Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune Russia Today

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune Russia Today
Versiune pentru tipar
17 februarie 2016 01:36

În timpul vizitei efectuate în ţările Americii Latine, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a acordat un interviu exclusiv lui Ed Schultz, prezentatorul emisiunii „Noutăţi cu Ed Schultz”, pe postul de televiziune Russia Today.

— Recent, după cum se ştie, a avut loc întâlnirea istorică (cu Papa de la Roma Francisc – RT).  În ce mod creştinii din întreaga lume ar trebui să recepţioneze acest eveniment? Semnifică oare aceasta că pentru creştinism începe o nouă eră?

— Aş vrea să spun că întâlnirea are o importanţă mare. Este vorba de încercarea la cel mai înalt nivel să elaborăm o înţelegere a faptului unde ne aflăm şi încotro mergem. În primul rând, ca familie creştină şi, în al doilea rând, ca civilizaţie umană.

— De ce anume Cuba a fost ales locul întâlnirii?

— Pentru Cuba, bineînţeles, efectuarea unei atare întâlniri are o mare importanţă. Dar şi pentru noi era un loc foarte potrivit. Deoarece, pe de o parte, este ţara cu o tradiţie catolică, însă în mod real e o ţară secularistă, cu ideologie comunistă. Şi Rusia, tradiţional, este o ţară ortodoxă, însă noi cu toţii am ieşit din acelaşi context ideologic şi politic. De aceea pentru mine, ca pentru un om născut în Uniunea Sovietică, Cuba este ceva foarte apropiat.

Şi încă un moment care a fost, posibil, hotărâtor în alegerea acestui loc. Cuba ne oferă posibilitatea de a privi la divizările şi conflictele noastre istorice, care au fost în context european, parcă dintr-o parte. Alegând ca loc al întâlnirii Cuba, noi parcă am fi dorit să spunem: da, noi cunoaştem trecutul complicat, dar el a rămas acolo, într-o parte. Sarcina noastră principală este de a privi împreună spre viitor. Iată din ce considerente am ales Cuba.

—În Rusia se observă actualmente renaşterea creştinismului şi mulţi americani, de fapt, nici nu bănuiesc acest lucru. Cum explicaţi acest interes al oamenilor faţă de credinţă?

— Ceea ce s-a întâmplat în Rusia în anii nouăzeci şi două mii şi ceea ce se întâmplă acum din punctul de vedere al renaşterii credinţei, eu descriu printr-un singur cuvânt – minune.  Deoarece după decenii de dominaţie a regimului atest a început cu adevărat renaşterea credinţei, a credinţei religioase a oamenilor. Această renaştere a cuprins diferite pături ale societăţii: şi oamenii simpli, şi cei cu studii, intelectualitatea şi businessul, şi nivelul politic – cu toţii au o anumită atingere de Biserică şi noi vedem, cum oamenii deseori îşi motivează comportamentul prin convingeri creştine. De aceea noi am menţionat în declaraţia comună cu Papa Francisc acel fapt că în Europa de Est s-au produs cu adevărat schimbări uimitoare în tot acest timp şi, se prea poate, toate aceste schimbări au pregătit acea întâlnire care a avut loc aici. Deoarece acum Biserica Rusă, precum şi Biserica Catolică, este în stare să aibă o viziune globală a celor întâmplate şi să discute în comun probleme – acele probleme care se află în faţa creştinilor şi în faţa întregului neam omenesc.

— Ştim cu toţii ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – cum creştinii care locuiesc acolo sunt supuşi prigoanelor şi chiar nimicirii. Ieri împreună cu Papa aţi lansat un apel creştinilor din toată lumea să atragă atenţia la cele ce se întâmplă. Ce se cuvinte să întreprindem, ca să oprim catastrofa? Nu vă pare că e pur şi simplu datoria morală a omenirii de a pune sfârşit acestor prigoane, acestei campanii de distrugere a creştinilor?

— Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu este o tragedie. Creştinismul a apărut acolo, în Orientul Mijlociu. Astăzi, în urma acţiunilor militare şi în urma acţiunilor teroriştilor, noi vedem o micşorare dramatică a populaţiei creştine. Este vorba, bineînţeles, despre faptul ca prin eforturile comune, atât ale Bisericilor, cât şi ale tuturor oamenilor, care sunt în stare să facă ceva pozitiv, să oprim acest proces. Noi trebuie să păstrăm prezenţa creştină în Orientul Mijlociu, în Africa de Nord. Însă noi trebuie să facem ceva mai mult. Eu sunt profund convins de faptul că noi trebuie prin eforturi comune să oprim descreştinarea societăţii contemporane, deoarece sub ofensiva secularismului, care în unele ţări devine pur şi simplu agresiv, creştinii sunt expulzaţi din spaţiul social. Şi, într-un anume sens, noi putem spune că în foarte multe ţări dezvoltate creştinii se simt neconfortabil. Există o anumită presiune asupra creştinilor, în special orientată asupra limitării manifestărilor religiozităţii în spaţiul public. Toate acestea mărturisesc despre faptul că există anumite fenomene foarte periculoase de criză, legate de realitatea creştină, de prezenţa creştină. Consider că într-un timp corect ne-am întâlnit cu Papa Francisc, pentru ca să discutăm profund şi detaliat această problemă şi să concluzionăm unele idei, declaraţii comune, care sunt expuse în document.

— Nu vă pare, oare, că superputerile poartă o responsabilitate deosebită, că ele sunt datoare să intervină şi să apere pe creştini - bineînţeles, soluţionarea disputelor pe cale armată nu răspunde întru totul normelor eticii creştine, dar totuşi – în ce mod ar trebuie realizate aceste eforturi? Ce se cuvine de întreprins, după opinia Dumneavoastră?

— Situaţia creată în jurul comunităţii de creştini în Orientul Mijlociu, desigur, cere eforturi comune a tuturor celor care sunt gata să vină în apărarea creştinilor. Este evident că nu e cu putinţă să vorbeşti cu teroriştii doar la nivel de dialog şi înduplecare verbală – trebuie de recurs la forţă. Deoarece anume teroriştii distrug localităţile creştinilor, alungă oamenii de pe locul de trai, distrug bisericile, mănăstirile, nimicesc relicvele sfinte şi valorile istorice. Şi deoarece ei acţionează prin forţă, răspunsul la aceste acţiuni al celor care sunt interesaţi de păstrarea nu doar a prezenţei creştinilor, dar în genere a păcii în aceste locuri, trebuie să fie de asemenea cu utilizarea forţei. Iată din ce cauză este important, ca eforturile Rusiei, Statelor Unite, ale altor ţări occidentale şi ale unor ţări arabe să fie orientate asupra unui scop concret: încetarea războiului, lichidarea terorismului şi, bineînţeles, expunerea liberă a voinţei oamenilor fie în Siria, fie în Irak, pentru ca aceste ţări să poată vieţui în pace, în linişte, şi ca toate grupările religioase, fie creştine sau musulmane, să poată coexista paşnic.  Şi atunci aceasta va fi chezăşia unei păci comune în Orientul Mijlociu.

— Cum trebuie să fie soluţionată problema imigrării din punctul de vedere al creştinismului? Ce trebuie să facă ţările care se ciocnesc de această problemă?

— Din punctul de vedere umanitar, din punctul de vedere general-uman şi, bineînţeles din punctul de vedere creştin, trebuie de acordat ajutor acelor oameni, care sunt în suferinţă. Însă ajutorul trebuie să fie diferit. Se poate pur şi simplu de scos bani din buzunar şi de dat. După cum se ştie, poţi da unui om flămând un peşte, dar poţi să-i oferi o undiţă, cu al cărei ajutor va putea prinde peştele. Adică este vorba nu doar de acordarea unei susţineri, dar în primul rând de lichidarea cauzei care a adus la valul enorm al refugiaţilor în ţările europene. Cauza se ascunde, desigur, în destabilizarea situaţiei politice în Orientul Mijlociu. De aceea toate eforturile trebuie să fie îndreptate la lichidarea cât mai grabnică a conflictelor care există şi încă odată vreau să subliniez că pentru aceasta trebuie să existe o activitate coordonată a tuturor celor care sunt interesaţi de acesta. În primul rând, a Statelor Unite, a Rusiei, a Uniunii Europene şi a ţărilor arabe. Noi nu putem avea câteva coaliţii care parcă urmăresc un singur scop, dar de fapt nu e clar cine şi ce ţel urmăreşte.

Trebuie ca toţi împreună să-şi propună clar un singur scop şi să îl realizeze. Dacă se va reuşi a face astfel şi dacă ţările care sunt astăzi îngrijorate de răspândirea terorismului, vor putea da terorismului un răspuns în comun, aceasta fără îndoială va duce la stabilizarea situaţiei în Orientul Apropiat, la încetarea torentului de refugiaţi. Sunt convins că foarte mulţi refugiaţi vor pleca din Europa. Este unica cale, actualmente, după cum mi se pare, care este reală.

— Din punctul de vedere al americanilor, actualmente relaţiile dintre Rusia şi SUA sunt foarte tensionate. Cum credeţi, poate oare unirea creştinilor din Biserica Ortodoxă şi din  Biserica Catolică să ducă la faptul ca ţările noastre să conştientizeze că refuzul lor de a ajunge la un consens în problemele-cheie ar putea să ne coste prea scump?

— Trebuie să facem totul ca relaţiile dintre Rusia şi Statele Unite să se schimbe radical spre mai bine. Trebuie să înţelegem clar că există două ţări puternice, care se pot distruge reciproc, care pot distruge lumea prin potenţialul lor militar. În nici un caz nu putem permite declanşarea unui război mare şi aceasta a constituit tema discuţiei mele cu Papa Francisc. Se prea poate, Dumnezeu a făcut ca noi să ne întâlnim în acel moment când se înteţesc norii de asupra Siriei şi când apare pericolul unei ciocniri posibile dintre statele ce posedă un potenţial enorm devastator. Trebuie să facem totul ca să nu permitem război. Actualmente este problema primordială – ea se află în atenţia americanilor, în atenţia ruşilor. Ea se află în atenţia unui mare număr de oameni care sunt în stare să privească clar la cele ce se întâmplă. Dar referitor la relaţiile ruso-americane, îmi amintesc de anii dificili ai războiului rece, când lumea era aproape de un război fierbinte, dar creştinii Statelor Unite şi ai Uniunii Sovietice au găsit posibilitate să se întâlnească şi să lucreze împreună pentru un viitor mai bun. Noi am avut relaţii foarte intense cu comunitatea creştină din SUA. Au avut loc schimburi de delegaţii, conferinţe comune. Noi am elaborat o abordare comună faţă de acele probleme care divizau Uniunea Sovietică şi Statele Unite. De ce nu putem să facem acelaşi lucru şi azi? De ce am devenit atât de îndepărtaţi unii de alţii? Doar majoritatea locuitorilor Statelor Unite sunt creştini, ei mărturisesc aceleaşi valori, ei aparţin la familia creştină unică. Noi trebuie să folosim acest unic factor ca să construim punţi, dar nu să lărgim prăpastia care există. Şi această susţinere socială care provine de jos – de la oameni simpli, de la reprezentanţii organizaţiilor religioase, de la biserici – va ajuta la formarea unui atare climat în ţările noastre, ce va influenţa favorabil asupra celor de care depinde determinarea politicii externe a ţărilor noastre.

— Ce trebuie să facem ca să oprim terorismul şi să-i punem capăt? Doar acum omenirea s-a ciocnit de un terorism de un cu totul alt nivel - este terorismul cu utilizarea tehnologiilor contemporane. Se formează impresia că acest terorism este cu neputinţă a fi  biruit prin forţa armată. Cum să biruim acest terorism?

— Trebuie înţelese cauzele care îi fac pe oamenii oneşti să devină terorişti. Eu mă gândesc permanent la faptul că, bineînţeles, există lideri ai teroriştilor care îşi propun scopuri politice şi consideră că aceste scopuri politice sunt mai uşor realizabile pe calea terorismului. A arunca în aer oameni oneşti, nevinovaţi, a crea panică, a distruge stabilitatea - este ceea ce numim tactica sau strategia terorismului. Însă oamenii oneşti sunt aruncaţi în aer de oameni simpli care sunt  racolaţi pentru acţiuni teroriste. Şi apare întrebarea: cum se poate de racolat o persoană, deseori o persoană onestă şi să o prefaci în terorist? Eu m-am ocupat special de această problemă şi m-am convins de faptul că oamenii sunt racolaţi, fiind utilizate idei nobile. Ca să îl impui pe cineva să meargă la moarte, aducând moarte altora, trebuie să-l inspiri foarte tare, trebuie să-l motivezi foarte puternic. Care este această motivare? Ea este următoarea: „Lumea se cufundă în rele. Civilizaţia contemporană occidentală este un rău. Acolo Dumnezeu este izgonit, lumea se transformă într-o lume fără de Dumnezeu, satanistă. Şi doar tu, prin fapta ta eroică, îţi poţi aduce prinosul în biruinţa acestui rău. Este datoria ta religioasă. Tu lupţi cu forţa întunericului, te lupţi cu diavolul. Tu eşti de partea lui Dumnezeu şi a luminii”. Anume astfel unii propovăduitori islamici după rugăciunea de vineri se adresează către credincioşii lor. Omului poate nici prin gând nu i-a trecut ca să ia bomba, arma şi să meargă să ucidă. Însă el se inspiră de aceste cuvinte şi se consideră luptător pentru adevărul lui Dumnezeu, fiind în luptă cu această lume îngrozitoare care poate nimici şi islamul.

Prin urmare, ca să biruim terorismul, noi trebuie să devenim alţii. Terorismul este, în primul rând, o provocare de ordin filozofic. Noi trebuie să conştientizăm ce se întâmplă cu oamenii care iau în mână arma ca să lupte pentru Dumnezeu. Sunt profund convins de faptul că dezvoltarea civilizaţiei umane care astăzi, spre regret, include în sine lepădarea de Dumnezeu, de legea dumnezeiască, morală, este puterea care  provoacă  apariţia terorismului. Pentru noi este foarte important ca să obţinem un consens moral la scară globală. Pe ce temelie oamenii ar putea convieţui? Pe temelia unor valori generale. Cum se pot obţine valori comune, când există diverse partide politice, diferite sisteme filozofice, diverse sisteme religioase? Cum putem dobândi un consens la scară globală? Doar printr-o singură modalitate - trebuie în calitate de temelie pentru un atare consens să folosim sentimentul moral al omului. Este sentimentul moralităţii, firea morală pusă de Dumnezeu în sufletul omului. Atât pentru dumneavoastră, un american, cât şi pentru mine, un rus, noţiunile de morală sunt aceleaşi. Şi dacă vom merge în Papua – Noua Guinee, vom vedea că şi acolo, în adâncul sufletului uman, sunt aceleaşi noţiuni de moralitate.

Noi nu trebuie să luptăm cu acest sentiment al moralităţii – inclusiv adoptând legi, orientate spre distrugerea moralităţii tradiţionale – dar noi trebuie să ajungem la un acord cu privire la aceste valori morale şi în baza acestui consens să construim o civilizaţie globală. Într-o astfel de civilizaţie nu va exista loc pentru terorism, dar dacă cineva va încerca să folosească oamenii pentru a provoca rău altora, va fi dificil de îndeplinit aceasta, deoarece aceste chemări vor fi orientate împotriva noţiunilor de bine şi rău. Noi cu toţii trebuie să încercăm să construim o nouă civilizaţie, una globală, pe baza unui consens moral comun. Eu cred că este cu putinţă acesta.

În acest sens întâlnirea mea cu Papa Francisc a fost foarte importantă. Două Biserici cele mai mari în lume în persoana Întâistătătorilor lor s-au întâlnit, ca să coordoneze ceasurile, ca să vorbească despre unele şi aceleaşi probleme – fiecare din punctul său de vedere. Şi noi ne-am convins că se poate de ajuns la un răspuns comun şi – poate că vă voi uimi – de ajuns cu uşurinţă. Deoarece la cei doi conlocutori exista un consens comun – credinţa în Domnul Iisus Hristos, în poruncile Lui, în legile Lui. Însă aceleaşi porunci şi legi sunt prezente şi în lumea musulmană, şi chiar în umanismul laic – cel puţin la o anumită etapă de dezvoltare a umanismului laic aşa şi a fost. Chiar dacă vom lua Declaraţia generală a drepturilor omului, vom vedea că acolo se conţine trimiterea la moralitate ca factor care poate limita drepturile omului. Astăzi nu există nici un fel de trimitere la moralitate ca factor care poate limita drepturile omului. Noi, spre regret, tot mai mult şi mai mult ne depărtăm de ceea ce ne unea la cel mai profund nivel ontologic. Eu cred că dacă această separare va merge şi mai departe, omenirea are o perspectivă foarte rea. Noi nu putem vieţui pe un mic glob pământesc, frământaţi de contradicţii profunde la nivel valoric ontologic. Consider că întâlnirea mea cu Suveranul Pontif şi-a adus contribuţia modestă în formarea acestui viitor consens moral pentru toţi oamenii.

— Papa de la Roma deja a ţinut un discurs în faţa Congresului SUA. Nu aţi dori să luaţi cuvântul în faţa Congresului?

- Sunt gata să mă adresez oamenilor în orice sală. Eu am avut ocazia să ţin alocuţiuni în parlamente, în faţa guvernelor, în faţa oamenilor simpli în fiecare duminică. Sunt deschis pentru o astfel de comunicare şi consider că, în principiu, nu ar fi rău, dacă o astfel de posibilitate s-ar ivi.

— Cum credeţi, veţi avea întâlniri noi cu Papa Francisc?

— Eu nu exclud aceasta. Este posibil, bineînţeles.  Noi nu ne-am înţeles pentru alte întâlniri, dar deoarece prima întâlnire a avut loc, ar putea exista şi o a doua, şi o a treia.

 




Versiunea: rusă

Materiale la temă

Reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ruse au luat parte la conferința-online dedicată celei de-a cincea aniversări a întâlnirii, la Havana, a Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu Papa de la Roma

Papa de la Roma Francisc l-a felicitat pe Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului

S-a încheiat vizita de lucru a președintelui Departamentului pentru relațiile externe bisericești la Roma

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Noi trebuie să facem tot posibilul pentru a păstra prezența creștină în Orientul Mijlociu [Interviuri]

A avut loc înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit slujba prohodului protoiereului Nicolai Gundeaev

A avut loc înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev

Vizita Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Sankt-Petersburg. Prohodul și înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev. Vizitarea cimitirului Bolșeohtinski

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Este important ca un conflict interetnic să nu devieze în unul interreligios [Interviuri]

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Să-L descoperim oamenilor de Hristos - iată sarcina noastră cea mai principală [Interviuri]

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Patriarhul Bartolomeu se crede arbitru al destinelor Ortodoxiei

Președintele Departamentului pentru relațiile externe bisericești: Patriarhul Bartolomeu nu deorește să recunoască greșeala pe care a comis-o în problema ucraineană

Interviul de Crăciun al Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril

Răspunsurile Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întrebările revistei «Forbes France» [Patriarhul : Interviuri]

Interviul Sanctității Sale Patriarhul Chiril oferit canalului de televiziune „Rossia” cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului [Patriarhul : Interviuri]

V.R. Legoida a luat cuvântul la seminarul-consfătuire al Comisiei pentru armonizarea relațiilor interetnice și interreligioase a Camerei Obștești a Federației Ruse cu camerele obștești ale subiecților Federației Ruse

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Este important ca un conflict interetnic să nu devieze în unul interreligios [Interviuri]

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Să-L descoperim oamenilor de Hristos - iată sarcina noastră cea mai principală [Interviuri]

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Patriarhul Bartolomeu se crede arbitru al destinelor Ortodoxiei

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a adresat felicitări Întâistătătorilor Bisericilor Vechi Răsăritene care sărbătoresc Sfintele Paști conform calendarului iulian