Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Pariarhul Chiril rostită după Pavecernița Mare în ziua de Miercuri a Primei Săptămâni din Postul Mare la mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”

Predica Sanctității Sale Pariarhul Chiril rostită după Pavecernița Mare în ziua de Miercuri a Primei Săptămâni din Postul Mare la mănăstirea stavropighială „Sfântul Andrei Stratilat”
Versiune pentru tipar
1 martie 2017 23:48

În seara zilei de 1 martie 2017, în ziua de Miercuri a Primei Săptămâni din Postul Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Pavecernița Mare cu citirea Canonului cel mare de pocăință al Cuviosului Andrei Criteanul la mănăstire stavropighială de călugări „Sfântul Andrei Stratilat”, or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a rostit un cuvânt de învățătură.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

În şirul patimilor există una, la care atrag o deosebită atenţie Sfinţii Părinţi, asceţii, nevoitorii, adresându-se cu îndrumări către noi toţi – este patima iubirii de argint. Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur îi aparţin următoarele cuvinte pătrunzătoare: „Iubirea de argint este maica oricărui rău”. Şi nu este o exagerare, deoarece iubirea de argint este legată de schimonosirea logicii existenţei omeneşti.

Este vorba de atitudinea specială a oamenilor faţă de bani. Banii în calitate de echivalent al valorilor sunt un instrument necesar al realizării relaţiilor economice în societate. Folosirea lor nu era condamnată nici de Domnul Iisus Hristos, nici de Sfinţii Apostoli, nici de cei mai severi nevoitori ai cuvioşiei. Însă iubirea de argint nu are nimic comun cu banii ca mijloc. Iubirea de bani este o patimă, când oamenii plasează dobândirea banilor în calitate de scop al vieţii lor, când banii se transformă din mijloc în scop, iar toate celelalte se supun acestui ţel. Iubirea de argint pune stăpânire atât de mult pe conştiinţa omului, încât el nu poate avea un alt scop în viaţă, decât să adune mijloace pentru sine însuşi.

Sfântul Ioan Gură de Aur a spus şi alte cuvinte minunate: „Precum un foc puternic, aruncat în pădure, pustiește totul, tot aşa iubirea de argint pierde întreg universul”. Nu doar pe cei care au o atitudinea incorectă faţă de bani, dar întreg universul! Şi aceasta a spus o persoana care a trăit în secolul al V-lea, când banii încă nu căpătase o importanţă atât de mare ca în prezent! Cuvintele Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur despre faptul că iubirea de argint distruge tot universul devin deosebit de înţelese în timpul de faţă, în epoca schimbărilor globale, când banii au devenit cu adevărat scop al dezvoltării economice. Pentru a ne convinge de adevărul acestor cuvinte, este suficient să-l întrebăm pe orice antreprenor, care este indicatorul principal al succesului său? Acela nu se va gândi mult şi va răspunde astfel: „Profitul”, adică banii. Totul funcţionează de dragul banilor, deoarece este vorba nu de mijloace – este vorba de scopul generalizator al societăţii globale. Şi dacă în timpurile Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur cele spuse de el s-ar putea de explicat prin caracterul său, prin principialitatea sa păstorească care a adus la conflict cu casa imperială, la exilul în Caucaz şi moartea de mucenic, atunci azi noi putem semna cu îndrăzneală în semn de aprobare sub cuvintele sale.

Cum să ne apărăm de această logică a civilizaţiei contemporane? Unii consideră că cea mai bună modalitate este de a pleca din lume, de a te izola în pustie. Astfel de oameni sunt puţini, dar ei există. Ei trăiesc în sânul naturii, încercând să se izoleze de lumea ce vieţuieşte conform legii păcatului. Eu am avut ocazia să mă întâlnesc cu atare oameni – cineva îi consideră stranii, dar de fapt ei au făcut o alegere radicală în condiţiile unui atac radical din partea unei civilizații dezumanizate, decreștinate.

Însă nu toţi se pot mântui în taiga la o distanţă de zeci sau sute kilometri de la vreo localitate! Cum să procedăm noi, oamenii ce locuiesc în oraşe mari? Noi trebuie să soluţionăm aceste sarcini şi să răspundem la aceste întrebări nu în baza propriei înţelepciuni. Acelaşi Sfânt Ierarh Ioan Gură de Aur a spus următoarele cuvinte minunate: „Iubirea de argint se tămăduieşte prin milostenie”.

A face milostenie înseamnă a face ceva ce nu s-ar încadra în logica lumii contemporane.  Da, noi ştim că există oameni care fac milostenie, dar orientarea generală comună, valorile principale ale lumii sunt acolo unde se câştigă banii, unde banii devin nu mijloc, ci scop. Milostenia, capacitatea de a lua de la sine şi a da altcuiva, este o provoace a tot ce se întâmplă cu neamul omenesc în ziua de azi şi care, fără îndoială, corespunde proniei lui Dumnezeu despre el. Iată din ce cauză Biserica lui Dumnezeu, care duce lumii acest mesaj, trebuie să manifeste pildă de milostenie şi caritate.

Când noi dezvoltăm ceea ce azi se numeşte slujirea socială a Bisericii, noi nu adăugăm nimic nou, noi nu folosim frazeologisme noi – doar încercăm să înnoim în cadrul parohiei comunităţii creştine grija pentru cei care au nevoie de ea. Noi dorim pur şi simplu ca si cuvintele „credinţa fără fapte este moartă” (Iac. 2:20) să se refere nu doar la unele persoane luate aparte, dar la noi la toţi, la comunitatea creştină, la poporul lui Dumnezeu. Şi dacă acest scop măreţ va fi atins, astfel şi poporul nostru, iar în sens global – întreaga lume, se va putea feri de o orientare foarte periculoasă care ar intra în contradicţie cu pronia Dumnezeiască despre lume şi om. Faptele simple la prima vedere - milostenia în cadrul parohiilor, binefacerea la parohii – capătă o semnificaţie eshatologică, deoarece prin această activitate noi proiectăm în lume o altă abordare a omului şi a relaţiilor între oameni.

Ceea despre ce vorbesc acum cere o chibzuinţă foarte serioasă a fiecăruia dintre noi. Un lucru e clar – Domnul la Înfricoșătoarea Judecată nu ne va întreba despre capacitatea noastră de a câştiga bani. El va întreba despre altceva: aţi dat de mâncare celui flămând? Aţi dat de băut celui însetat? Aţi îmbrăcat pe cel gol? L-aţi vizitat pe cel ce se află la spital sau în temniţă? Alte întrebări în legătură cu Înfricoșătoarea Judecată noi nu întâlnim în Evanghelie.

Sunt întrebările prin care Domnul se adresează nouă. Dacă vom răspunde la ele prin întreaga noastră viaţă, dacă vom plasa faptele de milă nu la periferie, dar în centru, unde actualmente domnesc banii şi dorinţa de a-i avea într-o cantitate cât mai mare, atunci viaţa noastră se va transforma. Noi credem că pentru rugăciunile Sfinţilor, prin pilda multora, viaţa întregii omeniri se va putea schimba spre mai bine. Domnul ne cheamă la o slujire care are, după cum am mai spus, o importanţă vitală pentru întreaga omenire. Haideţi să recepţionăm în mod serios totul ce am auzit azi de la Sfântul Ioan Gură de Aur, despre aceasta învățând şi alţi Sfinţi Părinţi, care au înţeles multe taine ale vieţii duhovniceşti, precum contemporanul lui, avva Serapion. Putem pomeni şi pe alţi nevoitori care puneau în centrul comunicării lor cu oamenii importanta temă a luptei cu iubirea de argint şi, primind cu încredere mărturia Bisericii, să ne înarmăm cu gânduri drepte şi convingeri ferme că mesajul nostru în calitate de copii ai lui Dumnezeu este de a face milostenie în numele mântuirii omenirii. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie