Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Pavecerniţei celei Mari în ziua de Joi a Primei Săptămâni din Postul Mare la mănăstirea stavropighială „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoie

Predica Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Pavecerniţei celei Mari în ziua de Joi a Primei Săptămâni din Postul Mare la mănăstirea stavropighială „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoie
Versiune pentru tipar
2 martie 2017 23:15

La 2 martie 2017, în ziua de Joi a Primei Săptămâni din Postul Mare, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit Pavecernița Mare cu citirea Canonului cel mare de pocăință al Cuviosului Andrei Criteanul la mănăstirea stavropighială „Sfântul Mitropolit Petru” din Vysokoe, or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat celor prezenţi cu un cuvânt de învăţătură.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!

Pe parcursul postului fiecare din noi, în măsura propriilor puteri, trebuie să păşească pe calea biruinţei gândurilor rele de păcat, a patimilor, a acţiunilor păcătoase, care însoţesc viaţa fiecărui om. Pentru a avea posibilitatea de a săvârşi o cotitură duhovnicească în viaţa noastră, Biserica ne propune anumite mijloace. În primul rând, este rugăciunea care oferă posibilitatea de a simţi prezenţa lui Dumnezeu. Anume prin rugăciune noi putem stabili legătura cu Însuşi Dumnezeu şi putem înţelege că nu suntem singuri, că în greutăţile noastre omeneşti, în lupta noastră, noi putem să ne bizuim pe puterea lui Dumnezeu.

Un alt mijloc este înfrânarea, postul care ajută la mobilizarea voinţei noastre şi la testarea stării noastre duhovniceşti, pentru a determina pentru ce suntem capabili, dacă avem puteri să facem faţă acelor sarcini care se află în faţa noastră în calitate de creştini. Dacă nu sunt suficiente aceste puteri, atunci postul ne oferă posibilitatea să întărim în noi aceste puteri.

În sfârşit, încă un mijloc foarte important de a învinge deprinderile păcatului şi de a obţine biruinţă asupra propriei persoane este milostenia. Sfântul Ioan Gură de Aur, cugetând la tema milosteniei, a spus cuvinte uimitoare: „Uite, cât de sus este milostenia! Dumnezeu îl aseamănă cu Sine Însuşi pe omul compătimitor”. Iar apoi citează cuvintele cunoscute din Evanghelia după Luca: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Lc. 6:36). Cuvinte uimitoare! Noi le cunoaştem, dar de cele mai dese ori ele trec pe lângă conştiinţa noastră. Aceste cuvinte nu doar că descriu firea Dumnezeirii –  ele indică la ceea ce e cel mai important, se prea poate, din cele săvârşite în viaţa noastră.

De ce anume milostenia? Când săvârşim milă, noi ceva dăm de la sine altui om – mijloace materiale, anumite obiecte, atenţia, grija… Noi mergem, într-un  anumit sens, împotriva curentului comun, deoarece mişcarea întregii civilizaţii este orientată spre faptul ca să uşureze viaţa omului, ca omul să devină mai puternic, mai bogat, să aibă mai multă putere.  Majoritatea oamenilor îşi canalizează eforturile pentru realizarea acestor scopuri. Fiecare îşi are anvergura sa în acţiuni, însă scopul este unul şi acelaşi - uneori declarat deschis, de cele mai dese ori - ascuns. Cel ce face fapte de milă mărturiseşte că merge pe altă cale, pe care Domnul o numeşte îngustă (vezi: Mt. 7:14). Nu toţi pot merge pe această cale, dar anume această cale a milostivirii ne duce în Împărăţia Cerurilor.

Acelaşi Ioan Gură de Aur spune: „Nimic nu ne oferă o astfel de posibilitate de a evita gheena focului ca milostivirea”. Într-adevăr, săvârşind faptele de milă, noi ne controlăm firea noastră. În cuvinte totul este foarte simplu, bine, frumos, iar în faptă se dovedeşte a fi altminteri. Deseori noi spunem ceea ce nu facem niciodată. Îi chemăm pe oameni să săvârşească ceea ce nu îşi are loc în viaţa noastră. Astăzi mulţi vorbesc despre necesitatea milosteniei, creează organizaţii de acordare a ajutorului; despre milostenie putem auzi în mijloacele de informare în masă – şi în cele electronice, şi în ziare. Dar cât de puţini sunt acei care în mod real săvârșesc fapte de milă.

Este foarte important ca Biserica să fie şcoală a milostivirii. Este foarte important ca şi clerul, chemând păstoriţii la milostenie, singuri să săvârșească faptele de milă. Pentru a ne testa starea duhovnicească, fiecare trebuie să se întrebe în timpul Postului Mare, dar ce am făcut eu bun? Cui i-am ajutat în mod real? Cui am întins o mână de ajutor? Cu cine am împărtăşit sursele mele materiale? Voi fi eu oare îndreptăţit la Înfricoșătoarea Judecată? Deoarece anume despre faptele de milă vom fi întrebaţi la Judecata lui Dumnezeu.

Această cale îngustă ne duce în Împărăţia Cerurilor, fiindcă pe această cale se descoperă întreaga esenţă a omului. Cuvintele rămân de o parte, iar Dumnezeu vede starea adevărată a sufletului nostru şi apreciază viaţa noastră. Dar calea cea îngustă este nu doar grea – ea mai este foarte benefică. Oamenii compătimitori rareori povestesc despre faptele lor, dar foarte bine le ţin minte. Aceste amintiri îi pot susţine pe om în momentele grele, când el se ciocnește de nedreptate, răutate, minciună, viclenie. Amintirea faptelor bune mută conştiinţa la un alt nivel al existenţei, ajută să vedem viaţa de la o altă înălţime, dintr-un alt punct de vedere, prin urmare, ne ajută să punem la îndoială faptul că circumstanţele triste sunt în stare să aducă daune reale omului, care săvârşeşte fapte de milă. De aceea omul care face bine, este singur bun. Iar binele este întotdeauna o stare pozitivă a duhului, este pacea interioară, este calmul, este prezenţa harului lui Dumnezeu. Săvârşirea binelui este nu doar calea de dobândire a unui răspuns drept şi bun la Înfricoșătoarea Judecată, dar şi o cale de dobândire a păcii şi bucuriei în această viaţă pământească.

Să ne ajute Domnul, celor ce trecem tărâmul Postului Mare, ca să conştientizăm încă şi încă odată importanţa rugăciunii, înfrânării şi a milosteniei. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie