Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului rostită după Liturghia săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului rostită după Liturghia săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova
Versiune pentru tipar
28 august 2016 19:57

La 28 august 2016, de sărbătoarea Adormirii Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril şi Preafericitul Mitropolit al Pământurilor Cehiei şi al Slovaciei Rostislav au săvârşit  Dumnezeiasca liturghie în catedrala Patriarhală „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeieşti Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Preafericirea Voastră, Preafericite Rostislav, Mitropolitul Pământurilor Cehiei şi al Slovaciei! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cinstiţi părinţi! Iubiți fraţi şi surori!

Astăzi Biserica marchează o mare sărbătoare – Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În acest an ea coincide cu ziua de duminică şi acest fapt ne aminteşte despre profunda legătură a praznicului de azi cu sărbătoarea Sfintelor Paști. Nu întâmplător oamenii evlavioşi consideră Adormirea ca fiind Paştile Născătoarei de Dumnezeu, deoarece noi sărbătorim azi înălţarea Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu cu trupul la cer, urcuşul firii Ei omeneşti – al sufletului Ei, al trupului Ei – în viaţa Dumnezeiască. Nu este întâmplător că Adormirea este asociată de Paştile lui Hristos, deoarece Domnul Iisus Hristos este Învierea şi Viaţa, iar prin Crucea şi prin Învierea Sa a dăruit fiecăruia ce credea în El nădejde într-o viaţă veşnică. Cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel de crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (In. 11:25) se referă, în primul rând, la Preacurata şi Preabinecuvântata Stăpâna Cerului – Ea a înviat după moarte prin puterea harului Dumnezeiesc şi acum se află în sălaşurile Fiului Său şi ale Dumnezeului nostru.

Noi trăim în vremuri deloc simple, când creştinii în multe ţări sunt supuşi intimidărilor; mai mult ca atât, în unele state însăşi credinţa în Hristos Cel răstignit şi Înviat este prigonită chiar până la moartea la care este supusă persoana pentru convingerile sale creştine. Pe lângă prigoanele directe asupra Bisericii şi creştinilor, există şi alte forme periculoase de luptă cu principiul Dumnezeiesc în viaţa noastră. În multe ţări este distrusă moralitatea dată de Dumnezeu, oamenii se leapădă de orice îndatoriri faţă de Domnul, declarând deplina autonomie a lor faţă de Dumnezeu, ajungând chiar la negarea existenţei Lui. Societatea contemporană este atacată de o criză adâncă care a fost prezisă de Mântuitorul, spunând că „din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Mt. 24:12). Prin aceste cuvinte se proclamă o legătură foarte importantă dintre credinţa oamenilor, evlavia lor, cinstirea lui Dumnezeu de către ei şi dragostea. Dragostea este un dar Dumnezeiesc, deoarece Însuşi Dumnezeu este dragoste şi dragostea nu poate apărea în inima omului fără participarea lui Dumnezeu. Când omul simte în inimă o dragoste puternică, el trebuie să ţină minte că în acest moment Domnul se atinge de el şi pune pe umerii săi o responsabilitate enormă – să folosească corect marele dar al dragostei. Iată din ce cauză lupta noastră, bătălia noastră este pentru păstrarea principiului moral în viaţa oamenilor, pentru păstrarea credinţei în inimile oamenilor – toate acestea într-un anume sens sunt o luptă pentru ca dragostea să fie prezentă în viaţa omului, iar prin dragoste – vine totul ce numim „fericire”. Biserica nu are nici un fel de alte scopuri, nu are alte sarcini decât întărirea credinţei în inimile oamenilor, a cuvioşiei, iar prin aceasta – a capacităţii de a iubi pe alţii.

Mărturia noastră orientată către cei din exterior va fi activă în cazul când singuri vom avea dragoste între noi, când vom fi uniţi, de aceea este necesar ca noi să fortificăm plenar unitatea Ortodoxiei Sfinte, a Sfintelor Biserici Ortodoxe ale lui Dumnezeu. Viaţa popoarelor, conduse de Bisericile Locale, diferă mult, deoarece în viaţă există numeroase şi diverse culturi, în mod diferit se creează condiţiile social–economice. Toate acestea lasă amprentă asupra concepţiei oamenilor în poziţiile lor de viaţă şi contradicţiile lumii contemporane, vrem sau nu vrem, prin firea noastră omenească pătrund şi în relaţiile dintre Biserici. De Întâistătătorii Bisericilor, de episcopat, de clerici, de credincioși depinde capacitatea de a păstra unitatea întregii Biserici Ortodoxe existente în univers. Noi suntem datori să întărim prin diverse modalităţi unitatea Sfintei Ortodoxii şi să ţinem minte că pentru noi toţi Preacurata Născătoare este Maica noastră, iar noi suntem copiii Ei, după cum a spus sfântul ierarh Teofan Zăvorâtul în cuvântul său de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

Bucuria de la slujba dumnezeiască de azi se amplifică prin participarea la ea a Preafericitului Rostislav, Întâistătător al Bisericii Locale a Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei care a sosit în oraşul nostru de scaun. Aş vrea să-l salut cordial pe vlădica arhiepiscop de Praga Mihail, pe vlădica arhiepiscop de Mihalov Gheorghe, precum şi să-mi adresez cuvântul meu de salut către stăpânul mitropolit de Diocleea Calist, reprezentantul Patriarhului de Constantinopol, sosit în ţara noastră într-o vizită de pelerinaj.

Biserica Ortodoxă Rusă şi Biserica Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei sunt legate de o tradiţie unică, care îşi trage rădăcinile din ostenelele de misionarism ale sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu. Ei sunt aceia care au adus vestea despre Hristos Cel Înviat în pământurile Moraviei Mari şi predica dusă în pământurile Moraviei a dus la Creştinarea Rusiei. În anul 1951 Biserica Ortodoxă Rusă a dăruit autocefalia canonică Bisericii Ortodoxe a Cehoslovaciei. Acest pas a fost dictat nu de conjunctura politică, nu de influenţa unor forţe laice, dar de conştientizarea clară de către Biserica noastră a situaţiei grele în care s-au pomenit fraţii şi surorile noastre în Cehoslovacia postbelică. Din motive de ordin politic nimeni din exterior, cu excepţia Bisericii Ruse, nu a putut oferi un ajutor real ortodocşilor în Cehoslovacia. Şi în acea perioadă, când singuri eram în lipsuri – şi bisericile erau închise, şi clerul abia ieşea din închisori şi lagăre de concentrare, şi poporul nostru doar se izbăvea de urmările grave ale agresiunii naziste – părinţii noştri au înţeles necesitatea de a fi împreună cu poporul ortodox al Cehoslovaciei de atunci, nu pentru a domina turma, nu pentru a dicta acelei mici turme propriile condiţii, dar pentru ca peste câţiva ani, în anul 1951, să acorde Bisericii Cehiei şi a Slovaciei deplina independenţă canonică, statutul de autocefalie. Şi actualmente, mâi târziu cu 65 de ani, cu mulţumire adusă lui Dumnezeu subliniem că Biserica Ortodoxă a Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei este soră cu drepturi depline în familia Bisericilor Ortodoxe Locale Autocefale şi creşte din putere în putere, purtând demn misiunea sa mântuitoare, servind ca mângâiere şi afirmare în credinţa cea adevărată a etniilor ce populează Cehia şi Slovacia, aducând lumina sfintei credinţe ortodoxe până la  inimile a mii de oameni. Noi ne bucurăm că nu mai există dispute şi nedumeriri privind statutul  de autocefalie a Bisericii Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei. Această stare de lucruri mărturiseşte încă odată despre corectitudinea acelui pas, săvârşit de părinţii noştri în anul 1951, când s-a proclamat autocefalia micii turme ortodoxe în pământurile Cehiei şi în Slovacia.

Noi ştim că ultimii ani au constituit o perioadă dificilă în istoria Bisericii Ortodoxe a Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei. Biserica Ortodoxă Rusă era alături în vremurile grele, ea se ruga fierbinte ca Domnul să vindece neputinţele omeneşti, să lumineze inimile oamenilor, să le dăruiască pace în Biserica Ortodoxă a moşiei apostoliceşti a sfinţilor Chiril şi Metodiu. Salutând în aceste zile, la Moscova, Preafericirea Voastră şi cinstiţii însoţitori ai Dumneavoastră, noi Îi aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru faptul că fostele greutăţi sunt depăşite treptat şi că ceea ce a fost mai greu a rămas în trecut. Aş vrea să vă încredinţez că Dumneavoastră, precum şi fraţii arhipăstori ai Bisericii Ortodoxe a Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei ce sunt în preajma Dumneavoastră, întotdeauna puteţi conta pe susţinerea Maicii – a Bisericii Ortodoxe Ruse. Maică nu prin puterea originii Ortodoxiei în Pământurile Cehiei şi a Slovaciei, dar prin puterea faptului că Biserica Rusă a primit în sânul său în perioada postbelică pe suferinzii ortodocşi din Cehia şi Slovacia şi, bineînţeles, a devenit pentru ei Maică.

Săvârşind azi împreună cu Preafericirea Voastră şi fraţii arhipăstori rugăciunea de obşte sub bolţile catedralei vechi, împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine de la un singur Potir, noi am simţit cât de apropiaţi suntem unii de alţii, cum inimile noastre bat în unison, cum săvârşeam rugăciunea care provine din credinţa noastră comună strămoşească. Noi am conştientizat cât de scumpi şi trebuincioşi suntem unii pentru alţii. Credem că pentru mijlocirea în rugăciune a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, ale sfinţilor întocmai cu apostolii Chiril şi Metodiu, învăţătorii slavilor, a căror propovăduire, începută de ei pe întinderile Moraviei Mari, este continuată în zilele noastre de ierarhii Bisericii Ortodoxe a Pământurilor Cehiei şi a Slovaciei, pentru rugăciunile sfântului cuviosului cneaz de Moravice Rostislav, al cărui nume îl purtaţi, ale sfântului mucenic Gorazdai, ale tuturor sfinţilor lui Dumnezeu care s-au nevoit pentru ca şi cuvântul Domnului să se răspândească şi să se proslăvească, Bisericile noastre şi popoarele cârmuite de ele vor fi în veci într-un gând, într-o inimă şi într-un cuvânt, slăvind pe Dumnezeu, Ce ne-a înzestrat cu darul dragostei sincere unii faţă de alţii. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou