraveghere, și în depășirea altor aspecte vulnerabile ale familiilor contemporane. Însă, pentru folosirea eficientă a potențialului comunității religioase, este necesar a dezvolta în diferite moduri parteneriatul statului cu organizațiile religioase. Pot menționa cu satisfacție că primii vlăstari ai acestei colaborări deja sunt, trebuie să păstrăm dinamica pozitivă și să continuăm elaborarea mecanismelor eficiente, practice ale parteneriatului social al statului și al comunității religioase.

III

Tema susținerii familiei ca fiind baza unei societăți orientate tradițional este legată în mod direct de tema contravenirii avorturilor.

Mulți concetățeni de ai noștri, inclusiv și comunitatea ortodoxă, sunt neliniștiți de situația actuală, când legislația Rusiei continuă să rămână una dintre cele mai liberale în lume față de avorturi. Viața a sute de mii de copii este întreruptă anual în mod violent pe mijloacele contribuabililor, mulți dintre care nu vor categoric să fie părtași la uciderea de prunci.

Biserica continuă să cheme la excluderea avorturilor din sistemul asigurării medicale obligatorii și la interzicerea vânzării în acces liber a preparatelor chimice pentru întreruperea sarcinii, la efectuarea consultărilor obligatorii a femeilor care s-au adresat cu solicitarea de a face avort cu psihologul, care este chemat nu doar să vorbească cu femeia, dar să se străduie să o convingă să renunțe la acest pas fatal. Conform aprecierilor experților, toate aceste măsuri vor permite micșorarea numărului avorturilor în Rusia minimum cu o treime.

<…>

Am avut posibilitatea să studiez minuțios această temă în baza regiunii Kaliningrad, colaborând, în primul rând, cu acei lucrători medicali, mireni, care se ocupă de profilaxia avorturilor. Nu voi demasca acum toate schemele, potrivit cărora actualmente se efectuează majoritatea avorturilor, ceea ce nu este fixat de serviciul de stat al datelor statistice. Și dacă 920 de mii de avorturi înregistrate noi vom înmulți cu doi sau cu trei, vom vedea ce se întâmplă cu poporul nostru doar într-un singur an. Iar când cineva începe să ne liniștească, spunând că „propunerile voastre sunt ineficiente” sau că cineva este împotriva lor – spuneți-mi, vă rog, ce poate fi mai important decât salvarea vieții a milioane de copii de-ai noștri? Noi vom vorbi la această temă până în momentul, când se va schimba situația. Noi vom fi criticați, eu știu ce comentarii vor urma pe marginea spuselor mele de azi. Însă eu le pronunț, ghidat fiind de conștiința mea de păstor, de om și cetățean.

În ultimii ani s-a conturat o tendință nefavorabilă de creștere neadecvată a cotei-părți de întrerupere a sarcinii prin intermediul folosirii medicamentelor. Pericolul unei atare tendințe este evident. Folosirea necontrolată a preparatelor medicale, orientate spre întreruperea artificială a sarcinii, aduce daune sănătății femeii, astfel răspândirea lor necontrolată trebuie să fie limitată prin lege.

Voi aminti că dreptul la viață, garantat de Constituția Rusiei, trebuie să presupună și apărarea ei din momentul conceperii. Orice formă de atentat la viața omului, inclusiv avortul, prezintă încălcarea acestei reguli. Voi aminti, de asemenea, că în preambulul Declarației drepturilor copilului, adoptată de Adunarea Generală ONU în anul 1959 se spune că „copilul, datorită imaturității sale fizice și mintale, are nevoie de o protecție și grijă deosebită, inclusiv de o apărare juridică atât până, cât și după naștere”. Dreptul la viață a copilului nenăscut este apărat de constituțiile unui șir de țări. Sper că și noi, la urma urmei, vom găsi o cale de soluționare a acestei probleme, indiferent de cât va trebuie de muncit asupra unor formulări reciproc acceptabile.

O mare nenorocire pentru multe familii este răspândirea în societate a narcomaniei și a alcoolismului. Însă, din păcate, până acum în spațiul mediatic se păstrează publicitatea producției alcoolice. Sunt întreprinse chiar încercări de a face lobby pentru extinderea ei, ceea ce se explică, de pildă, prin grija pentru ridicarea tirajului de reviste și ziare. Cu această ocazie consider just să susținem inițiativele legislative, orientate asupra limitării în continuare sau a excluderii depline a publicității consumabilelor, care distrug sănătatea omului.

La o scară amenințătoare s-a ridicat negoțul cu diferite „noutăți” stupefiante. Un mare număr de tineri, folosind amestecuri pentru fumat sau, cum se mai numesc, spise, se obișnuiesc cu ele, apoi trec la narcotice grele și ajung la o formă severă de dependență. Sunt convins că această situație e necesar de a o soluționa atât la nivel de legislație, cât și la nivel de contracarare juridică.

Tema alcoolismului și a dependenței de stupefiante trebuie să fie comună pentru toate organele puterii, pentru legislatori, pentru executori, pentru societatea civilă. Deoarece de soluționarea acestei probleme depinde nu doar sănătatea națiunii, dar și însăși existența poporului și a statului nostru.

IV

Aș vrea să spun și câteva cuvinte cu privire la bunăstarea materială a compatrioților noștri. Spre regret, prăpastia care există între bogați și săraci, agravată de lipsa unei comunicări reale dintre ei, nu doar creează o încordare socială, dar și introduce o stare duhovnicească periculoasă: deprimare, disperare, pierderea credinței, speranței și a dragostei, astfel că se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Mt. 24:12). Fărădelegea niciodată nu rămâne nepedepsită nu doar în veacul ce va să vie, dar și în veacul acesta. Când se răcește dragostea, când omul pierde capacitatea de a iubi pe altul pe parcursul întregii sale vieți, aceasta vorbește despre carențe duhovnicești. Doar dragostea este valoarea supremă. Dacă oamenii vor pierde posibilitatea de a iubi, ei vor înceta să mai fie oameni în înțelesul deplin al acestui cuvânt.

Noi auzim multe în ziua de azi cu referință la prețurile de locuințe, care nu sunt comparabile cu posibilitățile majorității concetățenilor noști, despre condițiile de creditare, care amenință multor persoane cu pierderea locuințelor, a sănătății, a familiei; despre problemele gospodăriei serviciilor comunale – nu mă voi opri la această temă, dar vă rog pe voi pe toți, vă rog foarte mult, să țineți cont de ea. Actualmente pe numele meu vin mai multe scrisori, probabil, cu referire la chestiunile privind serviciile comunale, decât scrisori care ar  oglindi problemele duhovnicești. Când mi se transmit chitanțele spre plată, primite de la companiile gestionare, eu singur nu pot găsi explicații acestui fenomen. Este o problemă foarte importantă și ea trebuie să fie soluționată și la nivel de legislație, și la nivel de executori.

Este foarte important ca nu doar persoanele care au capacități în domeniul comerțului și în cel financiar, dar și persoanele care trudesc onest și sârguincios pentru folosul Patriei în diverse domenii ale vieții sociale - în învățământ, medicină, știință, industrie, agricultură - să se simtă în siguranță pentru ziua de mâne. Realizarea unei echități sociale mai mari trebuie să fie o prioritate importantă pentru legislatori și pentru întreaga societate.

Noi trebuie să ne gândim, de asemenea, în ce mod să biruim un rău social cum este corupția. Este îmbucurător faptul că statul întreprinde măsuri pentru eficiența luptei cu acest viciu, care unește în sine lipsa de scrupule, lăcomia, minciuna și disprețul față de cei în jur. Dar o modalitate mai eficientă în luptă cu el, sunt convins, poate deveni schimbarea atitudinii față de corupție în conștiința societății civile. În acest scop trebuie, inclusiv prin activitatea cotidiană în școală și mass-media, să se vorbească despre acest fenomen ca fiind unul rușinos, să se educe în oameni onestitatea, dragostea de muncă și inacceptarea bogăției acumulate pe căi necinstite.

Eu am sosit recent din Elveția. De această țară este legată o bună parte din viața mea – am lucrat în Elveția și deseori am vizitat-o. Este o țară bogată, însă acolo nimeni nu își demonstrează bogăția, chiar și oamenii cei mai înstăriți. Pe când unii domni de ai noștri vin și dintr-o dată își cumpără casă, lângă care trebuie să fie parcată vreo limuzină luxoasă.  Acest fapt trezește sentimentul de protest la vecinii bogați, astfel că ei denunță în instanțe, ca apoi să înceapă procese judiciare asupra concetățenilor noștri. Dar dacă aceste persoane, care dețin mijloace considerabile, ar purta de grijă nu doar cantității de cai-putere de sub capota automobilului sau numărului de etaje în vilă, dar și faptului cum privesc la toate acestea vecinii de alături de ei, se prea poate că și climatul psihologic ar fi mai bun.

V

Încă o cale de „deteriorare” a sistemului de valori tradiționale se află în învățământ. Când astăzi se vorbește despre importanța învățământului, de obicei se duc discuții referitor la ce câștigă societatea în plan economic, obținând un anumit număr de specialiști cu diplome anumite. Astfel de evaluări, fără îndoială, sunt importante pentru stat și societate. Cu toate acestea, parcă se poate ca reușitele învățământului să fie apreciate doar prin scara de utilitate socială sau economică pe care o aduc? O astfel de abordare a sistemului învățământului nu doar exclude funcția educativă tradițională, nu doar coboară studiile la nivelul instruirii, dar în mod practic îl privează de componenta conceptuală. Conform unei atare abordări, o persoană instruită este un specialist cu un bagaj de deprinderi sau, cum se mai spune actualmente, de competențe. Însă studiile sunt ceva mai mult. O persoană cu studii nu este doar un specialist, dar și o personalitate care posedă o lume bogată interioară. Studiile nu oferă doar competențe – ele ajută  pe om să fie fericit atunci, când sunt nu doar un proces tehnic de căpătare a cunoștințelor, dar și o creștere duhovnicească și morală. Aceasta, bineînțeles, este legat de funcția educativă a școlii.

În contextul schimbărilor care au loc azi în lume, o importanță deosebită o capătă problema păstrării rolului învățământului ca factor educativ tradițional. În acest context aș vrea să subliniez din nou importanța unei atare discipline ca „Bazele culturilor religioase și ale eticii laice”. Actualmente tot mai mulți specialiști din domeniu conștientizează necesitatea de a  extinde predarea acestei discipline și dincolo de limitele clasei a 4-a, luând în considerare importanța educativă a ei. Despre acest fapt noi am vorbit nu odată și vom insista în continuare, deoarece este vorba, la urma urmei, de păstrarea civilizației noastre ruse, securitatea duhovnicească a statului, dezvoltarea armonioasă a personalității umane. Aceste probleme trebuie să fie discutate și în clasele superioare, și în sistemul de organizații profesionale și în cel al învățământului superior. Deoarece persoana trebuie să gândească și să-și formeze conceptele sale nu doar într-o singură clasă a școlii și chiar nu doar în timpul procesului de învățământ în școala medie, dar în permanență – cel puțin, în acel timp  binecuvântat, când el are fericirea să învețe ceva. Noi iubim tineretul nostru și îi încredințăm viitorul. Din aceste considerente el trebuie să fie bine înarmat în fața ideilor periculoase, orientate asupra distrugerii lumii noastre, inclusiv pe calea extremismului religios.

Rămâne a fi destul de acută o problema particulară, dar importantă cu privire la finanțarea școlilor și a gimnaziilor ortodoxe. În pofida faptului că în legislație este stipulată egalitatea privind finanțarea școlilor de stat și a celor private, care realizează standardul educațional de stat, unele organe ale administrării regionale și locale caută posibilitatea de finanțare a școlilor ortodoxe după tarife coborâte în comparație cu normele de stat sau cele municipale, de facto, conform principiului repartizării resturilor. De pildă, la toate școlile de stat din regiune li se acordă statutul de participanți la vreun proiect-pilot pentru dezvoltarea învățământului, pentru care se stabilește o normă de finanțare mai înaltă decât cea cu normativul de bază. În același timp școlile ce nu aparțin statului nu sunt incluse în calitate de membri ai acelui proiect din varia motive. Aș vrea să le pun o întrebare autorilor unei atare scheme:  înțeleg oare că ei discriminează școlile ortodoxe, discriminează pe concetățenii lor, pe copii și pe părinții lor, încălcând nu doar suflul, dar și buchea legii?

Posibil, trebuie efectuată finanțarea școlilor în funcție de complexitatea și aprofundarea studierii. Nu este logic când o școală cu înclinare spre gimnaziu, adică cu un program suplimentar foarte intensiv, este finanțată la același nivel, ca și o școală obișnuită de studii medii.

Folosindu-mă de ocazie, vreau să mă adresez pentru susținere către domnii parlamentari. Învățământul trebuie să se dezvolte în regiuni, ținând cont de particularitățile și tradițiile naționale. Fără o colaborare cu organizațiile religioase din domeniul învățământului și cel al activității cu tineretul, acest lucru nu va fi eficient.

În fiece regiune există specificul său, inclusiv cel de natură religioasă. Aceasta este diversitatea și bogăția țării noastre. Pașii practici întreprinși în comun trebuie să ne ajute să ne strângem rândurile în jurul valorilor tradiționale ruse, să asigurăm un viitor decent copiilor noștri și respectul față de statul nostru, atât din partea cetățenilor proprii, cât și din partea vecinilor noștri apropiați și depărtați.

Federația Rusă proclamă prioritatea drepturilor omului, dar nu prioritatea drepturilor birocraților asupra drepturilor omului. Este necesar să ținem minte și să ținem cont în mod obligatoriu de aceasta, în caz dacă vin semnale din societate. Stabilitatea societății depinde în mare parte de eficiența oferirii de răspuns la aceste adresări.

***

În încheiere aș vrea să aduc sincere mulțumiri pentru atenție tuturor celor prezenți, precum și pentru posibilitatea de a-mi împărtăși unele dintre gândurile mele.

Biserica Ortodoxă Rusă, fiind păstrătoarea tradițiilor duhovnicești și culturale ale poporului nostru, bastion al valorilor și principiilor morale tradiționale, este deschisă în permanență unei conlucrări rodnice cu toate forțele sănătoase ale societății. Sper că întâlnirea noastră va aduce o contribuție importantă la dezvoltarea unui dialog constructiv dintre Biserică, puterea de stat și societate, precum și va fi încă un pas important în coordonarea eforturilor comune din toate domeniile de activitate: legislativă, educativă, de luminare și socială.

Vă doresc puterea forțelor sufletești și trupești, discuții rezultative, pace interioară duhovnicească, fără de care aceste discuții nu pot fi rodnice, și binecuvântarea lui Dumnezeu în căile slujirii voastre Patriei. Vă mulțumesc pentru atenție.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Materiale la temă

Mitropolitul de Voloklamsk Ilarion: Proiectul de lege care îi exclude pe ruși din rândul popoarelor autohtone ale Ucrainei constituie o tentativă de rescriere a istoriei [Interviuri]

Plenara Adunării Intersobornicești a Bisericii Ortodoxe Ruse a adoptat un șir de documente

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Suntem permanent alături de turma credincioasă [Interviuri]

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la cele de-a IX-lea Întâlniri Parlamentare în Duma de Stat a Federației Ruse [Patriarhul : Mesaje de salut și adresări]

Mesajul de felicitare al președintelui Consiliului Federației al Adunării Federale a Federației Ruse, Valentina Matvienko, adresat Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul aniversării întronizării [Mesaje de salut și adresări]

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat primului vicepreședinte al Consiliului Federației al Adunării Federale a Federației Ruse Andrei Turceak cu prilejul aniversării a 45 de ani din ziua nașterii [Patriarhul : Mesaje de salut și adresări]

Directorul executiv al programului „Inițiativa Ortodoxă” Liubov Glebova: Școlile duminicale peste hotare sunt centre de promovare a limbii ruse

Președintele Departamentului Sinodal pentru colaborarea cu Forțele Armate a luat cuvântul la ședința Consiliului pentru relațiile interetnice

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk: Interesul nesănătos față de veniturile Bisericii de cele mai dese ori este legat de speculațiile antibisericești [Interviuri]

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către președintele Guvernului Federației Ruse cu rugămintea să susțină proiectul de lege care limitează aplicarea în Rusia a tehnologiilor de reproducere asistată pentru cetățenii străini

Scrisoarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresată președintelui Guvernului Federației Ruse, Mihail Mișustin, cu referință la proiectul Legii Federale nr. 1191971-7 [Patriarhul : Mesaje]

Mitropolitul de Voloklamsk Ilarion: Proiectul de lege care îi exclude pe ruși din rândul popoarelor autohtone ale Ucrainei constituie o tentativă de rescriere a istoriei [Interviuri]

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril au luat parte la inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

Inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, și Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril au luat parte la inaugurarea complexului comemorativ „Cneazul Alexandru Nevski cu oștitrea sa” pe malul lacului Ciudskoe

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, cu prilejul Zilei Botezului Rusiei [Patriarhul : Mesaje de salut și adresări]