Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după pavecernița mare în ziua de miercuri din prima săptămână a Postului mare, oficiată la mănăstirea „Sfântul Sava” de Storoja

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după pavecernița mare în ziua de miercuri din prima săptămână a Postului mare, oficiată la mănăstirea „Sfântul Sava” de Storoja
Versiune pentru tipar
17 martie 2016 07:33

Seara, la 16 martie 2016, în ziua de miercuri a primei săptămâni din Postul cel Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat pavecernița mare cu citirea Canonului Mare de pocăință al cuviosului Andrei Criteanul la mănăstirea stavropighială de călugări în numele sfântului Sava de Storoja. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a ținut o predică.

În numele tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

În prima săptămână a Postului Mare, frecventând biserica dimineața și seara, mulți dintre noi au posibilitatea să se concentreze într-un mod deosebit la ceea ce e cel mai important – înțelegerea de ce ținem post și ce scopuri ne propunem. Este evident că oamenii asociază cu postul schimbările spre mai bine în propria viață – în primul rând, în viața interioară și, ca urmare, și în viața exterioară care ne înconjoară. În timpul postului sunt utilizate modalități și procedee cu totul concrete pentru atingerea acestui scop. Noi ne abținem de la  mâncăruri ce nu sunt de post, suntem chemați să săvârșim fapte bune, fapte de milostenie într-o măsură mai mare ca în alte perioade a anului. Și, bineînțeles, suntem chemați la o rugăciune specială.

Rugăciunea este ceea ce determină modul de viață religios. Putem admite existența lui Dumnezeu din punctul de vedere filozofic, dar dacă noi nu ne rugăm în același timp, această admitere nu are nici un sens. Este doar o teorie care e cu neputință de folosit în practică până în momentul când omul pășește într-un contact viu, real cu Dumnezeu. Iar relația de legătură cu El este rugăciunea.

Sfântul Grigore de Nyssa a spus următoarele cuvinte: „Rezultatul rugăciunii este faptul că noi suntem cu Dumnezeu”, adică ne atingem de viața Divină. Deși aici, pe pământ, suntem limitați de timp și spațiu, precum și de posibilitățile noastre fizice, însă sufletul nostru este cu Dumnezeu și reflectarea luminii Dumnezeiești este prezentă în viața noastră atunci când ne rugăm sincer și atunci când simțim prezența lui Dumnezeu.

Rugăciunea este dovada cea mai bună a existenței lui Dumnezeu. Este cunoscut faptul că în Evul mediu filozofii propuneau diverse demonstrații logice ale existenței lui Dumnezeu.  În epoca modernă celebrul filozof Emmanuil Kant, respingând încercările din Evul Mediu de demonstrare a existenței lui Dumnezeu, spunea că dovadă poate fi doar cerul înstelat de asupra capului și legea morală în inimă. Și el avea dreptate, însă oamenilor le sunt insuficiente astfel de dovezi - nu de ordin scolastic, dar reale, adevărate, legate de experiența umană. Mulți privesc la cerul înstelat, dar nu cred în Dumnezeu. Mulți simt remușcări de conștiință, dar nu înțeleg că este glasul lui Dumnezeu care se aude în inima noastră.

Noi căpătăm dovezi nemijlocite ale existenței lui Dumnezeu atunci când ne rugăm, deoarece rugăciunea este o acțiune care are conexiune reciprocă. Noi ne adresăm la Dumnezeu cu o rugăminte și cu cât mai înflăcărat și sincer ne rugăm, cu atât mai mult avem speranță că vom fi auziți, doar Domnul aude rugăciunile noastre. Aceasta nu semnifică că Dumnezeu trebuie să răspundă la orice rugăminte și adresare de a noastră. Deseori cerem de la Dumnezeu ceea ce nu e de folos pentru noi, netrebuincios și chiar dăunător - pur și simplu nouă, celor care ne aflăm sub dominarea situațiilor cotidiene pământești, din punctul nostru de vedere ni se pare că avem nevoie neapărat să realizăm ceva, noi cerem aceasta de la Dumnezeu și nu primim. Dar când cerem ceea ce este cu adevărat necesar, Domnul ne răspunde, pe această legătură reciprocă se bazează credința oamenilor. Dacă nu ar exista răspuns la rugăciunea noastră, nu ar fi existat nici un fel de religie, în special în vremurile noastre, când mintea cea ageră omenească pătrunde în tainele naturii și descoperă legile ei. Unii chiar își pun întrebarea: se prea poate ca omenirea să ajungă la o astfel de stare, când totul va fi cuprins de cunoașterea științifică? Aceasta e greu de imaginat, ținând cont de dimensiunile universului, dar, fără îndoială, credința vie în Dumnezeu niciodată nu va dispare anume din cauza că oamenii obțin răspuns la rugăciuni.

Dar cum trebuie să ne rugăm? Există multe gânduri la această temă, dar, probabil, cele mai puternice cuvinte aparțin lui Ioan Gură d Aur: „Trebuie să ne rugăm astfel ca să unim total în rugăciune încordarea și puterea minții”. Noi știm că atunci când omul își concentrează conștiința, rațiunea, el multe poate obține. De fapt, toate descoperirile despre care vorbim, sunt rezultatul concentrării gândului. Pentru ca mesajul nostru adresat lui Dumnezeu să fie puternic, ca Domnul să ne audă, noi trebuie să concentrăm în totalitate mintea. Ce înseamnă aceasta? Este important ca în momentul rugăciunii gândul nostru să nu se sustragă. Anume de aceea rugăciunea adevărată durează doar câteva clipe, când rațiunea noastră și inima noastră, întreaga noastră fire produce o oarecare scânteie care ajunge până la tronul lui Dumnezeu.

Când stăm în biserică ore în șir, noi nu putem în tot acest timp să ne rugăm la fel de concentrat. Pentru a dobândi o putere atât de mare a rugăciunii, trebuie să avem o experiență enormă. Noi știm că sfântul Serafim s-a rugat stând pe o piatră timp de o mie de zile și nopți, dar nici nu ne putem imagina, cum este posibil aceasta. Un om obișnuit nu se poate ruga mult timp, însă aceasta nu înseamnă că el nu trebuie să fie în biserică și că nu trebuie să stea la slujbă, deoarece atmosfera în biserică, harul prezent în biserică, rugăciunea oamenilor ce stau alături creează un câmp de o intensitate foarte mare. Nu în zadar Domnul spune: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Mt. 18:20). Și dacă singur nu te rogi, în acest moment cineva se roagă alături de tine și de aceea rugăciunea în biserică este întotdeauna mai puternică decât cea săvârșită în singurătate.

Omul credincios nu poate trăi fără rugăciune și dacă el are experiența rugăciunii, el niciodată nu va renunța la această experiență. Sfântul ierarh Ioan Gură de Aur a spus următoarele cuvinte: „Mai bine să mori, decât să nu te rogi trei zile”. Bineînțeles, sunt cuvinte foarte puternice și, probabil, înspăimântătoare care pentru mulți vor fi neînțelese, dar pentru el ele erau pe înțeles, doar vorbea din propria experiență. Trei zile fără de rugăciune erau pentru el de nesuferit, el nu putea trăi fără rugăciune și noi trebuie să aplecăm urechea la cuvintele lui și să recepționăm gândurile lui.

Iată de ce trebuie să ne rugăm în fiecare zi. Nu este obligatoriu prea mult timp, deoarece în viață se întâmplă de toate - cineva se grăbește la serviciu, cineva are alte circumstanțe. Dar este important să ne aflăm în Fața lui Dumnezeu și pe parcursul zilei să ne adresăm în repetate rânduri la Domnul. În timpul studiilor, în timpul serviciului, într-o discuție dificilă, în situații grele trebuie să facem o pauză și să ne rugăm. Și când vom căpăta răspunsul la rugăciunile noastre, vom înțelege că e mai bine să murim decât să nu ne rugăm trei zile.

Fie ca toate aceste cuvinte minunate, care prin scrierile sfinților părinți ne alimentează mintea și inima, să ne ajute celor care trăim în secolul al XXI-lea, ca să ne păstrăm credința, să ne întărim în rugăciune și să conștientizăm că anume prin rugăciune noi intrăm în comunicare cu Dumnezeu și prin rugăciune căpătăm de la Dumnezeu cele cerute. Să ne ajute Domnul să înțelegem aceasta în zilele Sfintei Patruzecimi. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din Kremlinul Moscovei

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala epsicopală „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din or. Rostov-pe-Don

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 18-a după Cincizecime după Dumnezieasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Svenski

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Patriarhului rostită după slujba dumnezeiască de seră săvârșită în ajunul sărbătorii Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la biserica „Sfântul Binecredinciosul cneaz Igor al Cernigovului” din Peredelkino

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 16-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Sofia - Înțelepciunea lui Dumnezeu” din Samara

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în ajunul sărbătorii Înălțării Crucii Domnului după privegherea săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din or. Tolyatti