Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ziua de Marți a Primei Săptămâni din Postul Mare după slujba dumnezeiască săvârșită, potrivit Tipicului, la mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului” din Hotkovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ziua de Marți a Primei Săptămâni din Postul Mare după slujba dumnezeiască săvârșită, potrivit Tipicului, la mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului” din Hotkovo
Versiune pentru tipar
28 februarie 2017 19:52

La 28 februarie 2017, în ziua de Marți a Primei Săptămâni din Postul Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril s-a rugat în timpul slujbei dumnezeiești săvârșite, potrivit Tipicului, la mănăstirea stavropighială de maici „Acoperământul Maicii Domnului” din Hotkovo. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu un cuvânt de învățătură.

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!

În rândul păcatelor care îl atacă pe om este unul la care noi atragem puțină atenție, deși acest păcat este în stare să schimbe foarte mult viața omului. Este cu totul neîntâmplător că în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, chiar la începutul ei, noi Îl rugăm pe Domnul să nu ne dea duhul grijei de multe, al mâhnirii. Mâhnirea este acel păcat care, fără a fi prea bine observat, de fapt rănește în profunzime inima omului. Încă împăratul David în Psalmul 118 spunea: „Sufletul meu a dormitat de mâhnire” (Ps. 118:28) și Cuviosul Ioan Casian Romanul, ucenicul Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, comentează acest verset în felul următor: „Cât de bine a spus psalmistul! Nu cu trupul, dar cu sufletul a dormitat din cauza mâhnirii”. Cu adevărat, mâhnirea contaminează sufletul și îl aduce în starea pe care o putem asemui cu somnul. Nu este un somn fizic, însă același Cuvios Ioan Casian spune că prin mâhnire în sufletul omului intră inactivitatea, lenea, incapacitatea de a munci și noi putem continua și spune: mâhnirea îl dezorientează pe om, îi schimbă accentele în viața lui, îl cufundă într-o stare gravă duhovnicească.

Majoritatea păcatelor sunt legate într-un fel sau altul de ispite care ajung la mintea și inima noastră venind din exterior. Însă mâhnirea deseori vine fără vreo pricină vădită – este un păcat pe care îl generăm singuri în inima noastră.

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur consideră mâhnirea ca fiind o pedeapsă strașnică și spune că e unul din vârfurile suferinței omenești. Într-adevăr, chiar și în condițiile de prosperitate vădită mâhnirea distruge cu desăvârșire lumea interioară a omului. El este purtat de gânduri grele, nu își găsește liniștea și nu se poate concentra. Omul care este cuprins de mâhnire își pierde scopul în viață și nu vede sens în ceea ce face și de dragul la ce trăiește.

Mâhnirea atacă nu doar pe oamenii slabi în credință, deși pe ei – în primul rând, dar și pe cei cuvioși. Se cunoaște că și în mănăstiri unii frați și surori trec prin perioade grele, când mâhnirea cuprinde sufletul – din interior, din adâncul sufletului se ridică un sentiment greu care distruge pacea și liniștea, fiind, potrivit spuselor lui Ioan Gură de Aur, o pedeapsă strașnică.

Orice păcat pe care îl săvârșim nu trebuie să cuprindă sufletul nostru, fără a ne da răgaz să ne venim în fire, adică fără să ne putem opri și cădea pe gânduri măcar pentru o clipă. Iată am fost cuprins de mâhnire – în jur s-a întunecat, lumea a devenit alta, nu există sens în viață, nimic nu mai aduce bucurii. Dacă nu ne oprim și nu analizăm această stare, ea va pune stăpânire pe om și cu o putere îngrozitoare ne va duce nu se știe unde. Mâhnirea ne poate aduce la o astfel de pierdere a puterilor care nu poate să nu se reflecte asupra stării fizice a omului, asupra psihicului lui, asupra capacității de trăi.

Pentru ca mâhnirea să nu pună stăpânire pe noi, trebuie să ne amintim de cuvintele lui Efrem Sirul care a spus că omul cuprins de mâhnire este tot atât de departe de răbdare, ca și cel sănătos de la cel bolnav. Aceste cuvinte au fost spuse deloc întâmplător, deoarece mâhnirea este biruită de răbdare. Mâhnirea trebuie privită ca o provocare adusă stării duhovnicești și nu e cazul să deznădăjduim, să ne ducă apa, dar prin răbdare să biruim mâhnirea. Pe lângă aceasta mai trebuie, conform afirmației Sfântului Ioan Casian, să nu fim cuprinși de lene și inactivitate, dar să biruim mâhnirea prin muncă. Dacă munca ta este intelectuală – încordează-ți mintea, propune-ți noi sarcini, lucrează, caută, crește în plan duhovnicesc și intelectual. Doar apariția unui nou scop întotdeauna mobilizează puterile omului, el obține capacitatea de a birui nu doar mâhnirea, dar și multe alte necazuri. Indiferent de vârstă, gen, de capacitatea puterilor fizice, omul poate și trebuie să-și propună scopuri, fie în munca de zi cu zi, fie în viața duhovnicească și scopul propus îi permite să-și mobilizeze puterile, să rupă cătușile mâhnirii.

Uneori mai auzi că și în rândul clericilor se întâmplă acest păcat, când mâhnirea dintr-o dată răpune sufletul. Azi mulți numesc această stare „a arde din temelie” - vocația păstorească, entuziasmul parcă ard din temelie, totul devine obișnuit și chiar obositor, mâhnirea pune stăpânire pe om. Dar cât de multe țeluri sunt în slujirea păstorească pe care nici nu le-am trasat măcar, câte piscuri la care urmează de ajuns! Este suficient să citim Viețile Sfinților sau biografia oamenilor iluștri ca să înțelegem cât de departe ne aflăm de la mulți înaintași de ai noștri și în loc ca să cădem în mâhnire, trebuie să ne propunem un scop și să înaintăm spre el, înțelegând că fiecare scop ne înalță, iar un scop evlavios ne apropie de Dumnezeu.

Devenind mai înțelepți prin experiența patristică, întăriți de cuvintele rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, să folosim zilele Sfintei Patruzecimi ca să înțelegem caracterul pierzător al mâhniri, să ne înarmăm cu capacitatea de a birui acest păcat, atât de periculos pentru viața omului și să ne ajute în acestea Dumnezeu!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Cuvioșilor Serghie și Gherman de Valaam după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea din Valaam

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Konevets cu hramul „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Sfintei Treimi după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctitității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghe săvârșită la biserica moscovită în cinstea Icoanei Maicii Domnului „Floarea Nepieritoare” din Rubliovo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Înălțării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Cerneahovsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul” din or. Kaliningrad

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de maici Novodevici din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Toți Sfinții” din Strasbourg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților întocmai cu Apostolii Metodie și Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”