Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Miercurea Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Miercurea Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
27 aprilie 2016 19:49

La 27 aprilie 2016, în ziua de miercuri din Săptămâna Patimilor, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat ultima în acest an Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Sanctitatea Sa  Stăpânul s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstiți părinți! Dragi frați și surori!

Vă salut și vă felicit cu prilejul Miercurii Mari. Este ziua când Biserica pomenește două evenimente din istoria Evanghelică: ungerea Domnului cu mâinile femeii păcătoase și trădarea lui Iuda (Mt. 26:6-16). Nu este întâmplător că aceste două evenimente sunt pomenite împreună. Jertfa pe care a adus-o femeia, vânzând, probabil, întreaga sa avere pentru cumpărarea mirului scump, era incompatibilă cu modul de gândire și înțelegere a vieții de către unul dintre ucenicii lui Iisus - Iuda Iscarioteanul. Această faptă atât de mult i-a rănit sufletul, i-a adus o lovitură asupra concepției sale, a valorilor sale încât el a conștientizat incompatibilitatea sa, a tendințelor sale de viață cu ceea ce se întâmpla în jurul Mântuitorului, cu propovăduirea Lui, cu viața Lui, cu faptul cum se transformau și se schimbau oamenii după comunicarea cu Iisus. Iuda pleacă la dușmani și Îl  trădează pe Mântuitor pentru 30 de arginți.

Nu este întâmplător că în această relatare figurează banii, deoarece Iuda era iubitor de argint. Despre el relatează unul din evangheliști că el era fur și fura din lădița comună, unde erau depozitați banii. Prin urmare, forța principală a trădării a devenit iubirea de argint.

Femeia desfrânată și apostolul iubitor de argint! Ce necorespundere absolută! Femeia păcătoasă care dă totul ce are și apostolul apropiat de Mântuitor, care nu poate suporta imaginea groaznică pentru el, când femeia păcătoasă își vinde averea, pentru a turna lichidul prețios și astfel Îl pregătește pe Mântuitor pentru îngropare…

Sfântul ierarh Grigorie Palama, meditând despre păcatul iubirii de argint, spune că această patimă bolnăvicioasă provine nu din sărăcie, dar din demență. Și în continuare amintește că Însuși Domnul l-a numit nebun pe acela care a vrut să strice jitnițele pentru ca să zidească altele și mai mari (vezi: Lc. 12:16-21). Domnul îl numește nebun pe omul care pierde reperele, scopurile adevărate din viață, deoarece obiectivul principal pentru el a devenit dobândirea mijloacelor materiale.

Lumea este organizată în așa fel, încât banii sunt echivalența muncii noastre, a valorilor materiale. Fără bani omul practic nu poate exista în condițiile contemporane, în special în orașe. Doar el este nevoit să cumpere produse alimentare, să-și procure haine, să cheltuie mulți bani, în special dacă are o familie – pentru copii, pentru hainele lor, pentru alimentație, pentru leacuri, studii, odihnă. Căpătarea mijloacelor ca plată pentru munca depusă nu este nici delicvență, nici rușine și nu este osândită de Dumnezeu. Însă iubirea de argint este cu totul altceva. În acest caz nu este obținerea de mijloace, fără de care omul nu poate viețui și care sunt plata pentru munca lui. Este o concepție de viață, când toate celelalte pleacă pe ultimul plan, iar banii cresc la scara unei vieții omenești, acaparând și atenția, și puterile sufletești, și scopul vieții și dorințele. Principalul în viață este obținerea banilor și are dreptate sfântul Grigorie Palama atunci când numește această stare ca fiind o maladie, o patimă bolnăvicioasă, o demență. Dar dacă banii sunt echivalența muncii și a valorilor, poate oare această echivalență să joace rolul de valoare principală a vieții omenești? Dar toate celelalte care nu sunt legate de bani? Căci este vorba de întreaga lume a lui Dumnezeu – dragostea și bucuria, pacea și tihna, cunoștințele, creația, la urma urmei – sacrificiul, sunt virtuți mari care-s valori adevărate ale vieții omenești! Și dacă lupta pentru mijloacele materiale te aruncă din câmpul vieții, scoate la periferie toate celelalte, atunci ce se întâmplă cu omul iubitor de argint? El cu adevărat este cuprins de nebunie, el își pierde rațiunea.

Dar dacă e să ne gândim că viața omului este grabnic trecătoare și deseori acele mijloace, pe care omul le-a adunat în mod bolnăvicios pe parcursul întregii sale vieți, vor ajunge în mâinile unui necunoscut și vor fi cheltuite pentru scopuri necunoscute? Sunt bine știute exemplele de viață ale copiilor nefericiți ai părinților bogați care nu au putut să obțină nimic în viață, doar au știut să cheltuie întreaga avere, încât ea a dispărut, s-a topit… Iubirea de argint are urmări foarte periculoase. Omul care are în centrul atenției doar ideea adunării mijloacelor materiale, nu vede nimic altceva. Minunat a vorbit despre aceasta Isidor Pelusiotul: „Iubitorul de argint nu are nici rude, nici prieteni”. Este perfect adevărat! Dacă în centrul vieții omului sunt postate mijloacele materiale, toate celelalte nimeresc la periferie. Și rubedenia, și prietenia sunt uitate și oricare relații umane sunt otrăvite de acest venin al iubirii de argint.

Cum a putut apostolul care a fost martorul minunilor Mântuitorului, al învierii lui Lazăr, al minunatelor Lui cuvinte, adresate către oameni, să săvârșească o astfel de faptă? Are dreptate Grigorie Palama – iubirea de argint este o nebunie, este pierderea conștiinței, o boală duhovnicească îngrozitoare, căci doar prin boală duhovnicească se poate explica fapta cu totul inexplicabilă a lui Iuda.

Totul ce s-a întâmplat în Marea Miercuri este de învățătură pentru noi toți. Nouă ni se deschide imensa milostenie a lui Dumnezeu, capacitatea Lui de a ierta oamenilor păcatele ca răspuns la pocăința lor, la sacrificiul lor. Pilda acestei milostiviri a lui Dumnezeu este femeia desfrânată care a turnat pe trupul Mântuitorului mirul de mare preț. Ea a fost îndreptățită  și, după cum am auzit azi în Evanghelie, oriunde s-ar propovădui cuvântul lui  Dumnezeu, peste tot locul se va vesti despre fapta ei. Nu pentru a proslăvi această femeie, care este necunoscută nouă până acum, dar pentru a proslăvi modul ei de gândire, contrapunând-o nebuniei lui Iuda, demenței adunării de bogății, nebuniei iubirii de argint. Să ne ajute Domnul ca prin minte și inimă să învățăm marea lecție a Miercurii Mari. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou