Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Raportul Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril la ședința Consiliului Interreligios al Rusiei

Raportul Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril la ședința Consiliului Interreligios al Rusiei
Versiune pentru tipar
22 februarie 2017 10:38

La 21 februarie 2017, la Reşedinţa Patriarhală şi Sinodală de la mănăstirea stavropighială „Sfântul Daniel”, or. Moscova, sub preşedinţia Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a avut loc şedinţa Prezidiului Consiliului Interreligios al Rusiei. La începutul şedinţei Întâistătătorul  Bisericii Ortodoxe Ruse a rezentat un raport.

Întotdeauna cu un sentiment deosebit am participat şi particip la lucrările Consiliului Interreligios al Rusiei. Îmi amintesc de istoria creării acestui organ în complicaţii ani 1990, când reprezentanţii diverselor regiuni ale Federaţiei Ruse, în baza experienţei acumulate în perioada sovietică, au luat decizia de a păstra relaţiile istorice şi a încerca, în noile condiţii, în faţa unei societăţi rapid schimbătoare, să mediteze asupra problemelor existente atât în viaţa comunităţilor religioase, cât şi a întregului popor.

Trebuie să spun că formarea Consiliului Interreligios a trecut destul de simplu, fără conflicte, pentru aceasta urmând să mulţumim, bineînţeles, generaţiei anterioare a activiştilor religioşi din Uniunea Sovietică. Doar mult timp ne-am aflat într-o situaţie dificilă, eram numiţi uneori cetăţeni de categoria a doua. Se prea poate că această situaţie deloc simplă a şi determinat nivelul înalt de colaborare, solidaritate şi susţinere reciprocă. Şi azi, în noile condiţii, comunităţile religioase lucrează asupra găsirii în comun a răspunsurilor la întrebările  adresate de popor, a reacţiei la evenimentele ce au loc în viaţa noastră socială şi politică.

Noi am păşit deja în perioada când pe diverse terenuri se efectuează conştientizarea zguduirilor revoluţionare produse o sută de ani în urmă. Cred că în anul curent noi vom reveni nu o singură dată la această temă, ca să o cercetăm din diverse puncte de vedere şi în acest proces vor fi atraşi reprezentanţii comunităţilor noastre. Noi, în calitate de activişti religioşi, suntem chemaţi să dăm acestor evenimente o apreciere morală şi să prezentăm comentariile noastre în aşa fel, ca trecutul să nu mai fie un motiv de scindare a poporului nostru.

Odată, luând cuvântul la Soborul mondial al poporului rus, eu am spus că trebuie încheiat războiul, legat de istorie. Prezenţa unor aprecieri diametral opuse asupra istoriei provoacă conflicte în rândul contemporanilor noştri. Consider, comentariile referitoare la trecut nu trebuie să scindeze societatea noastră în aşa mod ca să învie fantomele evenimentelor tragice din anii precedenți.

Mulţi îşi pun întrebarea în ziua de azi: de ce dorinţa de a instaura o societatea dreaptă, pe care revoluţionarii au declarat-o acum o sută de ani, de fapt s-a transformat într-o societate crudă, ce a adus lupte fratricide şi enorme victime omeneşti? Cred că cel mai bun răspuns la această întrebare a oferit-o F.M. Dostoievski: „Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă că totul este permis”. Dar, după cum ne avertizează proorocul David: „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” (Ps. 126:1).

Lecția principală pe care trebuie să o învățăm din experiența secolului al XX-lea, constă în faptul că nu este cu putință a făuri o societate dreaptă și prosperă, lepădându-te de Dumnezeu și refuzând la fundamentul religios al existenței. Ignorarea dimensiunii duhovnicești a vieții, a valorilor morale, care se transmit din generație în generație, aduce inevitabil societatea la pierderea capacității de a diferenția binele de rău, generează atotpermisibilitatea și deschide calea propovăduitorilor de ideologie, conform căreia sunt bune orice mijloace pentru dobândirea scopului propus.

Dacă e să trecem de la istoria recentă la contemporaneitate, trebuie să atragem atenția asupra faptului că azi trăim într-o epocă de coexistență a diverselor concepții și tradiții religioase într-o singură societate. Într-o asemenea situație o importanță primordială îl capătă dialogul interreligios, orientat asupra dobândirii înțelegerii reciproce și a numitorului comun cu privire la problemele morale și sociale.

Deja am spus că și Consiliul Interreligios al Rusiei, creat în anul 1998, a devenit locul unui schimb de opinii, al elaborării de poziții comune. Consider că una din sarcinile de bază a Consiliul Interreligios este, inclusiv, fortificarea păcii și concordiei civile. În anii precedenți activitatea Consiliului a fost orientată la afirmarea în sânul poporului nostru a valorilor ajutorului reciproc, a dreptății și milostivirii, la afirmarea unui climat moral sănătos. Consiliul a exprimat poziția consolidată a comunităților religioase asupra problemelor de actualitate. Am în vedere declarațiile ce se referă la ocrotirea valorilor familiale și la dreptul la viață a pruncilor nenăscuți, la corelația libertății cuvântului și a ofensării sentimentelor credincioșilor,  la necesitatea corelării drepturilor omului cu îndatoririle lui morale, la problemele relațiilor interetnice și alte chestiuni. Toate aceste probleme serioase de natură filozofică și politică erau conștientizate în mod constructiv în cadrul Consiliul nostru Interreligios. În tot timpul activității sale, Consiliul a devenit un teren unic în cadrul căruia se poartă un dialog real dintre comunitățile religioase, precum și între reprezentanții plenipotențiari ai religiilor tradiționale și instanțele de stat.

În iunie 2016 Consiliul Interreligios al Rusiei a adoptat declarația „Cu privire la protecția copiilor nenăscuți””. Este una din cele mai acute probleme a societății noastre. Astăzi Rusia ocupă în lume unul din primele locuri după numărul de avorturi. Din punctul de vedere al religiilor tradiționale, avortul este o acțiuni inadmisibilă, în esență – o ucidere. Mulți  adepți ai concepțiilor lumești de asemenea împărtășesc acest punct de vedere. Sarcina noastră în acest caz este activitatea orientată asupra micșorării maxime a numărului de avorturi. Pentru soluționarea acestei sarcini se cer eforturi angrenate.

În primul rând, e necesar ca în societate să se afirme înțelegerea că nașterea copiilor nu este o problemă pentru părinții tineri, nu este un eveniment care pune sub pericol bunăstarea lor materială și sufletească, dar întâi de toate este o urmare firească a căsătoriei, un eveniment care are o importanță morală înaltă. Nașterea unui copil este minunea apariției pe lume a unui nou om, care oferă o bucurie ce nu poate fi comparată cu nimic altceva pentru părinții săi. Dar totodată nașterea și educarea copiilor este continuarea neamului, ea servește la reproducerea poporului în întregime. Adică, nu este doar un eveniment de importanță personală, dar și unul de importanță socială, de aceea nașterea de copii este legată de vocația civilă a oamenilor ce se conștientizează pe sine drept membri ai societății la scara țării și a statului.

În al doilea rând, trebuie de contribuit cu toate măsurile ca familiilor, în special celor cu mulți copii, precum și mamelor singure, să li se acorde susținere atât materială, cât și duhovnicească. Fără îndoială, este cauza nu doar a comunităților religioase și a organizațiilor societății civile, dar și a statului. De aceea, în cazul dat confesiunile tradiționale trebuie să continue dialogul cu organele corespunzătoare de stat, insistând asupra necesității de a acorda o atenție deosebită susținerii familiei și valorilor familiale, inclusiv în scopul micșorării numărului de avorturi.

În sfârșit, în al treilea rând, este important și aspectul legislativ al problemei. Noi trebuie să insistăm asupra faptului că din punctul de vedere religios avortul este o modalitate de ucidere. Noi putem orienta eforturile noastre asupra limitării pe toate dimensiunile a acestei practici, inclusiv prin refuzul de a face avort din contul contribuabililor, o mare parte dintre care alcătuiesc nesusținătorii avorturilor. Noi știm că o cerință analogică se află în centrul atenției societății americane, cel puțin președintele nou ales și-a exprimat clar poziția în această problemă. Aș vrea să adaog că în multe țări avorturile nu sunt achitate din contul contribuabililor, cu excepția cazurilor când avortul este săvârșit pe motive medicale.

O direcție foarte importantă în activitatea Consiliului Interreligios al Rusiei este întărirea păcii interreligioase și a concordiei interetnice. În această activitate noi ne sprijinim pe acea  experiență a dialogului și a colaborării, care este acumulată de noi în anii precedenți. Sarcina noastră este de a contribui la stabilirea și susținerea în Rusia a păcii civile, fără de care este imposibilă prosperarea țării.

Tradiția de bună vecinătate și colaborare dintre diversele religii și comunități etno-religioase au o istorie seculară în țara noastră și sunt un patrimoniu important al culturii ei. Însă azi noi trebuie să găsim forme noi de corelație, contrapunându-le tuturor formelor de dezintegrare, de scindare a societății ruse integre după indicii religioși și apartenența etnică. Baza consolidării interreligioase  o constituie patriotismul, solidaritatea socială, sentimentul responsabilității pentru propria țară. Sunt acele valori fundamentale care se află la baza existenței și dezvoltării Rusiei în calitate de stat multietnic. Afirmarea acestor valori prezintă chezășia bunăstării Patriei noastre comune.

Începutul secolului al XXI-lea a fost marcat de intensificarea activității extremiste și teroriste, realizate sub slogane religioase. Actele de terorism, orientate împotriva oamenilor nevinovați, s-au săvârșit în Europa, America și Rusia. Recent, la finele lui decembrie a anului trecut, a fost ucis de un terorist ambasadorul Rusiei în Turcia Andrei Ghenadievici Karlov. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord activitatea teroristă se manifestă, în special, prin genocidul creștinilor, care sunt izgoniți din acele locuri unde au locuit timp de veacuri, ei sunt nimiciți fizic, nemaivorbind de distrugerile și profanarea bisericilor și sfintelor relicve creștine.

Aș vrea să-mi manifest recunoștința acelor reprezentanți ai comunităților musulmane și iudaice, care și-au ridicat vocile în apărarea creștinilor prigoniți. Este o mărturie a solidarității  interreligioase în fața  tendințelor și proceselor care amenință religiilor tradiționale în lumea contemporană. Apelez la stimații membri ai Prezidiului Consiliului Interreligios al Rusiei de a nu rămâne impasibili și în continuare față de soarta creștinilor din regiunea Orientului Mijlociu.

Însă trebuie să atragem atenția asupra faptului că extremismul și terorismul nu doar se bazează pe o interpretare falsă a religiei, aflându-se sub slogane religioase, dar și exploatează reacția negativă a oamenilor credincioși la încercările de impunere societăților tradiționale a modelului secularist de organizare a societății, ce include în sine cultul consumului și al permisivității morale. O contracarare eficientă a extremismului nu poate fi realizată fără de o atitudine respectuoasă față de valorile tradiționale moral-religioase în viața societății; în acest caz radicalismul poate pierde caracterul său de convingere chiar și pentru părtașii „credinței pure”. De aceea azi mărturia publică făcută în comun de către diverse comunități religioase cu privire la importanța valorilor morale tradiționale și dorința de a le implementa în viața socială capătă un răsunet și o actualitate deosebită. Este extrem de important ca mulți să conștientizeze legătura dintre secularismul agresiv, care impune modul său de gândire și propria filozofie asupra vieții, și apariția răspunsului radical din partea grupurilor religioase. Pentru a lichida problema dată, inclusiv în țara noastră, noi trebuie să înțelegem clar că radicalismul generează radicalism, acțiunile radicale dintr-o parte generează un răspuns radical din cealaltă parte. Consider că anume sentimentele religioase ofensate sunt utilizate de tot felul de racolatori care își înfăptuiesc propaganda, inclusiv în rândurile tinerilor musulmani. De aceea tema luptei cu terorismul trebuie să fie obiect al discuțiilor nu doar în cadrul organelor de drept. Trebuie să privim la această problemă în sens larg, excluzând la maximum orice fel de provocări care ar putea alimenta entuziasmul acelor criminali care, exploatând sentimentele religioase ale oamenilor, îi racolează în organizațiile teroriste.

Receptivitatea unei părți a societății noastre față de propaganda ideilor extremiste este o urmare tristă a lipsei de informare și dacă e să numim lucrurile pe nume, pur și simplu e o ignoranță în problemele de ordin religios. Sociologii au determinat o creștere considerabilă a dispozițiilor extremiste în ultimul deceniu, în primul rând în rândul tinerilor. În grupul  riscului maximal se află persoanele de vârsta cuprinsă între anii 15-21, care locuiesc în orașe mari. Doar cel ce racolează nu spune: „Ridică-te la apărarea anumitor idei respingătoare”, el vorbește de religie, el se adresează la sentimentul religios al tânărului fără de studii, deseori care nu are cunoștințe în problemele de teologie. De aceea noi trebuie să apărăm tineretul nostru, indiferent de apartenența lui religioasă.

Ce poate neutraliza otrava în cazul dat? După cum am mai spus, trebuie de ocolit orice fel de provocări care ar putea excita o atitudine radicală negativă din partea oamenilor. Bineînțeles, trebuie să ne gândim la ceva pozitiv și, consider, aceasta trebuie să fie învățământul religios și luminarea. Fără o abordare sistemică a predării bazelor culturilor religioase în școala de cultură generală, este foarte greu a schimba situația. Extinderea cursurilor, consacrate unei religii anumite în Rusia trebuie să fie însoțită de educarea respectului față de credincioșii altor religii. Cu alte cuvinte, pe lângă cunoștințele cu privire la propria tradiție religioasă, elevii trebuie să însușească, de asemenea, cunoștințe privind alte tradiții religioase, păstrate de popoarele Rusiei – ca și copiii, împreună cu laptele matern, să recepționeze respectul față de persoanele ce aparțin altor confesiuni.

Depășirea ignoranței în problemele de ordin religios este o problemă ce se referă și la școala superioară. În această ordine de idei aș vrea să menționez în mod deosebit acele eforturi, pe care Consiliul Interreligios al Rusiei le-a întreprins în scopul introducerii specialității „Teologia” în nomenclatorul disciplinelor științifice al Comisiei Superioare de Atestare pe lângă Ministerul învățământului și științei al Federației Ruse. Voi aminti că pentru prima dată problema acordării titlurilor științifice în teologie a fost abordată de Consiliul  Interreligios al Rusiei în anul 2007. În anul 2013 membrii Consiliului au expediat o scrisoare Președintelui țării noastre cu propuneri privind dezvoltarea învățământului teologic. În mare parte datorită eforturilor comune ale comunităților tradiționale religioase, în octombrie 2015, prin decizia CSA, teologia a fost recunoscută, în sfârșit, în calitate de specialitate științifică. Sunt convins că asigurarea pentru tineretul nostru a posibilității de obținere a studiilor teologice de calitate pe teritoriul Rusiei, în instituții de învățământ teologic din țară, care păstrează tradițiile seculare bogate, poate deveni una din modalitățile eficiente de profilaxie împotriva extremismului. Este greu să racolezi în rândul teroriștilor o persoană care cunoaște bine bazele propriei religii, doar nici o credință nu cheamă să mergi și să ucizi oameni nevinovați. De aceea, pentru a respinge pe cei ce racolează, tinerii noștri trebuie să înțeleagă bazele propriei credințe și trebuie să conștientizeze că aceste chemări „de a apăra” credința printr-o astfel de modalitate dementă, cum este uciderea oamenilor nevinovați, nu are nimic comun cu religia.

Comunitățile religioase ale Rusiei au o mare experiență în activitatea comună pacificatoare. Astăzi trebuie să dezvoltăm noi forme de pacificare, ținând cont de această experiență, care ar răspunde la provocările și problemele lumii contemporane. Conducătorii comunităților religioase poartă o mare responsabilitate: bazându-se pe autoritatea proprie, ei urmează să contribuie la consolidarea societății. Noi trebuie cu toată claritatea să demonstrăm că religiile nu sunt un factor de dezintegrare, de confruntare, de conflict. Din contra, în societatea noastră religiile tradiționale se află în conlucrare activă – nu în sensul convergenței doctrinare, dar în sensul unei înțelegeri unice a existenței noastre în societate, al  solidarității civile pe baza valorilor morale comune, ce determină viața statului nostru și a populației sale de multe milioane.

Din partea sa, Biserica Ortodoxă Rusă urmează în mod ferm și consecvent cauza sa pacificatoare. Așa a fost în trecutul secol al XX-lea, în timpul celor două războaie mondiale îngrozitoare și în perioada postbelică. Împreună cu reprezentanții religiilor tradiționale noi am participat în acea vreme la activitatea pacificatoare. Astăzi noi aplicăm toate eforturile posibile nu doar pentru încetarea imediată a conflictelor militare sângeroase, care au invadat începutul secului al XXI-lea, dar și pentru acordarea de ajutor victimelor acestor confruntări, indiferent de confesia și etnia lor. Biserica Rusă a devenit inițiatorul colectării și expedierii către poporul suferind sirian a unor partide de proporții mari de ajutor umanitar.

Noi ne aflăm în  corelații permanente cu liderii religioși din regiunea Orientului mijlociu, de la care aflăm despre situația reală în zona de conflict și despre necesitățile populației pașnice suferinde, care a devenit ostatic al acestei situații. Cu acest prilej aș vrea să aduc mulțumiri Societății imperiale ortodoxe pentru Palestina pentru lucrul mare depus privind organizarea convoaielor umanitare în Siria și pentru conlucrarea Societății cu organizațiile religioase ale Rusiei. Un alt exemplu sunt eforturile Bisericii noastre în reglarea problemelor din Karabahul de Munte. Acțiunile noastre sunt orientate nu doar asupra contactelor bilaterale cu activiști religioși și politici din Armenia și Azerbaidjan, dar și asupra organizării tratativelor directe în format trilateral.

Consiliul Interreligios al Rusiei, vreau să mai subliniez odată, este un teren pe care se desfășoară evenimente foarte importante pentru societatea noastră. Este un loc de colaborare constructivă a comunităților religioase, care împărtășesc responsabilitatea pentru bunăstarea Patriei. Îmi exprim speranța sinceră că al nostru Consiliu va urma și în continuare vocației sale înalte și își va aduce contribuția la făurirea păcii interreligioase și interetnice, precum și a concordiei civile în țara noastră.

Vă mulțumesc pentru atenție și încă odată vă salut cordial.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei