Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Joia Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în Joia Mare după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul”
Versiune pentru tipar
28 aprilie 2016 21:11

La 28 aprilie 2016, în Joia Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Dragi stăpâni, părinți, frați și surori!

Vă felicit din inimă cu prilejul marii sărbători – Joia Mare. Această zi se egalează prin importanța și festivitatea sa cu cele douăsprezece sărbători domnești, deoarece este stabilită de a fi marcată în cinstea unui eveniment cu totul deosebit – afirmarea Tainei Sfintei Euharistii de Însuși Domnul și Mântuitorul nostru.

A îngăduit Domnul ca în ajunul suferințelor Sale prin putere Dumnezeiască să arate ceea ce cu neputință a fost de efectuat prin firea omenească. El a binecuvântat ca prin puterea Duhului Său să fie actualizate permanent în Biserică cele ce El a săvârșit de dragul mântuirii omenirii - în primul rând, suferințele Sale, crucea, Învierea, Înălțarea, șederea de-a dreapta Tatălui, Cea de-a Doua și Slăvită iarăși venire.

Dar ce semnifică actualizarea evenimentelor care au fost în vechime sau care nu au survenit? Aceasta înseamnă că prin puterea lui Dumnezeu fiecare are posibilitate să intre în  pomenirea acestor evenimente, să devină coparticipant al lor - nu observator, nu spectator, dar participant real. Pentru ca să se întâmple anume așa, Domnul fondează Biserica – comunitatea de credincioși care se numește pe sine Trupul Lui și care există, acționează cu puterea harului Sfântului Duh, Care a venit în lume prin moartea și Învierea Mântuitorului. Anume prin puterea Dumnezeiască și nu omenească, noi, oamenii secolului al XXI-lea, adunându-ne în bisericile lui Dumnezeu și săvârșind Sfânta Euharistie, devenim coparticipanți și la Cina cea de Taină, și la suferințele, și la moartea pe cruce, și la Învierea Mântuitorului și chiar la ceea despre care nu știm, deoarece nu este descris nicăieri - șederea tainică a Mântuitorului de-a dreapta lui Dumnezeu în eternitate, precum și la cea de-a Doua și Slăvită a Sa iarăși venire.

În acest sens Biserica care aparține la un timp și loc concret – suntem noi, cei care locuiesc la Moscova și cei care s-au adunat azi pentru săvârșirea Euharistiei la catedrala „Hristos Mântuitorul”. Noi, care trăim și ne rugăm aici ca niște oameni, cu puterea lui Dumnezeu depășim spațiul și timpul, dar mai bine spus, ieșim din limitele oricărui spațiu și oricărui timp și, fără a părăsi firea noastră fizică, intrăm în tangența reală cu tot ceea ce a făcut Domnul pentru noi - și cu Cina cea de Taină, și cu suferințele, și cu moartea pe cruce, și cu Învierea, și cu Înălțarea și chiar cu ceea ce se află după hotarele cunoașterii istorice – cu Dumnezeu Care se află în eternitate, cu preaslăvitul Fiu Care șede de-a dreapta Tatălui și cu cea de a Doua și Mare a Sa iarăși venire.

Pe parcursul Sfintei Patruzecimi noi am meditat îndelungat despre căile vieții duhovnicești ale omului. Noi am vorbit despre păcate și suferințe, despre faptul cum sfinții părinți, nevoitori, în baza Cuvântului lui Dumnezeu, a propriei experiențe, a experienței generațiilor premergătoare de oameni sfinți ne învață să biruim păcatul, concentrând voința noastră, sentimentele noastre, rațiunea noastră, întărindu-ne în rugăciune, pocăință, facerea de bine, în mărturisirea păcatelor. Aceste gânduri erau însoțite pentru mulți dintre noi de frecventarea deasă a bisericii, de rugăciune, de mărturisire, de Împărtășirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Iar unii au depus mari eforturi, refuzând să mănânce chiar în limitele permise de post, mergând la servicii divine dimineața și seara sau, ca de pildă pe Sfântul Munte Athos, au plecat pentru 40 de zile în peșteri, pustie, schituri, pentru a se izola chiar de mănăstirile cu viața de obște. Este o tradiție veche, bine cunoscută nouă din relatarea nevoinței sfintei Maria Egipteanca. Iată și în zilele noastre unii, se prea poate că nu chiar atât de strict, petrec zilele Postului Mare încordându-și voința, puterile, sentimentele, rațiunea, ca să biruie păcatul și să pășească pe calea vieții mântuitoare.

Însă fără de Dumnezeu toate aceste nevoințe nu ar duce la nimic, deoarece, cât de mult nu ți-ai încorda puterile, este cu neputință să birui păcatul în tine cu propriile puteri. Deoarece izvorul păcatului este diavolul, iar el este mai puternic decât omul. Orice asceză care provine de la om, cu atât mai mult dacă este în afara religiei, la care recurg oamenii contemporani, inclusiv cu scopul de a-și întrema sănătatea, nu este în stare să producă schimbări profunde interioare ale personalității, deoarece doar Dumnezeu, ca răspuns la nevoința noastră mică în rugăciune, pocăință, faceri de bine, este în putere să ne dea Forța Sa, să ne întindă mâna Sa dreaptă salvatoare. Și El ne-o întinde cu adevărat, atunci când noi ne unim cu El, când devenim coparticipanți reali ai vieții Sale pământești, ai suferințelor Lui și ai Învierii în Taina Sfintei Euharistii.

Iată din ce motive fără de Împărtășanie nu poate exista mântuirea omului. Uneori oamenii se supără pe ei înșiși, spunând că sunt nevoiți să se spovedească în unele și aceleași păcate și nu au puteri să depășească aceste păcate. Da, nu vor avea puteri, dacă nu va fi Puterea lui Dumnezeu, deoarece doar ea biruie păcatul nostru, arde fărădelegile noastre, ne înțelepțește și ne susține în acele momente ale vieții, când conștientizăm dintr-o dată necesitatea de a nu accepta un gând rău, de a nu comite o faptă păcătoasă. Nouă nu ne ajung propriile puteri și nu trebuie să nădăjduim în ele. Experiența istorică demonstrează că diavolul este mai puternic decât omul. Însă atunci când noi ne împărtășim cu adevărat Trupul lui Hristos și cu adevărat Sângele lui Hristos, când intrăm în comunicare cu Dumnezeu Cel în trei Ipostaze, când printr-o putere necunoscută nouă Domnul, prin intrarea în trupul nostru și în sufletul nostru, ne face copărtași ai vieții Sale Dumnezeiești – iată atunci noi obținem puteri să biruim păcatul și să ne îndreptăm spre mântuire.

Spre regret, de cele mai dese ori se întâmplă că starea duhovnicească benefică deosebită, care ne cuprinde după Împărtășanie, destul de des se destramă, în special când intrăm în  atingere de lumea exterioară. Am ieșit din biserică, ne-am întâlnit cu cineva, am plecat undeva, au început discuțiile și deseori atmosfera lumească slăbește intensitatea duhovnicească interioară. Sfinții părinți, nevoitorii, știau bine această stare de lucruri și în multe opere ale sfinților părinți se conțin indicații asupra faptului că noi trebuie în mod deosebit să veghem asupra lumii noastre interioară după Împărtășania cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Aici se cere, deja, propria noastră forță și propria voință, pentru a păstra starea interioară benefică, dăruită nouă în Sfânta Euharistie. Aici se află acel domeniu în care trebuie să depunem puterile noastre omenești și să ne ajute Domnul să intrăm în comuniunea cu Dumnezeu Cel viu prin marea Taină a Bisericii – Taina Sfintei Euharistii, făcând totul ce putem săvârși prin forțele noastre omenești, biruind păcatul și propriul neadevăr, nădăjduind că nu prin propria putere și propria minte, dar prin puterea lui Dumnezeu noi obținem iertarea păcatelor și viața veșnică. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhiei Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou