Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Preafericitul Patriarh Kiril: Formarea noilor eparhii ne va ajuta să revenim la acea structură bisericească care a existat în Biserica primară

Preafericitul Patriarh Kiril: Formarea noilor eparhii ne va ajuta să revenim la acea structură bisericească care a existat în Biserica primară
Versiune pentru tipar
25 august 2011 10:00

În data de 21 august 2011, Preafericitul Patriah Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii a oficiat Sfînta şi Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea stavropighială Novospask din or. Moscova. După încheierea serviciului divin în trapeza mănăstirii a avut loc o agapă frăţească la sfîrşitul căreia Întîistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat creştinilor cu un cuvînt de învăţătură.

Vreau să vă aduc salutările mele cordiale, Înalt Prea Sfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, dragi părinţi fraţi şi surori, la sfîrşitul acestei agape festive în această trapeză a mănăstirii Novospask.

Privind aceste ziduri înţelegi ce fel de avînt aveau strămoşii noştri. Pentru că toate acestea erau construite cu înţelepciune şi calculat de inginerii de atunci, fără ajutorul tehnicii moderne - şi iată aceste ziduri stau secole de-a rîndul, toate aceste ziduri îţi atrag privirea, te obligă să te gîndeşti la măreţia duhului acelor oameni care au creat Rusia. De ce avem nevoie de monumente? Tocmai pentru a privi în trecut. Ele sunt pentru noi ca nişte ferestre prin care îl putem vedea pe omul de atunci, pe omul trecutului; ar trebui să privim prin aceste ferestre nu doar din curiozitate, ci pentru a te corela pe tine, epoca în care trăieşti cu acea epocă în care au fost ele înălţate. Punînd faţă în faţă mănăstirea Novospask cu bisericile noi din Moscova, putem ajunge la o conluzie foarte profundă. Avem tot mai multe cunoştinţe, tot mai multe posibilităţi tehnice, dar devenim noi oare mai puternici ca persoană? Devenim oare mai înţelepţi, devenim oare pur şi simplu mai omănoşi, mai deştepţi? - e o întrebare foarte importantă. Şi dacă strămoşii noştri îndepărtaţi, care trăiau în acele vremuri neiluminate pentru unii dintre noi prin ştiinţă, dădeau dovadă  de o astfel de putere a duhului, de o astfel de frumuseţe, de un standart estetic atît de înalt, ce vrea să însemne acest lucru? Acest lucru vrea să ne arate că în ciuda nivelului insuficient de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii oamenii care-şi întemeiază viaţa lor pe temelia celui mai înalt ideal moral, supunîndu-se de bună voie judecăţii lui Dumnezeu, avînd în inimile lor frica de Dumnezeu, săvârşeau minuni. Dar nu este o minune oare crearea unei ţări multinaţionale atît de mari care se întinde de la un ocean până la altul, - această ţară care ne-a revenit nouă?

Iată de ce am săvârşit astăzi Sfînta Liturghie trăind aici nişte momente deosebite, pentru că am serbat 20 de ani de la renaşterea acestei mănăstiri. Cît de important este faptul că s-au păstrat astfel de monumente în Moscova, în ciuda acelor înfricoşătoare momente, momente grele cînd au fost distruse mai mult de o mie de biserici şi mănătiri. Gîndiţi-vă doar la miile de biserici şi mănăstiri! Cu toate acestea, cele ce au rămas astăzi trebuie să slujeasă oamenilor, trebuie să le deschidă oamenilor noi orizonturi spirituale, trebuie să arate poporului ce înseamnă o viaţă de om trăită cu Dumnezeu. Şi de aceea primul meu cuvînt aş fi vrut să-l închin Stăpânului Savva şi fraţilor acestei mănăstiri: să vă felicit cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la deschiderea mănăstirii şi să vă doresc să aveţi mult har de la Dumnezeu pentru păstrarea acestor frumoase zidiri şi a duhului monahicesc prezent aici.

Aş fi dorit de asemenea să-l salut cordial pe episcopul Ignatie cu ocazia zilei de hirotonie întru arhiereu. Am spus multe înmânându-ţi bastonul arhieresc, Prea Sfinţite Stăpâne, iar acum asupra acestui fapt aş fi vrut să mă opresc mai mult.

Spunea corect Episcopul Pavel de Reazni, că înfiinţarea noilor eparhii e un fel de fracţionare. Dar, în realitate, ce este o eparhie? Eparhia este o biserică locală. În vechime fiecare eparhie, fiecare comunitate era o biserică locală pentru că acea comunitate era condusă de un episcop. Cîte comunităţi erau atâţia episcopi existau. Mai tîrziu, cînd numărul de comunităţi a început să crească a apărut necesitatea de a–I hirotoni pe presbiteri, adică pe bătrîni, şi de a le încredinţa lor împuterniciri episcopale de conducere a comunităţilor euharistice; şi puţin cite puţin numărul presbiterilor a început să crească devenind mai mare decît cel al episcopilor. Episcopii au început să conducă districtele care cuprind un număr de comunităţi, dar tradiţia apostolică primară totuşi s-a păstrat pentru că şi la început eparhiile nu erau foarte mari. Ele se uneau în jurul episcopului oraşului principal (metropolă), episcop care mai tîrziu a fost numit mitropolit, - uite-aşa funcţiona Biserica Ecumenică. Un pic mai târziu au apărut patriarhii – atunci cînd a apărut necesitatea unirii mitropoliilor, pentru ca acţiunile de coordonare a unui teritoriu mai mare să fie mai eficiente, viaţa bisericească să fie mai bine organizată. O astfel de structură a fost păstrată în multe dintre Bisericile Locale.

Aşa cum ştim, Biserica Ortodoxă Rusă până la obţinerea autocefaliei era o simplă mitropolie a Patriarhiei de Constantinopol, era una din ultimele mitropolii, deşi după dimensiuni, era mult mai mare decît întregul Patriarhat de Constantinopol. Când însă mitropolia Rusă a devenit autocefală, activitatea ei administrativă   s-a păstrat aşa cum era mai înainte. La noi au apărut mitropolii asemănătoare cu cele din Răsărit; şi fracţionarea eparhiilor era foarte mare. De multe ori preotul îşi vedea arhiereul numai atunci când era hirotonit întrucât distanţa era foarte mare, - nici episcopul nu putea să viziteze prea multe parohii, şi nici preotul paroh nu putea să vină la episcopul său. Şi când în anul 1917 a început Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse şi a fost ales Patriarhul Tihon, atunci una din cele mai strigente probleme apărute în faţa Bisericii a fost creşterea numărului de eparhii şi înfiinţarea mitropoliilor. Fără îndoială, cu timpul acest lucru ar fi fost cu siguranţă realizat. Este de menţionat că după anul 1927, an în care Biserica, chiar dacă n-a revenit la normalitate, a fost cel puţin legalizată conducerea bisericească, Vicarul Scaunului Patriarhal, practic capul Bisericii noastre de atunci - mitropolitul Serghie (Stragorodski) a hirotonit un număr atît de mare de arhierei cum n-a mai fost până la revoluţie şi acest fapt nu a fost o urmare a bunăvoinţei ierarhului Serghie, ci o executare exactă a deciziilor Sinodului Local din 1917-1918. Dar ştim ce s-a întâmplat după aceasta: Biserica noastră a fost practic lichidată, urmând apoi acei ani grei de refacere a structurii bisericeşti.

Şi iată astăzi revenim iarăşi la aceste decizii înţelepte ale Sinodului Local din anul 1917-1918 de la Moscova - nu pentru a slăbi autoritatea episcopului titular, nici pentru a limita posibităţile lui materiale ale acestuia, ci pentru ca noi să revenim la acea organizare bisericească care exista în Biserica primară - organizare care îi permitea arhiereului să fie mai aproape de clerici şi de enoriaşi.

Ce înseamnă a fi mai aproape de clerici şi de enoriaşi? Înseamnă că arhiereul trebuie să-şi cunoască toţi clericii, el trebuie să ştie cu „ce fel de aer respiră” preoţii lui, ce fel de dispoziţie au, cum stau cu viaţa familiară şi ce fel de studii au finisat. El trebuie să ştie exact ce se întâmplă în fiecare parohie: există acolo vreo evoluţie, vreo schimbare sau nu, dacă preotul slujeşte cu rîvnă sau, mă iertaţi se gîndeşte mai mult la bani. Episcopul trebuie să fie la curent cu lucrările de renovare a bisericilor: dacă sunt sau nu renovate, dacă vin sau nu tinerii la biserică, dacă există în parohie un fond de caritate, dacă există sau nu un ziar al parohiei sau alte publicaţii - fiecare arhiereu trebuie să cunoască şi să vadă totul.

De ce să ne tot ascundem păcatul – după numărul parohiilor pentru fiecare localitate, în multe regiuni am rămas în urmă cu viaţa eparhială – există localităţi fără biserici. V-am vorbit deja despre oraşul Moscova, nu voi mai repeta, dar nici Regiunea Rostov nu-i în loc de frunte. Am o listă întreagă în care am încercuit "zonele roşii" - sunt acele eparhii în care o parohie revine la mai mult de 10.000 de oameni. Regiunea Rostov se află de exemplu într-o "zona roşie", şi tuturor celor care muncesc în regiunea Rostov, le revine o sarcină foarte mare: să înfiinţeze noi parohii, să construiască biserici noi, să pregătească candidaţi la preoţie, şi cel mai important lucru este să formeze active parohiale constituite din mireni. Preotul nu poate face astăzi multe lucruri pe care însă trebuie să le facem noi, - mă refer inclusiv şi la domeniul învăţămîntului, al culturii şi al cooperării cu organizaţiile sociale, mă refer la colectărea mijloacelor materiale. De toate acestea trebuie să se ocupe credincioşi mireni, creştinii evlavioşi care trăiesc o viaţă activă, inclusiv cei care au o poziţie socială înaltă. Şi numai astfel vom reuşi împreună să soluţionăm toate problemele care stau înaintea poporului, înaintea ţării noastre, numai atunci vom reuşi să trezim în inimile oamenilor simţul moralităţiii şi al conştiinţei naţionale, - cînd vom avea în faţa noastră scopuri şi  ţeluri înalte.

Pentru a realiza acestu lucru avem nevoie de ceea ce numim poate în mod incorect "fracţionarea eparhiilor" - mai exact ar fi să spunem înfiinţarea unor eparhii noi. Sigur în final vom înfiinţa şi mitropolii – pentru a obţine o coordonare cît mai eficientă a activităţiii eparhiilor din regiunea respectivă.
De această întrebare se va ocupa Comisia pentru Prezenţă Intersinodală, şi am nădejde că în viitorul apropiat vor fi pregătite actele necesare pe baza cărora vom putea organiza viaţa bisericească aşa cum o cere viaţa şi cum presupuneau ca ar fi posibil să fie realizat acest lucru Sfîntul Patriarh Tihon Mărturisitorul, împreună cu o ceată întreagă de noi mucenici şi mărturisitori, care au luat decizia judecătorească de a mări numărul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Ruse şi de a înfiinţa noi mitropolii. Vă vorbesc astăzi despre acest lucru în linii foarte generale, fără a anticipa vreo decizie, pentru că acestea vor fi elaborate de Comisia pentru Prezenţă Intersinodală; dar aş fi dorit să răspund tuturor celor care datorită nesocotinţei, sau poate şi a relei intenţii au atribuit deciziilor noastre nişte motive care nu puteau servi drept principii de formare a noilor eparhii, nici pentru mine ca Patriarh şi nici pentru membrii sfîntului Sinod.

Este important să menţionăm că avem deja o listă întreagă de cereri din partea arhiereilor eparhioţi de înfiinţare a unor eparhii noi pe teritoriile păstorite de ei. Dar nu ne grăbim pentru că e important nu doar să înfiinţezi o episcopie – trebuie mai întîi de toate să găseşti nişte candidaţi vrednici care să fie în stare să slujească ca episcopi mai ales în teritoriile eparhiilor nou înfiinţate. De aceea deciziile Patriarhului şi ale Sinodului vor fi calculate - toate vor fi întemeiate pe consultaţii largi şi îndreptate spre întărirea vieţii bisericeşti, spre creşterea numărului de parohii ortodoxe în Federaţia Rusă, şi nu numai.

De aceea avem multe de făcut. Vă mulţumesc, Înalt Prea Sfinţite Pavel pentru acele cuvinte înţelepte şi corecte pe care le-am auzit astăzi aici. Acesta a fost primul meu comentariu public asupra deciziei Sfîntului Sinod, şi Vă mulţumesc pentru că a fost făcut într-un ton pozitiv. Sunt convins că voi fi susţinut de toţi episcopii, mai ales după ce Comisie pentru Prezenţă Intersinodală va întocmi toate actele necesare.

Nădăjduiesc că împreună vom putea să realizăm ceea ce ne-am pus în gînd, iar rezultatul lucrării noastre va fi îmbisericirea poporului nostru, întărirea credinţei ortodoxe, ieşirea din robia demonilor despre care am mai vorbit astăzi în timpul slujbei. Dă-ne Doamne atît întregului popor cît şi fiecaruia ca persoană să ne curăţim de toată întinăciunea trupului şi a duhului. Pentru acesta slujeşte, pentru aceasta se osteneşte Biserica Ortodoxă Rusă.

Aş fi vrut să-ţi doresc Prea Sfinţite Ignatie, ajutor de la Dumnezeu, tărie duhovnicească şi o colaborare efectivă cu ceilalţi arhierei care se vor osteni împreună cu tine pe meleagurile regiunii Rostov, succese în colaborarea cu autorităţile locale. Îi mulţumesc D-lui Denis Ivanovici Stanislavov pentru cele spuse de el - au fost nişte cuvinte importante de susţinere a arhiereului de curînd  hirotonit. Fie ca binecuvîntarea lui Dumnezeu să fie asupra pămîntului Rostov şi asupra eparhiei de Şahtinsk şi Millerovsk. Tuturor - mulţi şi fericiţi ani!

Serviciul de Presă al Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Mesajul de felicitare al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse adresat Preafericitului Patriarh al Antiohiei și al întregului Răsărit Ioan al X-lea cu prilejul zilei numelui

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Krutitsy Iuvenalii cu prilejul aniversării a 85 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat episcopului de Orehovo-Zuevo Panteleimon cu prilejul aniversării a 70 de ani din ziua nașterii

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la consfătuirea cu privire la pregătirea și desfășurarea acțiunilor dedicate aniversării a 800 de ani din ziua nașterii cneazului Alexandru Nevski

Mesajele de felicitare ale Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresate nou aleșilor șefi ai regiunilor Federației Ruse

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat vicepreședintelui Consiliului de Securitate D.A. Medvedev în legătură cu aniversarea a 55 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat președintelui Fundației de copii din Rusia A.A. Lihanov cu prilejul aniversării a 85 de ani din ziua nașterii

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat directorului executiv principal al companiei „Rosneft” I.I. Sechin cu prilejul anuversării a 60 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Tashkent Vichentii cu prilejul aniversării a 30 de ani de la hirotonia arhierească