Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune „Rossia 1” cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune „Rossia 1” cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului
Versiune pentru tipar
7 ianuarie 2017 18:58

La 7 ianuarie 2017, de sărbătoarea Naşterii lui Hristos, la postul de televiziune „Rossia 1” a avut loc difuzarea interviului tradiţional de Crăciun al Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a răspuns la întrebările comentatorului politic, prezentatorul programului „Vesti” A.O. Kondraşov.

— Sanctitatea Voastră, vă mulţumesc pentru faptul că ne întâlnim în aceste zile festive. În ultimii ani asupra Rusiei pur şi simplu cad încercări peste încercări. Iată şi anul trecut ne-a adus o mare tragedie: au decedat oameni, după cum aţi spus, mândria, simbolurile vieţii noastre naţionale. Cum să răspundem la întrebarea care răsună şi la serviciu, şi acasă: de ce Dumnezeu îi cheamă la Sine pe cei mai buni? Cum să găsim mângâiere?

— Această întrebare însoţeşte întreaga istorie a omenirii. Şi de fiecare dată, când ne ciocnim de nenorocire care frige în mod real firea noastră – o nenorocire reală, nu una superficială, artificială, de care se atinge sufletul nostru – noi punem această întrebare.

Anumite gânduri sunt gata să le rostesc, dar ceea ce vreau să spun în primul rând – încă şi încă odată vreau să-mi exprim profundele condoleanţe tuturor celor care sunt răvăşiţi de aceste suferinţe, de această nenorocire. Şi familiei ambasadorului nostru excelent din Turcia, şi rudelor tuturor celor care au decedat în avionul Tu-154. Dar dacă e să vorbim despre căile Domnului, în cuvântul lui Dumnezeu este spus: „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre” (Is. 55:8). Nouă ne este imposibil să înţelegem ce se întâmplă din punctul nostru de vedere al logicii şi al dreptăţii. Dumnezeu poartă neamul omenesc şi pe fiecare dintre noi pe calea pe care o ştie doar El. Ceea ce este tragedie pentru noi, nu este tragedie pentru Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în veşnicie. El ştie ce se întâmplă cu omul după moarte. Dar atâta timp cât suntem aici, atâta timp cât suntem în trup, cât suntem limitaţi de logica noastră, de atitudinea noastră faţă de ceea ce este nenorocire şi ce este fericire, noi, desigur, niciodată nu vom pitea răspunde la întrebarea pe care mi-o puneţi acum.

Cred că găsirea răspunsului se află nu în planul raționalului, dar în viaţa duhovnicească a omului, când dintr-o dată în rugăciune simte o uşurare, când prin pomenirea celor decedaţi în faţa lui se descoperă ceva ce îl face să simtă cu inima şi să se liniştească. De aceea întotdeauna îi chem pe oameni şi acum aş vrea încă odată, adresându-mă la apropiaţii celor ce au decedat să le spun: trebuie îndeosebi de puternic să vă rugaţi pentru odihna celor adormiţi, ca Domnul să le odihnească sufletele. Pentru aceasta se roagă Biserica, se roagă foarte mulţi oameni în ţara noastră şi peste hotarele ei, doar ceea ce s-a întâmplat a devenit cu adevărat o nenorocire pentru poporul nostru.

— Sanctitatea Voastră, anul trecut aţi vizitat un şir întreg de state mari europene, aşa ca Franţa, Anglia şi v-aţi întâlnit nu doar cu enoria, dar și cu liderii acestor state. Ce impresii v-au lăsat aceste întâlniri? Doar noi avem un principiu creştin comun, pe de o parte, dar în ultimul timp noi observăm în Europa o decreştinare cruntă. A mai rămas ceva pe ce ne putem bizui ca să mergem pe calea apropierii sau suntem pentru mult timp izolaţi?

— Ceea ce a rămas de la moştenirea creştină şi continuă să rămână este ceea ce ne poate uni. Nimic altceva nu ne poate uni. Ceea ce se petrece în Europa doar nu a căzut din cer la finele secolului al XX-lea sau la începutul secolului al XXI-lea – aceasta se cocea în adâncurile dezvoltării istorice, care într-un anume moment (iar noi ştim că în istorie acest moment se numește Epoca Luminilor) a început să Îl excludă pe Dumnezeu din viaţa umană şi să aranjeze viaţa oamenilor exclusiv pe principii raţionale. Multora li s-a părut că e o cale justă, că Dumnezeu este o noţiune învechită, dar şi în genere, după cum spun agnosticii, pe noi nu ne interesează dacă există El sau nu, haideţi să ne organizăm viaţa doar în mod raţional.

Pe această cale multe au fost realizate, însă dezvoltarea istorică, care Îl exclude pe Dumnezeu, nu are sorţi la viaţă. Un exemplu excelent al prăbuşirii unei atare evoluţii, a unei experienţe de acest soi a organizării vieţii este istoria noastră de după revoluţie. Noi L-am aruncat afară pe Dumnezeu, noi ne-am lepădat de totul ce era sfânt şi ideal pentru noi.
Nădăjduind în puterea raţiunii, în puterea organizaţiei, în puterea partidului, în puterea armatei, în puterea a tot ce era în mâinile noastre, noi nu am putut construi o societate dreaptă şi prosperă, pe care am dorit să o construim, bazându-ne pe acest raţionalism.

Acelaşi lucru se întâmplă acum în Occident. Ne-am ciocnit de prăbuşirea ideii noastre ateiste la finele secolului al XX-lea şi eu cred că acum are loc o revalorificare critică a raţionalismului şi în Europa Occidentală. Bineînţeles, elitele politice, legate de marele business, de mijloacele de informare în masă, de sistemul de învăţământ merg pe calea bătătorită şi încearcă să învie fantomele. Pe când sufletul poporului, conștiința umană, experienţa reală a vieţii demonstrează oamenilor că este o cale nedreaptă şi dacă vom spune că azi întreaga Europă este decreştinată, noi vom spune ceva foarte nedrept.

— Probabil că puterea este decreştinată…

— Elitele, puterea, acei care doresc să controleze procesele sociale – puterile mari, legate de finanţe, de mass-media, de elitele politice. Însă viaţa poporului diferă totuşi de ceea ce vedem în vitrinele lumii occidentale. De aceea sunt profund convins că dacă vor fi păstrate rămășițele moștenirii creştine, ele pot deveni valori comune pentru apropierea Estului de Vestul Europei. Nici o altă bază nu poate exista prin definiţie.

— Dar cât de mult ne pot apropia anumite nenorocirii comune, cum ar fi  actul de terorism la iarmarocul din Berlin, asasinatul  ambasadorului nostru în Ankara?

— S-ar putea, însă această apropiere niciodată nu va fi organică. Voi aduce un exemplu. Războiul, lupta cu fascismul au apropiat Uniunea Sovietică de coaliţia occidentală. Încă nu s-au oprit ultimele împuşcături ale celui de al Doilea război mondial, iar Truman purta în minte planurile distrugerii nucleare a Uniunii Sovietice. Ce este aceasta? Doar noi am vărsat împreună sânge. Întâlnirea pe Elba – doar a fost o manifestare sinceră a sentimentelor, şi nu ale celor de aliați, dar a celor de prietenie, de frăţie ostășească. Se părea că pentru mulţi ani era asigurată înţelegerea reciprocă, dar totul s-a evaporat foarte repede. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să luptăm împreună – din contra, este necesar să luptăm împreună.

— De ce dar nu vor să ne acorde ajutor în lupta noastră comună cu terorismul?

— Ei, aici este o temă exclusiv politică. Nu doresc, fiindcă lupta cu terorismul este înţeleasă de cineva ca unul dintre instrumentele de influenţă asupra lumii în planul realizării propriilor scopuri politice. Dar dacă fenomenul terorismului începe să fie folosit în calitate de instrument pentru realizarea propriilor idei politice, atunci nici un fel de luptă cu terorismul nu va fi. De aceasta ne ciocnim în mod evident în Orientul Mijlociu. Ceea ce se întâmplă în ultimul timp, faptul că Rusia a putut organiza o coaliţie în lupta cu terorismul pe teritoriul Siriei, desigur, prezintă un fenomen minunat în viaţa politică contemporană. Doresc cu sinceritatea ca lupta cu terorismul să fie cu adevărat înfăptuită – de la început în Siria, iar apoi pretutindeni, unde terorismul îşi ridică capul.

Voi mai spune odată: popoarele se apropie, se apropie în mod organic, când este o comunitate – nu doar când este o luptă, dar când este o comunitate valorică. Şi încă odată vreau să subliniez: anume moştenirea creştină este acea comunitate valorică care oferă speranţă pentru apropierea adevărată a Estului şi Vestului. Dacă acest fenomen va dispare din viaţa occidentală, dacă va fi nimicit în mod real, atunci vom pierde totul.  Nici un fel de comunitate valorică nu va mai fi, iar bazându-te pe pragmatism nu vei ajunge departe, fie el un  pragmatism economic, politic sau chiar militar.

— Sanctitatea Voastră, ştim cu toţii că şi Biserica Ortodoxă Rusă, şi Dumneavoastră personal aţi folosit multe forţe pentru lupta de dragul vieţii pruncilor nenăscuţi. Femeile deseori spun că motivul este neasigurarea materială, însă noi ştim că în adevăr problema este mai vastă. Este modul nostru de viaţă. Cineva trebuie să-şi finalizeze studiile, cineva - să-şi găsească de lucru, iar dacă aţi găsit de lucru – trebuie de făcut carieră. Permanent nu ajunge timp… Cât este de profundă această problemă în zilele noastre? Şi cum să facem ca avorturi să fie mai puţine, dar copii – mai mulţi?

— Da, totul se opreşte în noi înşine, în lumea noastră interioară, în scopul vieţii noastre, doar fiecare vrea să-şi facă carieră într-o măsură mai mare sau mai mică, într-un anumit domeniu, ca această carieră să fie însoţită de creşterea bunăstării materiale – toate acestea sunt absolut normale.

Dar acum haideți să punem întrebarea: ce trebuie să întreprindă un om ca să-şi facă carieră? În primul rând, el trebuie să înveţe să se conducă pe sine însuşi. El trebuie să înveţe înfrânarea. Cineva vrea să meargă la dansuri, iar cineva se pregăteşte serios de examen. Cineva vrea să-şi petreacă concediul în libertinaj şi delectându-se de viaţă, dar cineva în acest timp se încarcă cu sarcini suplimentare, cu anumite probleme, pe care trebuie să le soluționeze, pregătindu-se de o carieră de succes.

Vreau să aduc un exemplu din trecutul sovietic. Am avut mulţi cunoscuţi din lumea ştiinţei, din lumea medicinii şi mulţi dintre acești specialişti excelenţi îşi scriau tezele de doctor la bucătărie, în micile apartamente de tip hrușciovist. Nu este oare o nevoinţă? Nu este oare o înfrânare? Dar dacă ar fi refuzat să scrie aceste teze de doctor şi ar fi spus: „Nu pot scrie la bucătărie, aici tăvalele zingăie, copiii aleargă”? Însă această autolimitare ducea la o carieră strălucită…

—Şi la ce fel de descoperiri! Până acum ne folosim de ele!

— La descoperiri. Aşadar, acelaşi lucru este şi cu copiii. Nu se poate ca în numele carierei să scoatem de pe noi acele sarcini care se află în faţa noastră ca în faţa unor personalităţi. Trebuie să mergi la  autolimitare. Da, apare copilul – bineînţeles, pierdere de timp, de puteri, de energie sufletească, limitare în confort. Dar fără o astfel de limitare nu poate exista creştere umană. De aceea când mi se spune ca pentru a fi fericit trebuie de făcut avort, eu le răspund: este o rătăcire groaznică. Nu veţi fi fericită, dacă pentru asigurarea spațiului vital, mergeţi la uciderea copilului. De aceea este important să ne reorganizăm conştiinţa. Trebuie ca fiecare să înţeleagă: fără autoînfrânare, fără nevoinţă, fără sacrificii nu se va forma personalitatea umană. Prin urmare, nici carieră adevărată nu va fi. Pe orice persoană de succes dacă o veţi întreba: cum ai reuşit să dobândeşti atâtea? Răspunsul va fi următorul: prin muncă şi lipsire de multe. Este o condiţie obligatorie pentru creşterea umană. Şi dea Dumnezeu ca această înţelegere să intre profund în conştiinţa oamenilor noştri.

Aş mai vrea să vorbesc încă despre ceva. Nu există iubire fără înfrânare. Iubirea este întotdeauna însoţită de sacrificiu. Dacă omul nu este capabil să se dăruiască altuia, atunci nu este iubire. Capacitatea de autoînfrânare în iubire este adevăratul test dacă îl iubeşti pe omul respectiv sau nu. Dacă nu poți face nimic pentru el, atunci iubire nu e, indiferent cât de atrăgătoare ar fi această persoană pentru tine – la exterior, emoţional sau în alt mod.

De aceea toate acestea sunt strâns legate – sacrificiul, autolimitarea, nevoinţa, cariera, iubirea şi fericirea umană. Păstrarea copilului în tot acest sistem este un factor foarte important, care determină plinătatea vieţii umane.

— Sanctitatea Voastră, la finele anului trecut cu participarea Dumneavoastră, precum şi cu participarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Ucraina mitropolitul Onufrii am fost martorii faptului cum Ucraina l-a obţinut pe prizonierul său. El a fost eliberat, fără vreo condiţie – un gest de bună voinţă şi semnificativ. Spuneţi, vă rog, cum credeţi, Biserica în Ucraina va juca vreun rol în procesul concilierii naţionale? Doar în principiu, probabil, ucrainenii cred ca şi mai înainte în Dumnezeu – să luăm măcar procesiunea Drumului Crucii, la care au participat atâţia oameni. Dar e posibilă concilierea naţională acum? Avem cui ajuta?

— Voi spune mai mult: dacă va începe concilierea naţională, se va întâmpla anume din cauza că Biserica Ortodoxă din Ucraina a ocupat acea poziţie, pe care o are acum. Este unica poziție dreaptă. În mod real merge războiul civil, confruntarea civilă, ţara este scindată. Există discordanţă civilă, care are cauze istorice, religioase, culturale – nu ne vom opri acum la ele – şi cu nici un fel de atitudine dictatorială faţă de reglementarea vieţii sociale nu pot fi anihilate aceste contradicţii. Biserica Ortodoxă înţelege că aceste contradicţii există, dar de trăit trebuie împreună, altminteri ţara se va desface în bucăţi. Biserica Ortodoxă este puterea pacificatoare, ea are enoriaşi la vest şi la est. Doar şi Drumul Crucii a mers şi din est, şi din vest: şi acolo, şi dincolo erau zeci de mii de oameni! A fost un simbol şi un semn al faptului că se păstrează potențialul pentru pacificare, pentru făurirea unei vieţi drepte şi paşnice în Ucraina. Dar eu trebuie să spun că şi noi cu toţii trebuie să lucrăm pentru această conciliere. Eu înţeleg că unele evenimente pe teritoriul Ucrainei, unele mass-media difuzează, trezesc în noi sentimentul de protest. Dar este foarte importat ca acest sentiment de protest să nu treacă în sentimentul de ură. Este foarte important ca mass-media să  reflecte în aşa fel tematica ucraineană, ca în sânul poporului nostru să nu apară sentimentul negativ, duşmănos faţă de Ucraina. Iar acest context negativ politic va trece.

— Adică credeţi că ceea ce este la suprafaţă, această spumă, va trece?

— Totul va trece. Va rămâne poporul ucrainean şi velicorus. Noi întotdeauna am fost împreună, am fost un popor unic, apoi acest popor s-a împrăştiat în diferite apartamente. Dar noi rămânem oameni care sunt uniţi de o singură credinţă, de o singură istorie şi de valori unice. Trebuie să facem totul ca în inimile oamenilor să nu apară ura şi atitudinea negativă anume faţă de popor. Acestei cauze de conciliere slujeşte Biserica noastră. Noi ne rugăm în timpul fiecărei slujbe, ca Domnul să-şi reverse mila peste poporul ucrainean şi să se termine conflictul civil. Noi încercăm să educăm poporul nostru şi cred, nu fără de succes, în spiritul dragostei faţă de fraţii şi surorile noastre care locuiesc în Ucraina. Este unica modalitate de a păstra relaţiile strânse, care ne leagă pe parcursul veacurilor. Acelaşi lucru îl face Biserica Ortodoxă din Ucraina în pofida condiţiilor extrem de grele.

— Biserica noastră timp de secole de existenţă a creat toate premizele pentru ca să înflorească cultura noastră mare. În ultimele luni a apărut dintr-o dată un conflict straniu – desigur aţi auzit de el. Conflictul dintre oamenii de creaţie: unii sunt împotriva faptului ca să existe limite pentru creaţie; pe de altă parte, acei ce consideră că astfel de limite trebuie să existe, deoarece sunt încălcate anumite închipuiri despre bine. Ultimii luptă prin metodele lor, uneori chiar prin puterea forţei. Cineva interzice anumite spectacole, cineva critică filme şi până acum nici unii, nici alţii nu s-au împăcat. Cum, după opinia Dumneavoastră, se poate de conciliat aceste părţi?

— Îmi pare că Brodski a spus: orice creaţie – este o rugăciune. Orice creaţie ajunge în urechile Celui de Sus, este ceea ce se îndreaptă către El. Este o expresie metaforică, dar ea vorbeşte despre principalul. Creaţia şi cultura trebuie să înalţe personalitatea umană. Dacă vreun spectacol, vreun film, vreo operă de artă, operă literară îl ridică pe om, dacă îi oferă puteri să iubească, să se jertfească, să muncească, să respecte altă persoană – prin urmare este o cultură adevărată. Sunt pilde de creaţie culturală care educă personalitatea umană, o ridică.

Însă ce să mai ascundem, multe opere ale aşa-numitei culturii contemporane îl transformă pe om în animal, dezlănţuie instinctele, încurajează cele mai respingătoare manifestări ale firii omeneşti. Putem oare numi cultură ceea ce distruge personalitatea umană, ceea ce transformă comunitatea umană în turmă, în adunătură de fiare? Doar fiecare dintre noi cunoaşte pilde din filme şi cărţi care dezlănţuie în om principiul dionisiac, această energie neagră. Şi dacă la oameni datorită principiilor lor religioase, conceptuale, cultural-istorice apare dezacordul cu astfel de opere de cultură şi artă, de ce ei trebuie să tacă? Prin tăcere este jignit Dumnezeu. Prin tăcere este călcat în picioare adevărul. Sunt momente când nu se poate de tăcut. Este altceva că aceasta nu trebuie să treacă în acte de vandalism, de violenţă. Este cu totul evident.

Dacă vom închide gura persoanei care în baza înţelegerii sale ce este bine şi ce este rău, protestează împotriva manifestărilor aşa-numitei creaţii, vom comite o mare eroare. Este altceva că întreg acest discurs trebuie purtat în termeni civilizaţi. Dar ce trebuie să facem pentru aceasta? Bineînţeles, acum toţi acordă atenţie celor care protestează în mod radical, dar nu celor care provoacă aceste manifestări radicale. Voi aduce un exemplu. Expoziția bine cunoscută din Manej – operele lui Vadim Sidur. Cu câteva luni înainte de aceasta un funcţionar din Ministerul culturii semnează o dispoziţie care declară aceste imagini blasfemice drept opere de artă. Iar apoi în centrul Moscovei se organizează o expoziţie. Ce este aceasta? O provocare directă. Aşadar, dacă vom pedepsi doar pe cei care protestează, dar nu vom cerceta când şi de ce aceste imagini au devenit opere de artă, de ce sunt expuse în Moscova, vom avea o abordare unilaterală în această temă.

Însă eu sunt pentru libertatea de creaţie, pentru libertatea de manifestare. Ceva din imaginile la teme religioase nu sunt prea comode pentru percepţia mea, dar am o atitudine de respect faţă de creaţia artiştilor adevăraţi şi în acest sens Biserica întotdeauna era sensibilă şi întotdeauna ştia hotarele de exprimare a dezacordului său. De aceea sunt pentru libertatea exprimării, pentru lipsa cenzurii, dar şi pentru respect reciproc, pentru lupta atât cu vandalismul, cât şi cu provocările.

— Sanctitatea Voastră, actualmente este o viaţă plină de un ritm turbat, timpul parcă s-a comprimat. Un număr mare de evenimente au loc într-o perioadă anumită de timp – mi se pare aşa nu a fost niciodată şi noi ne aflăm în acest ritm. Şi toate se întâmplă pe fundalul unei gălăgii informaţionale gigantice, al războaielor, care într-un fel sau altul au atribuţie nu doar la jurnalişti, dar şi la oameni. Noi ne indignăm câtă nedreptate faţă de ruşi are loc actualmente în lume. Această gălăgie, gălăgie, ritm, ritm – nu este timp de oprire, de gândire. Învăţaţi-ne, vă rugăm, sfătuiţi-ne, Sanctitatea Voastră, cum să ne oprim şi măcar pentru o clipă să conştientizăm sărbătoarea Naşterii Domnului, semnificaţia evenimentului naşterii lui Hristos pentru întreaga omenire şi pentru persoane aparte, pentru fiecare dintre noi.

— Omul trebuie să aibă un adăpost. În timpul războiului adăpostul salvează de moartea fizică. Noi ne aflăm în permanență într-o turbulenţă neverosimilă, aveţi dreptate. Un torent colosal informaţional aduce în casele noastre, în familiile noastre, în conştiinţa noastră, în sufletul nostru conflictele lumii ambiante O influenţă colosală se exercită asupra psihicului uman, asupra sistemului său nervos şi, bineînţeles, asupra sentimentelor morale. Dacă permanent te afli în condiţiile unei turbulenţe, aceasta cu adevărat ameninţă prin urmări negative asupra omului. Noi ştim cum se dezvoltă nevrozele, cum se dezvoltă maladiile psihice, cum organismul uman nu se isprăveşte cu stresurile, cum creşte numărul de sinucideri, inclusiv în rândul tinerilor. În calitate de adăpost întotdeauna a fost sfântul locaș. Când veniţi la biserică, parcă totul rămâne în afara pereţilor ei. Vă pomeniți într-o atmosferă în care se simte în mod deosebit acţiunea Harului lui Dumnezeu, când omul începe să gândească nu la ceea ce se află în afara bisericii, dar la faptul ce are pe inimă, ce are în suflet, când se adresează lui Dumnezeu cu cele tainice. Aceasta se poate întâmpla în timpul slujbei şi în afara ei. Foarte mulţi oameni pur şi simplu vin pe parcursul zilei, pun  câte o lumânare, mai stau în tăcere, se gândesc, fac un mic respiro în acest iureş. Iar dacă nu pot veni în biserică (uneori nu ajunge timp, chiar dacă biserica este alături sau în drum), trebuie ca acasă să fie un astfel de timp. Credincioşii numesc aceasta timp al rugăciunii – la începutul şi finalul zilei de lucru. Rugăciunea ajută la liniştirea, concentrare, adunarea puterilor. Doar nu întâmplător există oameni care  îşi consacră întreaga viaţă rugăciunii. Nu pentru că vor să ducă nişte sarcini imposibile, dar pentru că există o astfel de necesitate la om.

Ei, dar Nașterea lui Hristos este un timp deosebit, doar totul ce ne înconjoară ne aminteşte de aceste eveniment: şi slujbele solemne şi faptul cum poporul sărbătoreşte acest eveniment. De aceea în aceste zile trebuie să simţim în mod deosebit prezența lui Dumnezeu. Aş vrea să doresc fiecăruia care mă vede şi mă aude acum un Crăciun binecuvântat – în acel sens ca această sărbătoare să ne ofere cu adevărat posibilitatea de a trăi fericirea inimii, bucuria, pacea şi liniştea. Fără acesta viaţa omenească îşi pierde plinătatea sa şi indiferent de dificultăţile vieţii exterioare, este foarte important să găsim în noi puteri de a ne atinge de cele sfinte, luminoase şi aducătoare de bucurii, ca să acţioneze asupra sufletului în aşa mod ca în el să fie mai multă pace, bunătate şi adevăr.

— Mulţumesc, Sanctitatea Voastră. Vă felicităm cu prilejul sărbătorii.

— Vă mulţumesc. Vă felicit cu ocazia sărbătorii!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Materiale la temă

A avut loc ședința ordinară a Comitetului didactic pe lângă Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina

Preafericitul mitropolit Onufrii a condus solemnitățile cu prilejul aniversării a 10 ani de la crearea mănăstirii „Sfânta Elisabeta” din or. Kropivnitskiy

Rweprezentanții Patriarhiei Moscovei au luat parte la consfătuirea OSCE în problemele combaterii discriminării

Preafericitul Mitropolit al Varșoviei și al întregii Polonii Sava s-a întâlnit cu șeful Reprezentanței Bisericii Ortodoxe din Ucraina pe lângă organizațiile internaționale

Răspunsurile Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întrebările gazetei „La Stampa” [Patriarhul : Interviuri]

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune „Rossia 1” cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului [Patriarhul : Interviuri]

La 7 ianuarie, la postul de televiziune „Rossia 1” va fi difuzat interviul Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul sărbătorii Nașterea Domnului

În încheierea aflării sale în Franţa Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a răspuns la întrebările reprezentanţilor mass-media

La Ministerul afacerilor externe al Rusiei a avut loc dineul anual de Crăciun cu participarea reprezentanților bisericești oficiali

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a luat parte la Întâlnirile Parlamentare de Crăciun în Duma de Stat

Președintele Letoniei l-a felicitat pe mitropolitul de Riga Alexandr cu Nașterea Domnului Iisus Hristos

Șeful Districtului mitropolitan din Republica Kazahstan a s-a întâlnit cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului cu ambasadorii statelor străine

La Bruxelles a avut loc ședința Comitetului reprezentanților Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană

De ziua celei de-a 16-a aniversări a atacului terorist de la New York la metocul din Moscova al Bisericii Ortodoxe în America a fost venerată în rugăciuni memoria victimelor tragediei

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion: Problema terorismului de poate fi soluționată fără depășirea analfabetismului religios [Interviuri]

La cea de-a 13-a aniversare de la actul terorist în incinta școlii nr. 1 din orașul Beslan a fost săvârșită Dumnezeiasca Liturghie

Заявление Патриаршей комиссии по вопросам семьи, защиты материнства и детства в связи с разработкой проекта Плана мероприятий, проводимых в рамках Десятилетия детства [Documente]

A avut loc cea de-a treia ședință a comisiei mixte a Bisericii Ortodoxe Ruse și Ministerului ocrotirii sănătății al Federației Ruse

La Moscova va avea loc festivalul întru apărarea valorilor familiale „Pro-viața”

La Magadan a fost inaugurat centrul eparhial de ajutorare umanitară

La Camera Obștească a Federației Ruse s-a desfășurat masa rotundă pe tema „Statul laic și dezvoltarea spiritual-morală”

A avut loc întâlnirea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu secretarul de stat al Ungariei în problemele religiilor, minorităților etnice și relațiilor civile Miklos Soltesz

Interviul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril acordat postului de televiziune „Rossia 1” cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului [Patriarhul : Interviuri]

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril: Occidentul a intrat în conflict cu firea morală a omului [Patriarhul : Interviuri]