Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Raportul Sanctității Sale Patriarhul Chiril la cel de-al XX-lea Sobor mondial al poporului rus

Raportul Sanctității Sale Patriarhul Chiril la cel de-al XX-lea Sobor mondial al poporului rus
Versiune pentru tipar
1 noiembrie 2016 16:46

 

La 1 noiembrie 2016 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a prezentat un raport la ședința de deschidere a celui de-al XX-lea Sobor mondial al poporului rus cu genericul „Rusia şi Occidentul: dialogul popoarelor în căutarea răspunsurilor la provocările civilizaționale”.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, cinstiți participanți ai Soborului mondial al poporului rus, frați și surori!

Aș vrea să vă salut pe toți la această a 20-a sesiune a Soborului nostru. Soborul a parcurs un segment deloc simplu din cale, precum și o cale de loc simplă a parcurs-o și poporul nostru, și țara noastră. Și azi, ca și întotdeauna, noi ne străduim să vorbim la ședința Soborului despre ceea ce îi neliniștește cel mai mult pe oameni. Bineînțeles, la ordinea zilei sunt foarte multe probleme arzătoare. De aceea este foarte greu a determina pe cea care e cea mai importantă. Dar după lungi chibzuințe Biroul Soborului, Prezidiul Soborului au adoptat decizia de a aborda problema „Rusia și Occidentul”, ceea ce se întâmplă azi în cadrul relațiilor noastre și, se prea poate, să privim la problema Rusiei și a Occidentului nu atât de pe poziția agendei politice de moment, ceea ce poate duce la concluzii incorecte și deducții eronate, cât să încercăm să privim la problemă din punctul de vedere conceptual, din punctul de vedere istoric și duhovnicesc.

Când este vorba de relațiile dintre Rusia și Occident, de însăși îmbinarea de cuvinte „Rusia și Occidentul”, de obicei apar două feluri de asociații. Prima e legată de ideea că societatea Occidentală e asociată cu purtătoarea ideilor progresiste și a realizărilor marcante, de ea este asociat confortul, bunăstarea materială și progresul tehnico-științific; pe când societatea rusă rămâne în urmă în evoluția sa. De aceea, pentru a păși pe „șinele” corecte, Rusia trebuie să preia direcția de dezvoltare socială, politică, economică, care e caracteristică Occidentului, adică să copieze modelele existente și să studieze cu atenție tendințele de dezvoltare a comunității din vest. După cum a demonstrat istoria, o astfel de abordare a „evoluției galopante” nu poate să corespundă intereselor naționale; pe lângă aceasta însuși principiul „evoluției galopante” poate fi considerat de la bun început ca retrogradare. Dacă galopăm pentru a ajunge pe cineva din urmă, înseamnă că întotdeauna suntem în urmă, de aceea în însăși abordarea dată, care reprezintă modelul occidental ca ideal și ca model de dezvoltare, există ceva periculos pentru evoluția Rusiei.

A doua asociație exprimă ideea unui antagonism iremediabil, înnăscut, existent între cele două lumi: civilizația Occidentului și civilizația Lumii Ruse.

Părtașii celor două modele, în susținerea dreptății lor, pot aduce și aduc un număr considerabil de exemple de ordin istoric. E drept că aceste exemple vor purta un caracter contradictoriu.

Există pilde când însușirea realizărilor civilizației occidentale purta un caracter benefic pentru Rusia: cum să nu ne aducem aminte de  secolul de „aur” al culturii lui Pușkin și, bineînțeles, succesele impresionante în dezvoltarea Rusiei în secolul al XVII-lea, în anumite prioade ale secolului al XIX-lea și, cel puțin, la începutul secolului al XX-lea.

Totodată trebuie să menționăm faptul că inocularea oarbă pe teren rus a modelelor străine conceptuale și a modelelor politice, fără a lua în considerare specificul național și contextul cultural-duhovnicesc, aproape întotdeauna ducea la tulburări și tragedii de proporții, precum s-a întâmplat în țara noastră la începutul și la finele veacului trecut.

În istoria relațiilor noastre cu lumea occidentală au existat și momente de confruntare armată deschisă, când opunerea în fața agresiunii a fost pentru poporul nostru o problemă de viață și moarte. Așa a fost, de exemplu, în anii 1612, 1812 și 1941, când am apărat dreptul nostru la viață, libertate și independență.

Însă și pentru societatea occidentală confruntarea cu Rusia aducea deseori la urmări deplorabile. Confruntarea acutiza contradicțiile existente, ducea la pierderi mari de ordin economic, politic și reputațional, dar, cel mai important, a costat multe victime umane.

Cu toate acestea este important să înțelegem că ceea ce noi numim printr-o denumire generică „lumea occidentală” nu  prezintă o substanță omogenă. Există globaliști-transnaționaliști, există tradiționaliști creștini, există naționaliști-eurosceptici, există persoane de stânga. Astăzi de fiecare dată e necesar să precizăm: despre ce fel de Europă este vorba? Sunt multe „Europe”. La una în prim plan se află valorile religioase, la alta - cele de caracter strict național, la a treia - cele globale. Noi trebuie să înțelegem ce atitudine există în fiecare dintre ele.

Iată din ce cauză ambele modele, care descriu relațiile dintre Rusia cu USA și țările Europei – fie galopantă, fie confruntantă – deja nu mai corespund situației reale cultural-duhovnicești în lume. Cred că e foarte important să înțelegem aceasta și de aici să pornim în determinarea relațiilor noastre viitoare cu Occidentul.

Un al doilea moment important care e necesar să luăm în calcul - este senzația unei crize profunde a identității, care a cuprins societatea occidentală. La baza acestei crize se află contradicția de ordin duhovnicesc: pe de o parte, în societate acționează tendințe globaliste, sunt promovate activ ideile unui secularism și utilitarism artificial, iar pe de altă parte – toate aceste se ciocnesc de contrapunerea tradițiilor culturale naționale, care au istorie creștină și rădăcini creștine duhovnicești.

Ca urmare, modelul contemporan al societății e tot mai puțin capabil să se reproducă. El nu mai este în stare să urmeze acele idealuri, care au fost trasate pe drapelele revoluțiilor burgheze din secolele XVI-XIX. Cuvintele „fraternitate” și „egalitate” au plecat demult din lexicul politic liberal, pe când altă dată ocupau un loc extrem de important, se poate spune, un loc central. Însă au apărut multe determinări care precizează sensul cuvântului „democrație”, ceea ce demonstrează existența problemelor cu instituțiile și principiile democratice. Aceeași istorie e și cu drepturile omului. În unele regiuni de pe mapamond încălcarea lor nu este observată, în altele - se acordă o atenție sporită și chiar sunt hiperbolizate.

Însă există indicii care mărturisesc despre o posibilă schimbare treptată a coordonatelor conceptuale. Despre aceasta vorbesc, în special, procesele care sunt acum destul de evidente într-un șir de țări europene, unde apare o cerere de ordin social pentru reîntoarcerea la valorile morale, inclusiv cele creștine.

Un alt aspect important în colaborare este schimbul cultural. Și aici este important să putem deosebi valorile autentice de valorile false.

Dumnezeu l-a creat pe om să fie liber. Și fiecare om luat aparte, și popoare întregi, și grupuri de popoare sunt libere să-și aleagă calea - calea creației culturale, calea evoluției și, vorbind în limbaj religios, calea conlucrării cu Dumnezeu. Libertatea dăruită  nouă de Creator exclude existența unei căi unice, fără de alternativă a dezvoltării, pe care unele popoare le reușesc cu succes, iar altele rămân în urmă.

De aceea ar fi corect să vorbim nu despre căile tangențiale de evoluție a Rusiei și a Occidentului, și nu despre vectorul galopant de ajungere din urmă a dezvoltării rusești, dar împreună cu marele savant rus Nicolai Danilevski să recunoaștem faptul dezvoltării paralele a societăților noastre. Paralel în acest context nu semnifică izolare. Paralele nu reprezintă o excludere reciprocă. Ceea ce e paralel insistă asupra originalității și asupra dreptului la existența ambelor căi de evoluție.

Bazându-ne pe astfel de principii Dumnezeiești ale orânduirii în lume, precum e libertatea și iubirea, noi trebuie să afirmăm caracteristicile pozitive ale tuturor culturilor și civilizațiilor, exceptând orice încercare de dictat și impunere unilaterală a normelor politice și standarde culturale, dorința de a ajung la o înțelegere mutuală și o colaborare egală, reciproc avantajoasă.

La baza relațiilor – atât între persoane separate, cât și între comunități umane – trebuie să se afle colaborarea și conlucrarea, dar fără prejudicii ale propriilor interese și fără trasarea unor noi linii de demarcare și atribuirii de etichete „lumea civilizată”, „lumea barbară”, „axa binelui” și „axa răului”.

Noi ne aflăm în fața unor probleme comune, dar le recepționăm în mod diferit. Desigur, suntem de aceeași părere că omenirea este amenințată de terorismul internațional, de perspectiva răspândirii armelor de ucidere în masă. Tot atât de mult ne îngrijorează problemele epidemiilor globale, ale apariției unor noi tipuri de viruși letali, precum și de calamitățile naturale și catastrofele tehnogene.

Cu toate acestea, noi, reprezentanții Lumii Ruse, adresăm apelul de a atrage atenția nu doar asupra schimbării condițiilor de ordin extern în viața noastră, dar și la modificările de ordin intern, care ating sufletul uman.

Pe noi, bineînțeles, ne întristează posibilitatea dispariției speciilor biologice, soarta „confraților noștri mai mici”, dispariția diversității biologice create de Creator. Însă o alarmă nu mai mică trezește dispariția popoarelor, limbilor, culturilor, adică diversitatea etnoculturală existentă pe planetă.

Noi considerăm că în ziua de azi nu poate fi scoasă de pe agendă atitudinea inumană față de copiii nenăscuți, care trage după sine avorturi în masă, distrugerea instituției familiei, eroziunea valorilor morale fundamentale, atacul agresiv asupra culturilor religioase tradiționale, ceea ce se manifestă în trasarea unei politici la scară largă și orientată spre decreștinare.

Subminarea bazelor moralității care se desfășoară în fața ochilor noștri amenință cu pierderea chipului uman al lumii. Nu în zadar futorologii tot mai des abordează tema unei ființe postumane, iar transumanismul - învățătura despre depășirea urgentă a firii umane și apariția unei noi clase de ființe raționale – devine tot mai popular.

În sfârșit, nu putem să nu vorbim despre problema unei dezvoltări neuniforme în domeniul social-economic, în multe privințe generată de relațiile internaționale economice injuste.

Aceasta e diferența de abordări la un spectru larg de probleme globale. Problema, însă, constă în faptul că diferența aceasta se aprofundează tot mai mult, spre regret, din an în an. Cauza este creșterea discrepanței ce se mărește dintre Rusia și țările civilizației occidentale, care nu a existat nici măcar în timpul războiului rece.

În acea vreme Occidentul era unit încă și nu punea sub semnul întrebării bazele creștine ale identității sale, iar în URSS, în pofida unui ateism declarativ al statului sovietic, dominau în mare parte valorile creștine și etica tradițională, formată în societatea creștină, ceea ce atât de clar e arătat în cinematografia noastră și literatura noastră sovietică. Datorită acestei baze valorice comune a fost posibil dialogul care a durat decenii, în pofida diverselor ideologii și modele economice.

Însuși faptul purtării unui asemenea dialog a contribuit la soluționarea multor probleme și eu sunt sigur, la urma urmei, a ajutat la evitarea celui de al Treilea război mondial. Aș vrea să mai spun câteva cuvinte despre activitatea externă a Bisericii Ruse în acele vremuri. Știți că Biserica noastră a participat activ la așa-numita mișcare ecumenică - a fost un dialog cu creștinii occidentali. De ce a fost posibil acest dialog? Deoarece noi vedeam datorită poziției lor etice în persoana lor oameni cu aceeași poziție conceptuală. Noi vedeam că lumea creștină ortodoxă împărtășește, fără doar și poate, aceleași valori referitor la ființa umană, familie, atitudinea față de Dumnezeu, natură, om și aceasta a creat condiții pentru dialog. Astăzi această platformă valorică comună este distrusă, deoarece o mare parte din creștinismul occidental revizuiește pozițiile fundamentale evanghelice în folosul celor ce dețin puterea în lume. De aceea dialogul s-a curmat, cu excepția relațiilor noastre cu Biserica Catolică, deoarece Biserica Catolică - dea Dumnezeu să fie așa întotdeauna - în pofida unei presiuni enorme din partea lumii externe, păstrează fidelitate valorilor evanghelice. Relațiile noastre interbisericești externe, relațiile intercreștine în ziua de azi nu includ practic un dialog real cu protestantismul occidental. Aceasta mărturisește despre faptul că au apărut noi linii de divizare și nu doar de natură interconfesională, dar și civilizațională.

Decreștinarea Europei și Americii pune sub semnul întrebării fundamentul comun valoric, care a existat pe parcursul celei mai mari părți a secolului al XX-lea. Aceasta duce la o neînțelegere totală, când la discutarea celor mai acute probleme apare o surzenie reciprocă. Când o parte întreabă cu indignare: „Cum se admite ofensarea sentimentelor religioase a milioane de oameni?”, iar ceilalți cu o indignare deloc mai mică pun ca răspuns o altă întrebare: „Cum se admite atentarea la dreptul de exprimare liberă a omului?”

Trebuie să recunoaștem că năvălirea în unele domenii altă dată delicate, inclusiv în domeniul sentimentelor religioase, complică relațiile reciproce ale unor elite europene și americane nu doar cu Rusia, dar și cu alte culturi mondiale, bazate pe etica religioasă tradițională - în primul rând, desigur, cu lumea musulmană. Intervenția masivă informațională în mare parte stimulează și provoacă creșterea radicalismului islamic, care justifică acțiunile sale prin politica seculară agresivă și lipsa de principii duhovnicești ale societății occidentale dușmănoase lor (după imaginația lor).

De aceea provocarea terorismului internațional, cu care am început lista provocărilor de ordin comun, față de care pozițiile Rusiei, SUA și ale regiunilor europene deocamdată sunt destul de apropiate, de asemenea trebuie să fie cercetate în legătură cu problema distrugerii normelor etice, morale. Sunt provocări reciproc legate, care amenință întreaga omenire. Apare întrebarea: nu este oare provocarea și practica islamului radical un răspuns al secularismului radical? Și dacă activitatea globală extremistă a islamiștilor este condiționată nu doar de cauze conceptuale, dar și de multe altele, bine cunoscute politicienilor, savanților și tuturor celor care studiază problema terorismului contemporan, atunci, cel puțin, ca un punct declanșator, ca argument al înrolării oamenilor onești, este, fără îndoială, cauza că civilizația Occidentului este ateistă și dezumanizată. Cu nimic altceva nu îl veți tenta pe musulmanul cinstit, dacă nu îl veți chema la lupta cu „civilizația diavolească”. De aceea ambele aceste fenomene trebuie cercetate în comun – și terorismul ca metodă cu totul neacceptabilă, care aduce suferințe enorme oamenilor nevinovați și secularismul radical, care include un alt punct de vedere și crede că întreaga lume trebuie să se organizeze după modelul determinat de elitele unor țări.

Discrepanța valorică în creștere dintre civilizații trezește îngrijorare. Dacă nu va fi găsită o înțelegere maleabilă, noi nu vom putea oferi răspunsuri la toate provocările timpului. Aprofundarea de mai departe a contradicțiilor riscă să se transforme într-o prăpastie conceptuală de netrecut.

Însă posibilitatea de a continua dialogul și de a „construi poduri” nu pare azi lipsită de speranță. Mulțime de factori ne permit să afirmăm că refuzul fundamental de la valorile moral-duhovnicești tradiționale, la care insistă elitele occidentale, nu găsește un suport larg în sânul poporului. Noi știm că pe lângă partea oficială, formată de mijloacele de informare în masă, există o altă Americă și o altă Europă.

În interiorul societăților americane și europene există o tendință clar determinată de a-și păstra rădăcinile creștine și tradițiile culturale. Această tendință își găsește expresia în căutările religioase, creația artistică și viața cotidiană.

Astfel, împreună cu noile pericole apar și noile speranțe. Întâlnirea în Havana cu Papa de la Roma Francisc a demonstrat o înaltă interesare într-un dialog cu Biserica Ortodoxă Rusă din partea lumii catolice pe întreg spectrul de probleme pe care le luăm în discuție azi.

De altfel, după opinia mea, cel mai acut conflict al contemporaneității este deloc declarația filosofului american Samuel  Hantington „ciocnirea între civilizații”, nu lupta culturilor religioase și etnice între ele, cum deseori vor să prezinte cei ce conduc cu lumea în prezent, și chiar nici confruntarea dintre Est și Vest, Nord și Sud, dar ciocnirea proiectului transnațional, radical, secularist global cu toate culturile tradiționale și cu toate civilizațiile locale. Această luptă are loc nu doar la hotarele care separă state și regiuni, dar și în interiorul țărilor și popoarelor - nu exclud că și în interiorul țării noastre. Anume aici se produce ciocnirea celor două lumi, celor două concepții asupra omului și asupra viitorului civilizației umane.

O alternativă adevărată acestui proces nu este „un război împotriva tuturor”, nu cufundarea lumii în bezna haosului cu ciocniri civile în interiorul unor state luate aparte, dar un nou dialog între popoare, realizat  pe principii cu totul noi. Este un dialog orientat asupra restabilirii unității valorice, în cadrul căruia fiecare dintre civilizații, inclusiv a noastră, cea rusă, ar putea să existe, păstrându-și identitatea.

Doar în limitele unui atare dialog noi vom putea găsi răspunsuri la faptul cum să biruim terorismul, cum să apărăm familia tradițională și dreptul la viață al pruncilor nenăscuți, cum să asigurăm echilibrul migranților, cum să biruim foamea și epidemiile, cum să respectăm opiniile altora, înțelegând că libertatea poate avea limite de ordin moral.

Consider că Soborul mondial al poporului rus și-ar putea aduce contribuția sa esențială în dezvoltarea acestui nou dialog între popoare. Sunt convins că doar pe baza valorilor moral-duhovnicești este posibilă depășirea cu succes a provocărilor civilizaționale existente.

Mulțumesc cordial pentru atenție și vă doresc tuturor ajutorul lui Dumnezeu și în munca la Sobor, și în trudele pentru pacea și dreptatea adevărată pe planeta noastră. Vă mulțumesc pentru atenție.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei