Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Alocuţiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril ţinută la şedinţa solemnă, dedicată aniversării a 200 de ani din ziua naşterii mitropolitului Macarie (Bulgakov)

Alocuţiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril ţinută la şedinţa solemnă, dedicată aniversării a 200 de ani din ziua naşterii mitropolitului Macarie (Bulgakov)
Versiune pentru tipar
7 octombrie 2016 23:45

 

La 7 octombrie 2016, în sala mare de conferinţe a Academiei de teologie din Moscova, sub preşedinţia Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a avut loc şedinţa solemnă, consacrată aniversări a 200 de ani din ziua naşterii unei personalităţi marcante a Bisericii Ortodoxe Ruse, savant, istoric şi teolog excelent, mitropolitul de Moscova şi Kolomna Macarie (Bulgakov). La solemnitate Sanctitatea Sa Patriarhul a rostit o cuvântare, dedicată personalităţii mitropolitului Macarie şi importanţei tezaurului ortodox moștenir de la el.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre!!

Scumpi colegi! Stimaţi înalţi reprezentanţi ai ştiinţei, profesori, lectori, studenţi ai şcolilor duhovniceşti! Iubiți fraţi şi surori!

Vă salut cordial pe toţi cu prilejul unui eveniment minunat – sărbătorirea în cadrul Şcolii de teologie de la Moscova a aniversării de 200 de ani din ziua naşterii Preasfinţitului Macarie, mitropolitul de Moscova şi Kolomna.

Mitropolitul Macarie – o ştiţi prea bine şi expoziţia care este astăzi desfăşurată în foaier mărturiseşte concludent despre aceasta – a fost o personalitate marcantă. Bineînţeles, a dobândit talentele sale de la Dumnezeu, însă le-a dezvoltat prin muncă neîncetată şi a desfăşurat nu doar o activitate ştiinţifică, despre care vom vorbi azi, dar a săvârşit și slujirea arhipăstorească cu un sacrificiu enorm. Ceea ce este arătat atât de clar pe standuri, pentru mine a fost într-un anumit sens un lucru neaşteptat, deoarece ca şi mulţi alţii asociam numele mitropolitului Macarie de activitatea sa ştiinţifică, în primul rând. Însă când Domnul îi dăruieşte omului talent, deseori acest talent este refractat în multe domenii de activitate.

Sfântul ierarh Macarie a fost, bineînțeles, un savant excelent de sorginte academică şi voi spune câteva cuvinte în legătură cu aceasta. Dar a şi fost un ierarh remarcabil. A construit biserici şi mănăstiri. A reformat sistemul de conducere bisericească. Unora li se pare că dirijarea bisericească este o birocraţie nimănui trebuincioasă, dar citiţi mai atent ceea ce scrie pe aceste standuri. Primul lucru pe care l-a făcut mitropolitul, când  a fost numit la o anumită catedră – a fost aducerea în ordine a biroticii, deoarece este un mecanism cu al cărui ajutor conducătorul şi cel laic, şi cel bisericesc îşi realizează dirijarea. Pe lângă aceasta, stăpânul Macarie vizita eparhiile, se întâlnea cu clerul; era cu adevărat un bun păstor şi totodată un savant remarcabil.

Stăpânul a adus o contribuţie enormă la moştenirea ştiinţifică şi bisericească. Noi îl ţinem minte ca pe un autor de opere fundamentale în istoria Bisericii Ruse şi în teologia ortodoxă. Cărţile sale, scrise mai bine de o sută de ani în urmă, nu îşi pierd importanţa şi în zilele noastre – ca sursă de cunoştinţe, prezentate într-o manieră sistemică excelentă. A fost un desăvârșit cunoscător al istoriei, al manuscriselor vechi şi al literaturii ţării, un arhipăstor grijuliu şi înţelept, un constructor de biserici, rector al Academiei de teologie din Sanct-Petersburg, unde a format o rânduială fructuoasă a vieţii în această instituţie de învăţământ. La indicațiile Sinodului stăpânul înfăptuia revizia instituţiilor de învăţământ şi o făcea excelent atât din punctul de vedere al ştiinţei, cât şi al organizării procesului. În calitate de mitropolit de Moscova şi Kolomna a fost membrul Sfântului Sinod, însă, în afară de aceasta, era membrul  Academiei Imperiale de științe a Rusiei şi al numeroaselor societăţi ştiinţifice şi universităţi.

Adresându-mă  cu gândul către moştenirea enormă a stăpânului, către succesele sale în domeniul administrării bisericeşti, fără să vreau mă întreb: de unde stăpânul lua puteri pentru realizarea unei activităţi atât de variate? Desigur, talentele le avem de la Dumnezeu şi dacă omul nu se leneveşte şi dezvoltă aceste talente, Domnul îi dă puteri. Activitatea de creaţie a unei persoane talentate poate fi de succes doar în cazul în care este însoţită de o muncă mare. Anume o astfel de pildă minunată a îmbinării talentului dat de Dumnezeu cu munca jertfelnică ne oferă mitropolitul Macarie.

Nu putem să nu spunem despre calităţile sale omeneşti. În unele texte pe care le-a lăsat stăpânul – în cuvintele solemne şi în special în scrisori – noi vedem că este profund îngrijorat pentru apropiaţi, pentru folosul bisericesc, niciodată nu se înălţa ca savant sau ca istoric al Bisericii. Îi era caracteristic sentimentul micşorării propriei importanţe şi sentimentul responsabilităţii înalte pentru orice lucru încredinţat. În spatele la toate acestea se află ceea ce este cel mai important – dragostea pentru oameni. Dacă creştinul, slujitorul Bisericii nu are dragoste, nu este cu putinţă să îndeplinească toate ascultările pe care Biserica i le încredinţează, deoarece în centrul acestei ascultări se află omul, inima lui, raţiunea lui şi ceea ce este cel mai important, lucrarea întru mântuirea omului. Şi stăpânul Macarie a fost anume un astfel de reprezentant uimitor de rodnic al păturii duhovniceşti, care avea o inimă mare, un intelect puternic, o capacitate de muncă şi o atitudine de sacrificiu pentru îndeplinirea lucrului încredinţat.

Anume dragostea pentru Dumnezeu şi deschiderea faţă de oameni generează în tânărul Mihail, viitorul mitropolit, dorinţa de a-şi consacra viaţa slujirii Bisericii. Dragostea faţă de Biserică îl îndeamnă la studierea minuţioasă a moştenirii teologice şi multiplicarea cunoştinţelor privind Ortodoxia rusă şi dogmatica creştină. Dragostea pentru ştiinţă îl face să îmbrăţişeze activitatea academică, dar şi să deschidă noi biblioteci, catedre de studiere a ştiinţelor, să fondeze reviste, să editeze cărţi. Dragostea pentru aproapele îi conferă puteri de a acorda atenţie chiar şi unor probleme puţin importante din viaţa cotidiană a eparhiilor sau a Academiei. Dragostea pentru frumos îl inspiră şi îl face atent faţă de exteriorul şi amenajarea şcolilor duhovniceşti, a bisericilor în construcţie.

Am mai vorbit între aceste ziduri despre faptul cât de important este de a ne forma, inclusiv, sentimentul estetic, deoarece omul cu un sentiment dezvoltat al frumosului este receptiv faţă de legea lui Dumnezeu, pe care se bazează concepţia sa de viaţă – faţă de legea armoniei. Dacă omul nu simte această lege, dacă nu vede armonia, el închide în sine posibilitatea de a vedea şi a simţi prezenţa lui Dumnezeu. Iar când sentimentul estetic se dezvoltă şi se fortifică cu studii respective, atunci omul începe să vadă legea lui Dumnezeu şi tinde să o înfăptuiască în propria activitate.

Pe când eram rectorul Academiei, deseori mă întâlneam cu studenţii în timp de seară, îi vizitam la cămin, acordând atenţie faptului cum sunt îmbrăcaţi, în ce stare se află camerele lor. Mi se spunea: „Doar nu suntem la armată. Ce vreţi de la copii?” Iar eu la rândul meu întotdeauna încercam să explic că persoana care are simţul estetic, îşi realizează acest simţ pretutindeni, dar nu numai în muzeu sau la expoziţii, aranjându-şi în mod armonios anturajul în care va vieţui, făcând ordine în jurul său.

Mai târziu, când am devenit arhiereu titular al Eparhiei de Smolensk, îmi plăcea foarte mult să vizitez casele în care locuiau preoţii şi întotdeauna rugam ca să fiu condus la bucătărie. Şi totul devenea clar pentru mine. Dacă este dezordine în bucătărie, iar de bucătărie este responsabilă preoteasa, atunci va fi dezordine în întreaga casă. Iar dacă preotul nu participă în nici un fel la stabilirea ordinii în propria casă, cum va putea supraveghea ordinea în biserică, în parohie? El şi-a pierdut simţul estetic, el nu observă deranjul, nu vede crăpăturile de pe tavan, nu vede ferestrele murdare, nu vede iarba netunsă. De aceea este foarte important ca noi să atragem atenţia la astfel de „mărunţişuri”. De fapt nu sunt nişte mărunţişuri. Puneţi-vă întrebarea: observăm oare mizeria din jurul nostru? Dacă nu o vom vedea în mărunţişuri, nu o vom vedea şi în lucruri de proporţii, nu vom vedea dezordinea în viaţa socială, bisericească, iar preotul trebuie să vadă toate acestea, ca lumea lui Dumnezeu care se descoperă în el, inclusiv prin legea armoniei, să fie reflectată în exterior şi să fie apărată la maxim.

Când vorbim despre dragostea creştină, avem în vedere, inclusiv, dragostea faţă de duşmani poruncită de Domnul. Dar cum se înfăptuieşte dragostea pentru vrăjmaşi? În primul rând – prin atitudinea răbdătoare faţă de neajunsurile omeneşti. Dacă întâlniţi o persoană care are o atitudine agresivă faţă de Dumneavoastră, dar nu îi răspundeţi cu aceeaşi monedă, atunci manifestaţi dragoste creştină. Însă lipsa agresiunii trebuie să fie nu o urmare a eforturilor de voinţă, când omul cu mare greutate se reţine de la brutalitate – pur şi simplu în inimă nu trebuie să fie răutate.

Sfântul ierarh Macarie a fost anume o astfel de persoană. Avea mulţi invidioşi ca şi orice om talentat, dar deoarece o persoană talentată şi puternică este greu să fie rănită prin adevăr, de obicei cei invidioşi recurg la clevetire. Obiect al unor astfel de agresiuni din partea invidioşilor a fost stăpânul Macarie. El era clevetit, invidiat, dar niciodată şi nicăieri nu vom vedea – nici în operele sale, nici în memoriile despre el - ca el să fie atras în această luptă. Din corespondenţa sa vedem că îi plăcea să muncească. Cât de des el încredinţa hârtiei gândurile sale despre noile însărcinări, mărturisind permanent despre propria bucurie de pe urma ostenelelor întru binele aproapelui şi al Bisericii. Iată un citat: „Eu nu observ cum vieţuiesc, din cauza trebilor am uitat ordinea zilelor şi nu observ cum zboară timpul”. În continuare urmează cele mai minunate cuvinte: „Sunt satisfăcut întru totul de propriul destin şi nici nu îmi doresc unul mai bun”. Dar oare destinul era atât de uşor? Bineînţeles că nu.

Luând cuvântul la dezvelirea monumentului lui A.S. Puşkin la Moscova, mitropolitul Macarie a rostit o laudă fină poetului care, după cuvintele sale, „a înţeles şi a conştientizat pe deplin vocaţia sa: nu a îngropat în pământ talanţii săi, daţi de Dumnezeu, dar le-a folosit pentru acea lucrare pentru care a fost ales şi trimis”. În prezenţa unui mare număr de oameni mitropolitul de Moscova şi Kolomna aduce mulţumiri „Celui Care ne-a dăruit un astfel de poet, Care i-a dăruit un atare talent, Cine i-a ajutat să-şi realizeze  chemarea”. În numele pământului Rusiei el se adresează Creatorului cu rugăciunea să trimită ţării noastre „oameni geniali şi mari lucrători, nu doar pe tărâmul literar, dar şi pe alte tărâmuri de slujire socială şi statală”.

Aceste cuvinte ale stăpânului Macarie aş vrea să le adresez către Domnul şi în calitate de rugăciune a mea. Vă rog să aderaţi la această rugăciune şi să Îl rugaţi pe Domnul ca El să dăruiască pământului nostru lucrători deştepţi, învăţaţi, talentaţi, oneşti, iubitori de Patrie şi de aproapele lor. Să vă ajute Domnul să creşteţi în această dragoste şi în această credinţă.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei