Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârşită la biserica cu hramul „Sfântul Sfinţitul Mucenic Clement, Episcopul Romei” din Zamoskvorecie

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârşită la biserica cu hramul „Sfântul Sfinţitul Mucenic Clement, Episcopul Romei” din Zamoskvorecie
Versiune pentru tipar
30 octombrie 2016 20:57

 

La 30 octombrie 2016, în Duminica a 19-a după Cincizecime, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a condus slujirea Dumnezeieştii Liturghii la biserica din capitala Rusiei cu hramul „Sfântul Sfinţitul Mucenic Clement, Episcopul Romei” din Zamoskvorecie. După săvârșirea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către participanţii la slujba dumnezeiască cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cinstite părinte Leonid, parohul acestei sfinte biserici!

Vă felicit pe toţi cu prilejul zilei de duminică şi mă bucur de posibilitatea să săvârşesc în această minunată biserică moscovită cu hramul în cinstea Sfântului Sfinţitului Mucenic Clement, Episcopul Romei, Dumnezeiasca Liturghie şi hirotonia arhierească.

Astăzi, în a 19-a duminică după Cincizecime, am citit pilda evanghelică (Lc. 8:5-15), în care Domnul vorbeşte despre semănătorul care a aruncat seminţe în diferite soluri. Îndrumându-l pe nou-hirotonitul arhiereu – stăpânul de Vanino şi Pereiaslavka Savatii, care urmează să-şi ducă slujirea în Mitropolia de Priamurie, într-o nouă eparhie din extremitatea de est a regiunii Habarovsk – am vorbit despre necesitatea de a învăţa nu doar să semănăm, dar şi să lucrăm pământul.

Sămânţa despre care vorbeşte Domnul este cuvântul lui Dumnezeu. În pildă sunt descrise patru posibilităţi, adică patru reacţii diferite la cuvântul lui Dumnezeu. Uneori sămânţa cade lângă drum, este ciugulită de păsări sau pur şi simplu este călcată în picioare. Uneori sămânţa nimereşte pe pământ pietros, parcă răsare, dar nu are vitalitate şi moare, deoarece nu sunt condiţii pentru creşterea ei în continuare. Dar dacă cade în buruieni, ce să mai aşteptăm – totul este acoperit de ele. Şi, în sfârşit, dacă pământul este bun, sămânţa dă roadă bogată.

Când Biserica aruncă sămânţa, adică propovăduieşte cuvântul lui Dumnezeu, nici un preot, nici un predicator nu ştie, pe ce fel de pământ va cădea acea sămânţă. Doar întregul complet de posibilităţi enumerat de Domnul este prezent în fiecare om luat aparte – putem fi concomitent şi margine de drum, şi piatră, şi buruieni, şi pământ bun. De aceea este absolut clar că aruncarea seminţei lui Dumnezeu trebuie să fie însoţită de lucrarea solului. Ca pământul să fie roditor, el trebuie să fie cultivat. A cultiva înseamnă a ara pământul, a-l îngrăşa, a-l uda dacă e nevoie. Trebuie să îngrijim câmpul şi doar atunci sămânţa va aduce roade.

Uimitor e cuvântul „a cultiva” – are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul „cultura”, dar şi cuvântul „cult”, prin care uneori se numeşte slujba bisericească. Rădăcina este una şi aceeaşi şi este asociată cu cultivarea, desăvârşirea firii omeneşti, ca ea să devină mai capabilă pentru a recepţiona la cuvântul lui Dumnezeu. Probabil este prima şi cea mai importantă predestinaţie a fiecărui slujitor al altarului şi al întregii Biserici.

Dar ce este cultura? Are ea vreo atribuţie la lucrarea pământului? Bineînţeles că are! Cultura este de asemenea o modalitate de prelucrare a raţiunii omeneşti, a sentimentelor omeneşti, a voinţei omeneşti. Actualmente unii insistă asupra ideii că omul care se numeşte pe sine artist, poate face orice doreşte şi nimeni nu are dreptul să-l oprească. Se prea poate că anume aşa şi este, dar cu o singură condiţie: dacă artistul cu adevărat lucrează pământul, dacă îl face capabil să rodească bine. Dar dacă prin cultivarea pământului se înţelege infectarea lui şi nici măcar cu buruieni, dar cu plante ucigătoare, în acest caz o astfel de lucrare a pământului poate fi numită cultură?

Astăzi sarcina Bisericii e de a merge înainte pe o cale deloc uşoară, lucrând pământul naţional pentru ca el să dea rod măreţ – de ordin duhovnicesc, intelectual, creativ. În acest sens Biserica nu are un aliat mai apropiat decât lucrătorii din domeniul culturii. Dar e foarte important să înţelegem că eforturile noastre în comun trebuie să aducă neapărat un rod bun, dar nu unul otrăvit. Deoarece acolo unde este otravă, este boală şi moarte, prin urmare este vorba nu de cultivarea pământului, dar de pregătirea lui pentru moartea duhovnicească, dar poate şi cea fizică a neamului omenesc. Anume cu astfel de ochi trebuie privită cultura şi trebuie să ne străduim de fiecare dată să răspundem la întrebarea: dar ce fac aceşti reprezentanţi ai culturii? Îngraşă oare pământul pentru a aduna o recoltă bună sau seamănă ceva ce ar putea nimici personalitatea omenească, traiul în comun, ar putea să ne lipsească pe noi toţi de un viitor bun şi paşnic?

Revenind la tema participării Bisericii la lucrarea pământului sufletelor omeneşti, voi spune că trebuie să muncim împreună cu cei care sunt gata. Mulţi scriitori, savanţi, maeştri ai artelor plastice, artişti, regizori sunt îngrijoraţi azi de acelaşi lucru ca şi noi – de necesitatea de a-şi depune toate eforturile pentru a lucra pământul care fie este acoperit de buruieni, fie este pietros şi neroditor, ori pur şi simplu este acoperit de un strat de asfalt prin faptele omeneşti neraţionale.

Misiunea Bisericii presupune un lucru de proporţii enorme. Când muncim în parohiile noastre, când comunicăm cu enoriaşii noştri, când pronunţăm anumite cuvinte în faţa mijloacelor mass-media, niciodată nu trebuie să dăm uitării proporţiile misiunii pe care o înfăptuieşte Biserica în lumea contemporană. Sper foarte mult că episcopatul care vine azi la slujire în Biserica noastră, clerul care obţine studii bune atât la nivel laic, cât şi la cel bisericesc, care cunoaşte excelent specificul vieţii contemporane, niciodată nu vor pierde capacitatea, unind în jurul său pe foarte mulţi, să cultive pământul pe care vor creşte roade bune, ce asugură o viaţă adevărată poporului nostru. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou