Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, or. Moscova

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, or. Moscova
Versiune pentru tipar
8 martie 2016 19:37

La 8 martie 2016, de sărbătoarea aflării moaștelor fericitei Matrona a Moscovei, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril şi Sanctitatea Sa Patriarhul Bulgariei Neofit au oficiat Liturghia la mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat cu o predică către cei prezenţi.

Sanctitatea Voastră, Preasfinţite Patriarh Neofit! Alteţea Voastră, ţarul Bulgariei Simeon! Dragi stăpâni, părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe voi pe toţi, în special pe maica Feofania cu surorile acestui sfânt locaş, cu prilejul marii sărbători pe care azi o sărbătorim solemn. Astăzi am oficiat canonizarea sfântului ierarh Serafim – un nevoitor smerit al lui Dumnezeu, ierarh care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a slujirii sale în exil, departe de hotarele Patriei noastre. Dar dacă e să comparăm calea vieţii lui cu cea a altor exilaţi, putem spune că într-un anume sens Domnul s-a milostivit de el, deoarece slujirea lui a avut loc în Bulgaria, cea de o credinţă şi de un sânge, în mijlocul fraţilor, uniţi prin credinţă şi apropiaţi prin duh. Este minunat că azi împreună cu Sanctitatea Sa Patriarhul Neofit, în această biserică în vederea proslăvirii arhiepiscopului Serafim, se află ţarul Bulgariei Simeon, fiul ţarului Boris, în timpul domnirii căruia a slujit sfântul ierarh. Uite aşa, într-un singur loc şi într-un singur punct se unesc vremurile, noroadele şi istoria celor două popoare frăţeşti de aceeaşi credinţă.

Probabil nu e întâmplător că noi în Biserica Rusă îl proslăvim pe sfântul ierarh Serafim în prezenţa înalţilor oaspeţi şi fraţi ai noştri din Bulgaria, anume în această zi, în biserica principală a mănăstirii în care se odihnesc moaştele sfintei fericitei stariţe Matrona a Moscovei. Este ceva comun între sfântul ierarh Serafim şi fericita Matrona. Ei au fost foarte aproape de oameni şi după moarte poporul a continuat să le venereze numele lor sfinte şi locurile de înmormântare ale lor. Către mormântul sfintei fericite Matrona se îndreptau moscoviţii şi acei care veneau de departe, ca să ridice rugăciuni către ea, iar prin ea – către Domnul. Şi încă nu era proslăvită fericita Matrona, dar mii şi mii de oameni se adresau către ea ca unei sfinte. Acelaşi lucru se întâmpla şi în cripta bisericii ruse din Sofia, unde a fost înmormântat sfântul ierarh Serafim, el încă nu era proslăvit, dar de asemenea mulţime de oameni veneau la mormântul său şi se rugau. Această veneraţie care se oglindea în experienţa duhovnicească a mii şi mii de persoane a fost o mărturie clară a faptului că şi fericita Matrona, şi sfântul ierarh Serafim au fost proslăviţi în faţa lui Dumnezeu încă până la canonizarea lor de către Biserică. Iată din ce cauză am considerat cel mai corect ca proslăvirea general-bisericească a sfântului ierarh Serafim să aibă loc anume aici, de ziua pomenirii fericitei Matrona a Moscovei.

De fiecare dată, când vizitezi sfântul așezământ monahal, gândul se îndreaptă fără voie către nevoinţa vieţii Matronuşcăi. Ea a fost oarbă din naştere. Dar parcă ea una era oarbă şi oarbă din naştere? De ce ea a devenit sfântă? De ce încă în timpul vieţii ei la ea veneau oameni, cereau rugăciunile ei şi obţineau cele dorite, dar totodată căpătau şi înţelegere? Doar destinul greu al orbului din naştere nu este prin sine o chezăşie a sfinţeniei sale.

Omul orb din naştere are posibilităţi foarte limitate de comunicare cu lumea ambiantă. Personalitatea se forjează în primul rând de pe urma comunicării cu alte persoane; prin această comunicare noi căpătăm şi bucurii, şi scârbiri, şi inspiraţie, şi dezamăgire. Şi dacă vom citi încă odată poruncile lui Dumnezeu, vom vedea că ele leagă sfinţenia de capacitatea de a forma în mod corect relaţiile cu oamenii. Anume prin această experienţă a comunicării cu alte persoane se formează lumea interioară a omului, astfel că oamenii devin sau sfinţi, sau păcătoşi. Oarba din naştere Matrona avea o experienţă de acest gen extrem de limitată – ea nu putea participa la comunicarea cu oamenii astfel, cum presupun poruncile lui Dumnezeu. De ce dar Matrona a devenit sfântă? Există un singur răspuns: născându-se oarbă, ea a fost capabilă să-şi ducă această cruce şi această suferinţă în corespundere cu porunca lui Dumnezeu şi legea lui Dumnezeu, după pilda a Însuşi Domnului şi Mântuitorului. Orbirea nu a înrăit-o pe Matrona, nu a marcat o limită în relaţiile ei cu oamenii, dar, din contra, a devenit izvor al sfinţeniei sale. Deoarece cea mai mare suferinţă, posibil, pe care o duce vreun om - lipsa posibilităţii de a vedea lumea, oamenii – ea a transformat-o în lumea interioară a sufletului său, în bucuria comunicării cu Dumnezeu.

De aceea Matrona, către ea adresându-ne în rugăciuni pentru vindecarea neputinţelor noastre, este nu doar sfânta care are o putere deosebită de mijlocitoare în faţa Domnului pentru noi toţi. Ea este o pildă a faptului cum trebuie să întâmpinăm greutăţile care apar în calea vieţii noastre, pe care le îngăduie pentru noi Domnul. Parcă putem compara suferinţele noastre ale tuturor, chiar şi ale celor care vin cu scârbiri la racla dreptei Matrona, cu suferinţele ei? Însă noi plângem, noi cârtim împotriva lui Dumnezeu, noi deseori ne indignăm, comparându-ne cu cei care sunt mai sănătoşi, mai prosperi, mai fericiţi. Pe când Matrona niciodată nu se compara pe sine cu nimeni – ea vieţuia în faţa lui Dumnezeu, ea simţea harul Lui şi cu acest har devenea puternică, încât săvârşea minuni.

Pilda ei ar trebuie să ne inspire pe fiecare dintre noi în înfruntarea oricăror greutăţi din viaţă. Şi dacă nu suntem sănătoşi, dacă ni se pare că noi, spre deosebire de oamenii de lângă noi, suntem singuratici şi nenorociţi – noi niciodată nu trebuie să admitem în inimile noastre patimă, invidie şi cu atât mai mult cârtire împotriva lui Dumnezeu. Noi trebuie să acceptăm cu mulţumire totul ce ne dă Domnul şi să ţinem minte că trecându-ne pe noi prin scârbiri şi suferinţe, El ne oferă şansa de a ne mântui sufletul - aşa cum a oferit această şansă oarbei din naştere Matrona şi ea în deplină măsură a folosit-o şi a devenit o mare făcătoare de minuni la care noi, cei sănătoşi şi puternici, dar răniţi de situaţiile complicate din viaţă, venim pentru ajutor. Să ne rugăm sfintei Matrona, ca ea nu doar să vindece bolile noastre sau ale apropiaţilor noştri, dar să ne dea posibilitate şi putere tuturor de a trece prin încercările întâlnite în calea vieţii noastre, spre a ne mântui.

Eu vă felicit pe toţi cu prilejul acestei minunate sărbători – nu doar la scara oraşului Moscova, dar care este de ordin ecumenic, deoarece sfânta Matrona este venerată în întreaga lume ortodoxă.

Sanctitatea Voastră! Aş vrea să-mi exprim recunoştinţa deosebită pentru faptul că aţi sosit la Moscova. Veţi fi decorat cu premiul Fundaţiei internaţionale pentru unitatea popoarelor ortodoxe pentru contribuţia importantă în păstrarea şi întărirea unităţii panortodoxe. Dumneavoastră şi Biserica pe care o conduceţi, în pofida circumstanțelor istorice deloc simple ale existenţei noastre comune, rămâneţi credincios Sfintei Ortodoxii, orânduirii ei canonice. Dumneavoastră şi Biserica pe care o conduceţi aduceţi un aport deosebit în păstrarea unităţii panortodoxe, bazate în mod strict pe canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe. De fiecare dată, când împreună cu Dumneavoastră participăm la întruniri de diferit fel, eu ca şi întreaga noastră Biserică văd în persoana Bisericii voastre o Soră autentică – având aceeaşi concepţie, capabilă să-şi aducă obolul foarte important în păstrarea unităţii panortodoxe şi a structurii canonice a existenţei panortodoxe.

Noi vă ştim pe parcurs de decenii ca pe o persoană care nu doar că a obţinut studii în Academia teologică din Moscova şi care cunoaşte la perfecţie limba rusă. În persoana Dumneavoastră noi vedem omul care cu mintea şi inima înţelege Sfânta Rusie. Noi vă rugăm să ridicaţi rugăciunile Dumneavoastră sfinte în faţa sfintelor relicve ale Bisericii Bulgare pentru Patria noastră, pentru întreaga Rusie istorică care trece actualmente prin încercări extrem de grele ale luptei fratricide. Rugaţi-vă ca Domnul să păstreze în unitate Biserica noastră, tot aşa cum a păstrat în unitate întreaga Ortodoxie pe mapamond. Cu dragoste sufletească vă salut, precum şi pe ierarhii care vă însoţesc şi pe Dumneavoastră, Alteţea Voastră – martorul viu al minunatei tradiţii istorice a poporului bulgar.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou