Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril ținută în Lunea Mare după Liturghia la mănăstirea „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril ținută în Lunea Mare după Liturghia la mănăstirea „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”
Versiune pentru tipar
25 aprilie 2016 19:29

La 25 aprilie 2016, în ziua de luni din Săptămâna Patimilor, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite la biserica în cinstea icoanei Maicii Domnului de Kazan a mănăstirii stavropighiale de maici „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfinţiile Voastre! Cinstită maică Victorina! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu prilejul zilei de Lunea Mare – prima zi din Săptămâna Patimilor. Domnul a intrat în Ierusalim, şezând pe un asin tânăr, cu smerenie, cu înţelegerea împlinită a faptului ce Îl aşteaptă în acest oraş sfânt. Predicile Mântuitorului, convorbirile Lui cu ucenicii în ultima săptămână a vieţii Sale pe pământ se caracterizează printr-o putere şi convingere deosebită. Iată şi azi noi am auzit relatarea despre faptul cum Domnul prooroceşte privind sfârşitul istoriei şi a Doua Sa mare şi straşnică venire (Mt. 24:3-35).

Tema celei de-a Doua veniri îi nelinişteşte foarte mult pe oameni. Mulţi pun întrebarea, când va avea loc aceasta? Multe indicii, despre care Domnul a vorbit în fragmentul citit azi din Evanghelie, s-ar părea că sunt realizate. Când se va întâmpla totul? Însă Domnul a ascuns de cunoaşterea noastră vremea şi ora celei de-a Doua Sa veniri. Mai mult ca atât, în cuvântul de azi, adresat către apostoli, El ajută fiecăruia, ce cu chibzuinţă citeşte textul evanghelic, să înţeleagă ce atitudine să abordeze faţă de tema venirii Sale.

Domnul vorbeşte despre două lucruri. El spune despre cea de-a Doua venire, sfârşitul istoriei şi vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului, dar separă una de alta, ceea ce i-a făcut pe criticii superficiali ai Evangheliei să ajungă la o concluzie falsă că, cică, proorocirea lui Hristos nu s-a adeverit şi generaţia de atunci nu a devenit martoră a celei de-a Doua veniri a Lui. Această tâlcuire este rea intenţionată şi e destinată celor care nu cunosc sau nu chibzuiesc la sensul cuvintelor evanghelice. De fapt, Domnul vorbeşte, în primul rând, de distrugerea Ierusalimului. El prooroceşte acest fapt, deoarece distrugerea s-a produs cu mult mai târziu, decât s-a încheiat viaţa Lui pe pământ. Această distrugere a fost imaginea simbolică a lumii iudaice a Testamentului Vechi. Romanii au nimicit Ierusalimul, au arat pământul şi au şters din memorie chiar şi denumirea, punând alta, de origine latină „Elia Capitolina”. Şi se părea că întreaga istorie a Vechiului Testament s-a terminat cu nimic.

Se prea poate că anume aşa s-ar fi întâmplat, dacă în lume, chiar în ajunul acestor evenimente – căci ce semnifică doar câteva decenii - nu ar fi venit Domnul Mântuitor. Şi atunci când zicea că cele spuse vor fi văzute cu proprii ochi de cei care stăteau şi Îl ascultau, El spunea adevărul, deoarece anume generaţia Lui trebuia să treacă prin îngrozitoarea tragedie a distrugerii sfântului oraş.

De ce dar Domnul uneşte aceste două povestiri, fără a trasa vreun hotar, de parcă este vorba despre unul şi acelaşi eveniment? Deoarece în viaţa omenirii, în viaţa oricărui om vor exista evenimente care se vor echivala cu finalul istoriei – este vorba de propriul său sfârşit. Noi încordăm mintea şi încercăm să întrezărim semnele vremurilor, meditând despre sfârşitul istoriei, despre cea de-a Doua venire, fără a ne gândi că propriul nostru sfârşit al lumii poate surveni în orice moment şi cu siguranţă mai devreme decât sfârşitul istoriei generale a omenirii.

Domnul, vorbind despre distrugerea Ierusalimului la care mulţi dintre cei prezenţi vor fi mai târziu martori, întreţese această povestire în perspectivă eshatologică, în perspectiva finalizării întregii istorii a omenirii. Precum vechii ierusalimeni, mulţi dintre care au murit în timpul năvălirii romanilor, trebuia să se pregătească în mod deosebit de aceste evenimente, deoarece ele au devenit pentru ei sfârşitul lumii, tot aşa şi noi, capabili să înţelegem sensul citirii evanghelice de azi, trebuie să ţinem minte că propriul nostru final al lumii nu este prea departe. Domnul a spus că degrabă mulţi vor vedea ceea despre ce vorbeşte El acum şi aceste cuvinte le poate repeta cu siguranţă fiecare propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu. Degrabă – mai devreme sau mai târziu, dar în faţa istoriei degrabă fiecare îşi va putea vedea propriul final al istoriei, de aceea atenţia noastră trebuie să fie îndreptată nu doar spre evenimentele eshatologice, cât asupra evenimentului nostru personal şi, probabil, care este cel mai important, deoarece încheie existenţa noastră pe pământ. Şi dacă este aşa, câtă importanţă se conţine în fiecare cuvânt pe care Domnul l-a adresat şi îl adresează către noi! Anume de înfăptuirea acestor cuvinte depinde dacă sfârşitul nostru va fi bun şi luminos, dacă Îl vom întâmpina pe Domnul în văzduh (vezi: 1 Fes. 4:17) sau vom fi aruncaţi în loc de scârbire şi tristeţe, unde domneşte răutatea.

Nu există om care ar fi trăit şi nu ar fi păcătuit, în afară de Hristos Mântuitorul. Chiar şi sfinţii nevoitori – mucenicii proslăviţi, cuvioşii părinţi – nu au scăpat de păcat. Însă nouă ni se oferă o mare posibilitate care ne transformă întreaga viaţă – păcatele pe care le săvârşim să nu le transformăm în păcate de moarte care omoară sufletul nostru, prin urmare şi orice nădejde pentru viaţa de veci cu Dumnezeu. De aceea anii, pe care Domnul ni i-a dăruit fiecăruia dintre noi, trebuie să îi trăim în aşa fel ca în speranţa pentru mila şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu să întâmpinăm această zi, cea mai importantă din viaţa noastră, când noi vom păşi hotarul existenţei pământeşti şi vom intra în eternitate.

Nu este întâmplător că Domnul pronunţă anume aceste cuvinte pătrunzătoare chiar de la începutul aflări Sale în Ierusalim, înainte de suferinţele Sale, pentru că de dragul speranţei celei mari a fiecăruia la mântuire a primit Domnul suferinţele de pe cruce şi a înviat din morţi – ca pe noi pe toţi prin iertarea păcatelor să ne aducă în Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 5-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Învierea lui Hristos” din localitatea Voskresenskoe

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Buna Vestire” din Kremlin, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 3-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Ștefan de Perm” din Iujnoe Butovo, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 2-a din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvărșită la biserica cu hramul „Sfântul Dreptcredinciosul cneaz Alexandru Nevski” din Alexandrovka

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica Triumfului Ortodoxiei după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul Duminicii Triumfului Ortodoxiei după privegherea săvârșită la biserica „Sfântul și Dreptul cneaz Igor de Cernigov” din Peredelkino

Predica Patriarhului rostită în ziua de Sâmbătă a primei săptămâni din Postul Mare după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Pustia lui Zosima”

Predica Sanctității Sale Patrirhul Chiril rostită în ajunul zilei de Sâmbătă a primei săptămâni din Postul Mare după slujba dumnezeiască săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ziua de Vineri a primei săptămâni din Postul Mare după Liturghia Darurilor Înainte Sfințite săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Pavecernița Mare săvârșită în ziua de Joi a primei săptămâni din Postul Mare la Mănăstirea stavropighială „Întâmpinarea Domnului”