Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril rostită în timpul Sfintei Liturghii săvârşite în piaţa Teatrală din oraşul Lugansk

Predica Preafericitului Patriarh Kiril rostită în timpul Sfintei Liturghii săvârşite în piaţa Teatrală din oraşul Lugansk
Versiune pentru tipar
16 septembrie 2011 13:30

La 15 septembrie 2011, în ziua pomenirii cuvioşilor Antonie şi Teodosie din Lavra Pecerska, Prea Fericitul Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii Kiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie pe piaţa Teatrală din oraşul Lugansk. După citirea Evangheliei Înaintestătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

În numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Astăzi este zi de lucru, dar pentru noi toţi e o mare sărbătoare. În primul rând, fiindcă sărbătorim pomenirea fondatorilor monahismului care a înflorit în sânul Bisericii Ruse – a sfinţilor cuvioşi şi purtători de Dumnezeu  Antonie şi Teodosie din Lavra Pecerska de la Kiev. În afară de aceasta, pentru noi mai este o sărbătoare - ne-am adunat cu toţii într-un număr atât de mare în centrul oraşului Lugansk pentru a săvârşi rugăciunea de obşte.

Fiecare are pentru ce să se roage lui Dumnezeu. Fiecare îşi are scârbele, maladiile, emoţiile sale – şi dacă nu se roagă pentru sine, atunci o face pentru apropiaţii săi; fiecare are tristeţile sale referitor la poporul său, ţara sa – fiindcă viaţa omului este marcată nu doar de bucurie, dar şi de tristeţe. Multe tristeţi iau naştere din cauza greşelilor noastre, vicleniei omului, neînţelegerilor, pur şi simplu din cauza prostiei omeneşti. Dar există un mod de gândire şi anumite acţiuni care nu pot fi explicate prin greşelile omului, nici chiar prin prostia omenească, ci se explică prin influenţa unei puteri deosebite. Despre această putere întunecată deosebită am auzit astăzi în citirea Evangheliei care, conform statutului, trebuie să fie citită în această zi la Dumnezeiasca liturghie.

Mulţi din voi cunosc această istorie evanghelică despre tămăduirea de către Domnul a demonizatului din ţinutul Gadarenilor. Acel om era straşnic. Demonul într-o aşa măsură a pus stăpânire pe mintea lui, atât de mult a inhibat sentimentele lui interioare, încât el a devenit asemănător unui animal, poseda o putere fizică extrem de mare şi era periculos pentru cei din jur. Când pericolul devenea evident, era ferecat în lanţuri, însă el le rupea, îngrozind toată localitatea. Şi iată Domnul îl tămăduieşte şi s-au rugat atunci demonii să nu le poruncească să meargă în adânc, ci să le dea posibilitate să intre măcar în cineva. Atunci Domnul, văzând o turmă de porci, le-a îngăduit demonilor să intre în ei, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi s-a înecat. Prin această modalitate îngrozitoare Domnul a arătat – nu doar locuitorilor din valea de peste râul Iordan, dar nouă tuturor – ce se petrece cu omul, cu natura, cu lumea când începe să domine diavolul.

Prin starea de demonizare trebuie să înţelegem nu doar un comportament violent. Demonizatul poate fi o persoană respectabilă, instruită, educată. Dar dacă mintea lui este acaparată de puterea demonilor, atunci totul ce face şi ce vorbeşte, cât de atractiv ar fi, aduce moarte. Şi noi ştim că uneori zeci de milioane de oameni ajungeau să fie în prizonieratul unor astfel de gânduri care, la urma urmei, îi duceau la pierzare. De dragul atingerii scopurilor, puse în faţa oamenilor de unii filozofi sau lideri politici, se măcinau vieţi omeneşti şi sângele curgea gârlă, dar nimănui în toiul luptei pentru impunerea de idei nu-i trecea prin cap să-şi pună întrebarea: oare nu demonizaţii ne impun nouă aceste idei? Nu ne transformăm noi oare într-o turmă de porci care se aruncă de pe ţărm în mare? Uneori abia după mai mulţi ani, revenindu-şi din amorţeală, poporul începe să înţeleagă că a fost o demonizare – aşa a fost de multe ori în istoria omenirii, inclusiv şi în Patria noastră comună, şi în alte ţări europene. Demonul poate intra în om sau în oameni, nimeni nu este asigurat contra acestui fapt şi atunci cei posedaţi capătă putere a învăţa pe alţi oameni, ceea ce duce, în final, la transformarea maselor de oameni într-o turmă de porci care se aruncă de pe ţărm în mare.

Cum să ne protejăm, cum să vedem că sub chipul îngerului luminii se ascunde diavolul? (vezi: 2 Cor. 11:4)? Ce minte trebuie să ai pentru aceasta, ce intuiţie, ce perspicacitate - dar poate oare fi suficientă mintea omenească, intuiţia, perspicacitatea, pentru a deţine un criteriu just care ar da posibilitate omului să diferenţieze binele de rău? Poate fi oare de natură omenească această unitate de măsură interioară a adevărului?

Astăzi au coincis în chip minunat două citiri: Evanghelia după Marcu despre tămăduirea demonizatului din ţinutul Gadarenilor şi fragmentul din epistola apostolului Pavel către Galateni, din capitolul întâi, unde apostolul, adresându-se către locuitorii acestui mic şi antic oraş din Asia mică, zice: „Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Şi mai jos:

”Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Gal. 1:8-9). Această anatemă dublă se pune, inclusiv, pe toţi demonizaţii, unde s-ar afla şi ce ar face, ce situaţie ar ocupa în societate, stat sau Biserică. Apostolul ne vorbeşte că exista doar un singur criteriu, o singură unitate de măsură a adevărului care, raportat fiind la toate – şi la filosofia laică, şi la diferite confesiuni – poate păstra adevărul. Aşa a şi fost pe parcursul întregii istorii – cel puţin în istoria Bisericii. Câte erezii, câte schisme au zguduit Biserica, câte ispite omeneşti au fost puse în acţiune pentru a deruta oamenii în scopul de a distruge unitatea Bisericii, de a semăna seminţele ereziilor, de a slăbi moştenirea lui Dumnezeu! Şi doar uneori ereziile biruiau, câte odată şi schismele temporar, pe unele teritorii, deţineau biruinţă. Dar nu există nici o erezie, nici o schismă care ar ieşi învingătoare pe parcurusul a două mii de ani atât cât durează istoria Bisericii. Aceasta nu este întâmplător, fiindcă, conform cuvântului apostolului, Biserica păstrează totul ce a căpătat de la Hristos Mântuitorul, dar dacă cineva propovăduieşte altfel – să fie anatema.

Această bunăvestire a Bisericii are o mare importanţă nu doar pentru viaţa ei interiora, nu doar pentru păstrarea unităţii, ceea ce este la fel foarte important. Bunăvestirea Bisericii, credinţa noastră ne ajută să înţelegem ceea ce are loc în lumea înconjurătoare, în societate, ne ajută se deosebim binele de rău, ne ajută să înţelegem prin intuiţia interiora unde este adevărul. Uneori chiar oamenii înveteraţi în politică zic: poporul nu poate fi amăgit. Într-adevăr, nu-l poţi amăgi.  Nu poţi amăgi poporul ortodox care se împărtăşeşte cu Sfintere Taine ale lui Hristos, care păstrează credinţa ortodoxă. Omul poate să nu cunoască multe, însă vocea interiora îi va sugera cum să se comporte. Puterea interiora îl va păzi pe om de faptele incorecte ale păcatului. Iată de ce Domnul spune că porţile iadului nu o vor birui pe Biserică (vezi: Mt. 16:18), fiindcă prin puterea lui Dumnezeu se izgoneşte păuterea demonilor, prin puterea lui Dumnezeu se îmlineşte puterea omenească cea neputincioasă. Şi omul credincios, fidel lui Dumnezeu, capătă această putere, devine invincibil.

Noi oficiem liturghia Dumnezeiască aici, în Lugansk, pe pământul Donbasului, unde oamenii în sudoarea frunţii, iar uneori şi cu sânge şi-au dobândit şi îşi dobândesc pâinea, unde cu grijă îşi păstrează credinţa ortodoxă. Din acest loc într-un mod deosebit creşte puterea economică a Ucrainei. Aş vrea vouă, tuturor, dragii mei fraţi şi surori, să vă doresc din toată inima să păstraţi credinţa ortodoxă, să păstraţi unitatea Bisericii - Mamă, ţinând minte cuvintele groaznice ale apostolului: „Dar chiar dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Ţineţi-vă de adevărul credinţei ortodoxe, educaţi în această credinţă copiii şi nepoţii, răspândiţi lumina Dumnezeiască în jurul vostru, pentru ca să fie izgonit din neamul omenesc orice demonizare, fie de origine intelectuală, fie cea care provine din voinţa rea omenească. Fiindcă acolo unde este demon, acolo e moarte, acolo este turma care se aruncă de pe ţărm în mare.

Fie ca Domnul să păstreze pământul Luganskului, fie ca Domnul să vă păzească pe fiecare din voi, fie ca El să binecuvânteze puterea de aici pentru a conduce drept poporul, fie ca Domnul să binecuvânteze Biserica Ortodoxă din Ucraina, păstrătoare a tradiţiei măreţe a lui Dumnezeu, conform cuvântului apostolului Pavel. Cred că Domnul va revărsa mila Sa pe pământul Luganscului, pe toată Ucraina, va dărui tuturor pace, prosperitate, va revărsa mila Sa ca răspuns la rugăciunile voastre. Păstraţi credinţa ortodoxă, păstraţi unitatea Bisericii şi mila lui Dumnezeu întotdeauna va fi cu voi. Amin.

Serviciul de Presă al Patriarhului Kiril al Moscovei şi Întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou